1,355 matches
-
iubire și fidelitate absolută față de ceea ce reprezintă Isus. Dar Iuda respinge provocarea. Atunci Satana răstoarnă argumentația cu 180°, jucând cartea francheței și a geloziei. În realitate, Iuda nu-L iubește pe Isus, iar credința sa În divinitatea Învățătorului șchioapătă. Diavolul scormonește rana Îndoielii, a lipsei de siguranță, a melancoliei. „Isus este cel mai mare dușman al tău și al nostru”, Îi spune pe șleau. Trebuie să-L predai, trebuie să-L elimini, pentru a-ți recăpăta liniștea dinainte. Nici vorbă să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
socotit, instinctul le dictează să fugă cât mai repede dacă nu vor să fie mâncați de vii! -Ce faci Lady? Ce ai găsit, drăguțo? - întreabă o doamnă mai în vârstă care și-a scos cățelușa la o plimbare matinală. De ce scormonești pământul, ai dat de urma unui șoarece? -Aaa, acum înțeleg, uite doi puiuți de veveriță! Fantastic! Ce or fi cu ei aici pe pământ?! De ce nu sunt în scorbura lor, cu mama lor? Poate au căzut ieri din copac, pe timpul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
doar după numele de familie. Sa întors totuși spre cel care insista să îl strige și l-a privit cumva contrariat, deoarece îl tulbura din jocul în care era antrenat. Bărbatul i-a observat nedumerirea - Nu mă cunoști ? Nick, a scormonit prin memorie dar nu știa de unde să-l ia. Trecuseră prea mult timp de când nu mai avusese contact cu lumea din afara spitalului. Mama mai venea la câteva luni să-l vadă. Pe cei care făceau parte din personalul spitalului îi
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
ceva, rostește după un timp primul. O prejudecată generală împotriva lucrărilor de disecție. Principele și Livia se privesc consternați. — Taci din gură cu prostiile astea, se oțărăște împărăteasa la el. Mi se face pielea de găină. — Chiar trebuie să mă scormonești atâta prin rană? hârșâie la un moment dat bătrânul printre dinți. Abia mai poate vorbi. Îl seacă la inimă. — Nu ajung cu degetul până în interior și sonda mă ajută să aplic unguentul, explică răbdător doctorul. Șterge cu buretele urmele de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coerent. Se lasă tăcerea. După un timp, împăratul adaugă cu un oftat: — Eu nu vreau să le mai tulbur odihna. Abătut, își târșâie picioarele înapoi spre catedră și se lasă, istovit, să cadă. Trio face eforturi disperate să se adune. Scormonește cu min tea căutând de ce să se agațe. Aceasta era piesa lui de rezistență. A lăsat-o înadins la urmă. E din ce în ce mai convins că va fi condamnat pentru defăimare. Flaccus va pretinde că a fost indus în eroare și, fiind
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl chema. — Pe cine? întreabă ușor dezorientat Asinius Gallus. — Pe sclav, pe cine naiba? se zborșește Scribonius Libo. Mai trage cu ochiul la platoul din dreptul celuilalt. — L-a trecut în testament pentru a fi eliberat, spune cu un suspin. Scormonește cu lingura prin castron să adune ultimele resturi. Asinius Gallus îl scrutează inchizitor din priviri preț de câteva secunde bune. Mormăie într-un final: — Sper că l-ai eliberat în mod oficial. Libo pune tacâmul înapoi pe masă și dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
normal ca statul să aibă cunoștință de un asemenea act? Mârâie printre dinți: — De ce era așa de greu să faci o declarație în fața unui ma gistrat? E prea pornit ca să-l mai lase pe Scribonius Libo să protesteze. Adversarii o să scormone și n rahat pentru a găsi ceva cu care să-l înfunde. Continuă pe același ton iritat: — Nici nu era nevoie să ajungi la tribunal. Puteai lua un pretor în timpul liber, să-l pui să semneze eliberarea. Îl căutai la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe jos? Scormonește mai departe din ochi împrejurimile. Distinge în mijlocul mlaștinii oase albite de vreme, unele împrăștiate, altele grămadă la un loc. Cutremurat, își dă seama că aici a avut loc o luptă. Deduce după urme că unii ostași au fugit, alții s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe el și i-l întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă Herodes Agrippa, Antonia bombăne nemulțumită: — Tămâia și mirul nu se cade să fie date drept
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fânul rămas de cu toamna, ronțăind muguri tineri. Când se ridică soarele și se mai încălzește puțin, caută vreo poieniță unde să dormiteze sub paza calăuzei bătrâne. Mistreții s-au adunat și ei, cu mic cu mare, în turme bunicele, scormonind după jir, rădăcini dulci și ghindă ori poame pădurețe. Unde au lucrat ei cu râturile, grohăind harnic, pădurea parcă este arată, nu alta. Somnul și-l petrec prin desișuri apărate de vânturi, adunați în cerc, godacii fiind la mijloc. Codan
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o să folosim pipeta dacă se poate... Sigur, sigur. Heidi era de fapt Încântată. Pentru prima dată, arsenalul ei de doctorii era de folos cuiva. Stai, să-mi iau Întâi valiza. Heidi scotoci după echipamentul medical cu care venise, pe când ceilalți scormoneau prin bagajul de mână după alte obiecte folositoare: o căciulă de lână drept pat pentru cățelușă. O mănușă de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când va fi sănătoasă și Își va linge cu entuziasm salvatorii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pofta pură din privirea lui și gura căscată. O trecură fiorii și chicoti. —Mami, o auzi pe Esmé strigându-i. Avem ceva de mâncare? Mor de foame. Într-o secundă, o traversă un val de grijă maternă și Începu să scormonească În geantă după o gustare dulce și fructe uscate. Esmé alese ce voia din ce-i oferise mama ei, apoi spuse: Poți să ne dai umbrela Înapoi? Și pe mine și pe Cuțu ne udă. Wyatt se Întinsese cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atrăgător, iar telespectatorii sub 18 ani, segmentul lor demografic principal, Îl plăceau „mult“ datorită preferinței lui pentru cățeii neascultători. Directorii de la GNN numeau acest gen de știri „știri sexy“, hotărâți să facă tot ce pot pentru a obține exclusivitatea, să scormonească În orice mizerii și drame pentru a-și bate concurența și a-și mări audiența. Până să apuce povestea de jale a lui Harry să facă Înconjurul stațiunilor din Thailanda și Birmania, În stațiunea Insula Plutitoare sosi un tânăr turist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care să vorbească de bună voie despre lucruri personale. Dacă îi pun întrebări, îmi răspunde, se rezumă doar la atât. Nici eu nu sunt genul care să mă bag în viața omului, să pun tot felul de întrebări și să scormonesc prin chestii intime. Dacă discutăm despre atacul cu gaz sarin nu e o problemă, însă, când vine vorba despre problemele familiale, îmi e greu să-l întreb verde-n față anumite lucruri. Abia mai târziu am realizat că, în unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul pe care Bătrânul îl bănuia a fi sfânt. Era extenuat și Pimen îl simți. Își așternură un strat gros de mușchi sub niște arbuști de ienupăr. Printre ramuri puzderie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umplut ținutul de ei, din păcate. Dându-și seama că vorbele lui pot fi înțelese și altfel, omul se pierdu, tăcu pentru un moment și își mușcă buzele. în sfârșit, reluă el, nu e înțelept... și atât, asta-i tot. Scormonind cu ochii în privirea celui care-i vorbea, hunul surâse cu o expresie batjocoritoare. îi înțelesese perfect stânjeneala, dar nu făcu nimic ca să-l ajute și să ușureze atmosfera: pur și simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbea, râdea, înjura ca un bărbat. Nu reușea nici măcar să-i ghicească vârsta: să fi avut șaizeci? Sau peste? Dar, mai mult decât orice, îl impresionau ochii ei, de culoarea cerului, vioi și atenți, cu pupilele ce păreau să strălucească, scormonind de-a dreptul în mintea celui cu care stătea de vorbă. Cercetând-o pe sub pleoape, nu putea să nu se întrebe dacă acei ochi se închiseseră vreodată de plăcere. Ei da, sigur că da! Și totuși... Era ciudat cum încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că avea să urmeze o noapte lungă. 8 în noaptea aceea, Audbert chiar nu închise un ochi. Deși, din motive lesne de înțeles, hunii îl scutiseră de paza nocturnă, el veghe fără încetare, răsucindu-se iar și iar sub învelitoare, scormonind cu privirea întunericul, atent la orice zgomot, la orice foșnet de frunze. Zorile îl aflară, așadar, răvășit, cu ochii umflați și cu o față de câine bătut. Dacă până atunci semnalul de trezire i-l dăduseră ghionții lui Balamber, în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arbuști. Cei doi soldați din avangardă continuară să înainteze o bucată de drum; la un moment dat, bănuitori, probabil din cauza liniștii ciudate ce se simțea pretutindeni, își încetiniră mai întâi caii, apoi se opriră cu totul. în vreme ce unul dintre ei scormonea neliniștit cu privirea printre copaci, celălalt se întoarse și făcu semn cu mâinile către cei ce se apropiau, căutând, parcă, să-i facă să se oprească. — Prea târziu, strecură Odolgan printre dinți. De-acum, sunt ai noștri. 10 Trăgând adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plus să ne grăbim, i-o tăie hunul. La scurtă vreme după aceea, cei doi înaintau singuri printre stânci, cu caii la pas, prin apa gâlgâitoare. Nu schimbau nici un cuvânt; fiecare își ținea ochii ațintiți către malul cel mai apropiat, scormonind cu privirea printre copaci, cu nădejdea că va găsi o cărare pe care ar fi putut să o apuce fugarii. în două rânduri, Balamber pătrunse printre arbori, însă nu întârzie mult să cerceteze și se întoarse la albia torentului; soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
marginea veșmântului, pe pielea ei dezgolită și albă. Abia după aceea îl zări pe tânărul ce stătea rezemat de un bloc de travertin, cu bustul gol, cu umărul și brațul strânse într-o legătură improvizată; sprijinindu-se în mâini și scormonind cu picioarele pământul, căuta în zadar să se ridice. Las-o! îl auzi gemând furios spre Rutger. Blestematule, porc ucigaș! Ceva mai încolo, Balamber văzu minunatul cal, încă înșeuat, cu veșmântul de pe el pătat de sânge, pe care câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus când îl văzu venind către el nu fu una pozitivă. Cu neplăcere, îi întâlni ochii puțin ieșiți în afară, de un albastru de gheață, distanți și atenți totodată: în vreme ce-l fixau printre pleoapele închise pe jumătate, păreau să-l scormonească pe dinăuntru, fără să-i dea, în același timp, și lui posibilitatea să facă la fel. Când Rutilius îl prezentă pe Sebastianus, precizând calitatea sa de om de încredere al lui Magister militum, Sangiban nu-i zâmbi, nu-i întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un semn de dispreț, căci acum era pătată de sângele unui trădător. Așadar, așa își găsise Taciturnul sfârșitul: în mica poiană, alături de fiul pentru care făcuse totul, sacrificând până și onoarea sa de războinic. încrețindu-și fruntea, privi întunecat împrejur, scormonind cu ochi scrutători desișul. Atacatorii lui Reinwalt puteau fi încă în preajmă și, chiar dacă nu erau, probabil, foarte numeroși, o confruntare între copaci i-ar fi dezavantajat foarte mult pe războinicii hiung-nu. Se întoarse repede la calul său. — Pe cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ta și a mea și-n ton sărbătoresc Mă închin pân’la pământ și ție-ți mulțumesc! PĂMÂNTUL SFÂNT Toți oamenii îl calcă în picioare, Unii îl blestemă adeseori și tare, Alții îl iubesc pentru el se-omoară, Mulți îl scormonesc dup - o comoară. Când aduni pământul străbun Și-un pumn dacă-l ai este bun, Are inimă și vântul când bate Pământul îl simte ca pe frate. Soarele ca o mamă îl încălzește Ploaia - l adapă și-l înveselește Vântul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]