982 matches
-
la altceva... PARASCHIV: Ești un porc! MACABEUS: Vax! Mai bine aruncă dracului găleata aia. Ai nevoie de toate mâinile. E bine să te ții pe rând, când cu o mână, când cu alta... PARASCHIV: Am vrut să te omor astă-noapte... (Scrâșnind.) Era cât pe ce să te omor astă noapte... MACABEUS (Continuă operațiunea cu sticlele.): Și? Ai adormit? PARASCHIV: Da... MACABEUS ( Reașază câteva cioburi.): Din moment ce nu m-ai omorât... (Sparge o sticlă.) aș putea spune că mi-ai salvat viața... PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
HAMALUL: Trebuie să știți, domnule! Nu trebuia să veniți aici! Nu aveți ce face aici! Ăsta e ultimul loc unde trebuia să ajungeți! Înțelegeți? Nu aveți ce căuta aici! CASIERUL (Către HAMAL.): Poate că are! De unde știi? Poate are... HAMALUL (Scrâșnind.): N-are! N-are cum să aibă! (Către CĂLĂTOR.) N-aveți, domnule, nevoie de nimic... (Pentru sine.) Ah, de câtă vreme vă așteptam! CASIERUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Nu așteptam pe nimeni. HAMALUL (Repezindu-se din nou în fața CĂLĂTORULUI.): Eu! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
roșu, deși nici el nu vrea să vină, nici călătorii la uzinele Grivco să suie în el, și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații - pe scaune, boierii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la care ai semnat de ieșire? Știi, hârtia aia de mi-a arătat-o și mie odată Goncea. Zicea că te-a făcut mai cu ascultare de atunci. Biruința crucii După câteva opinteli, cu locomotiva țipând speriată, extenuată, cu osiile scrâșnind încrâncenate, cu ciocnitul șleampăt al vagoanelor unul de altul, de parcă le-ar fi bălăngănit o foame năpraznică de spațiu, un nesațiu de câmpuri părăsite, personalul se urni. Tot așteptase, aproape un ceas, să intre Orient Expresul, dar cum vijelia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
intențiile într-un mod mai evident de atât. Hawkins își luă jacheta de piele neagră și și-o aruncă pe un umăr. —Să-mi dai și mie numărul croitorului tău, zise Hugo. Hawkins se apropie de mine cu pași mari, scrâșnind din dinți, și mă îmbrățișă, o favoare pe care nu mi-o acorda în general, cu atât mai puțin de față cu alte persoane. Pe curând, îmi zise el. Când vei fi singură, adăugă el, săgetându-l cu privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suculente la prima mână. Era simplu de imaginat interogatoriul a cărui transcriere avea să fie împrăștiată prin tot West End-ul până la începutul serii. Era ușor să-și închipuie motivul. Însăși Amanda le făcuse același lucru altora. De nenumărate ori. Scrâșnind din dinți, Amanda și-a depus bagajele pe scara rulantă care cobora către expresul de Heathrow. N-are sens să mă mai gândesc la trecut, și-a spus hotărâtă. Trebuia să se gândească la viitor. Deja desfășurase în minte scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
găsit pijamaua. N-am știut că asistenta Harris era deja acolo. — Ce poveste, a urlat Amanda. Acum înțeleg de ce țineai cu tot dinadinsul să scapi de ea. Pentru că a rezistat avansurilor tale. De-asta! Din cauza frustrării, Hugo a început să scrâșnească din dinți. Să fi spus adevărul - că mai repede i-ar fi făcut avansuri sexuale lui Gary, pictorul - ar fi fost o mojicie. Nu asta s-a întâmplat, a protestat el. Te rog, draga mea. Trebuie să mă crezi. Scrâșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ziarului și văzu/înregistră un manechin (aceasta a fost prima senzație vizuală) care plutea prin aer. Abia pe urmă, după câteva fracțiuni de secundă, observă și mașina care buși copacul, ca într-o luptă disproporționată dintre fier și lemn. Copacul scrâșni și se trase un pic, dar numai un pic, în spate, iar manechinul reveni pe pământ. Pleosc. Și nu mai mișcă. Se deschise portiera pentru două-trei secunde, apoi o mână o trase la loc, cu putere. Mașina dădu înapoi, reveni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
luă cu o mână pe după mijloc și o trase spre el să o sărute. Aceasta se feri cât putu, se desprinse iute din mâna lui și fugi în curte. Petre a rămas cu mâna în aer, surprins de atitudinea ei, scrâșnind din dinți, un obicei pe care îl avea când nu-i convenea ceva. În gândul lui își spuse: „lasă, Frusino, că pun eu mâna pe tine, ai să vezi atunci”! Plecă acasă furios că nu a putut să se atingă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
jos. Lili privi foarte curioasă pe Titi și comise imprudența de a-i spune: - Nu trebuie să vă enervați, domnule, mai nimeni, dincîți s-au încercat, n-au putut să-mi dea asemănarea. - Eu reușesc, de obicei, foarte bine asemănarea, scrâșni Titi. - Foarte bine reușește, aprobă și Aglae, ca un ecou. Lili însă nu auzea nimic și umbla cu ochii, blândă ca o oaie bolnavă, după Felix. Prin limbuția lui Stănică, Lili află de Otilia, care venise de la Paris, și puse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
laturi de parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului drum comercial. O zarvă veselă se auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele-i de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește! Camioanele pline cu cărămizi hurducăiau prin gropile pavajului. Deasupra străzii pluteau nori de praf. Pretutindeni se ridicau prăvălii și curți. Țiganii descărcau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fața spre ea, semăna nițel cu Nicolae. Vru să se smucească, să scape, dar el nu-i dădea de loc drumul. - Haide, zicea. - Lasă-mă, că strig la nea Grigore și te spun Iu bărbatu-meu când o veni! - Haide! scrâșnea Cristu. Lina se strecurase de lângă el și intrase în casă, lăsîndu-l singur, înspăimîntată să n-o fi văzut cineva. De atunci o chemase pe Aglaia, să stea cu ea până la întoarcerea lui Stere. 97 Bolintineanul venea în fiecare zi și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a cântărit în brațe darul și-a rostit: - Bun, botezăm! - Să fie într-un ceas fericit! a urat Grigore. Lăutarii iar au cântat. Nașul a scos vin din pivnița lui, a turnat în pahare și au închinat pentru nou-lnăscut. Zăpada scrâșnea sub picioare și s-au apucat să joace ca să se încălzească. Până seara, Aglaia a fost înapoi, beată, cu Grigore cu tot. Pentru că tot cădea în sărbători, au întins masa, au poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se strânseseră vecinii pe la porți. Ei mergeau împreună pe urma mortului, cu pași măsurați, lumea se uita, bărbații se descopereau, spunînd: - Dumnezeu să-l ierte! Clopotele băteau rar, cu sunete adânci, la Sfânta Vineri. Au intrat în cimitir, pietrișul potecilor scrâșnea. De la poartă, cârciumarul, cu finul Tache și cu Ghiță Bîlcu luaseră cosciugul pe umeri. Lăcrimau, în fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de frig, sub streșini. Tăcerea cuprinsese locul sălbatic. Crăpau pietrele. Copilul trăgea prin somn mai bine țolul pe el. Se trezea din când în când și asculta afară. Spre drumul Griviței, treceau căruțe. Se auzeau șinele de oțel ale roților scrâșnind în zăpadă. În fund, la baltă, pocneau copcile înghețate. Prin mahalaua Cuțaridei, Moș Crăciun nu trecuse niciodată. Nu trecu nici de data asta. Beghe se trezise devreme. Afară se îngîna ziua cu noaptea. Tat-său încă sforăia. Ene, făcut covrig
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Marin Pisică se văruise de cu seară cu un cumnat, praf se făcuse. Dormise greu, deși noaptea se mai sculase de vreo două ori să bea apă, că-i ardea gâtlejul după atâta țuică. Cuțarida, moartă sub zăpadă. Sufletul gropii scrâșnea undeva la fund. La cinci trebuia să fie în curtea abatorului, să taie vitele în reprize. Și avea un cap greu, să nu-l mai ții pe umeri. În casă, frig, nu găsea lampa. A plecat nespălat, înjurînd. Avea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele... Caii se opintiră de câteva ori și în cele din urmă echipajul ajunse iar pe drumul cel bun. Cioclii nu văzuseră până atunci mulțimea. Când unul din ei observă rândurile de femei și bărbați încremeniți în fața porților
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără slujbă, fără popă... - Dormea pe polițele noastre, cu care ne storcea pe la judecăți și pe la portărei... Rudele se făceau că n-aud, privind la ciocli, înspăimîntați și ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cai? striga codoșul la ei. - Las', că știți voi ce cai! Și iar îi loveau cu pumnii lor ca baroasele. Asta era bătaia aia de-i povestise Gheorghe, gândi ucenicul. Vrea să zică nu scăpase, îi întindeau și lui pielea. Scrâșnea și se uita la Rică: - Mă, nu scap eu... Lumea se adunase în păr. Pe drum, spre circumscripție, au trecut și prin piață. Ieșiseră negustorii ca la urs. Râdea Iani din ușa plăcintăriei: - Hi, hi, hi, uite bre, bandiții... Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de motan. Îi privea parcă pe dinăuntru. Paraschiv nu mai putu să rabde și se uită afară. Palma celui din față îi căzu grea, peste gură. Avea inele de alamă pe degete și-i clănțăniră dinții. - Nu da, dom' șef! scrâșni. Sergentul apucă bastonul lui de cauciuc și închise ochii. Comisarul se repezi și la ăl bătrân. Îl cârpi de două ori, cu dosul peste față. - Caii... spunea încet, râzând. Haide, mă, spuneți! Unde-s caii, dar repede, că altfel e
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și își lipi obrazul lui rănit de tălpile desculțe ale celuilalt. Îl mângâie apoi încet cu barba. - A mișcat! spuse comisarul. Gheorghe râdea bucuros în el. Puteau să-l mai bată. - Treceți la treabă! le porunci șeful. Sergentul se apropie. Scrâșnea din dinți, furios. Aproape îi rugă: - Spuneți, mă, dracului unde sânt caii! Hoții tăcură. Îi traseră pantalonii lui Paraschiv. Îi scoaseră și cămașa. Rămăsese în pielea goală. Îl cărară pe ladă, gâfâind. 241 - Udă frînghia! zise unul. Ucenicul strânse fălcile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se roșiseră și se săltă din toți mușchii. Cei ce-l țineau se clătinară. Nu-l mai stăpâneau. Lovi ca un turbat în dreapta și-n stânga. Comisarul îl plesni peste glezne cu cizmele și-l doborâră. - Las', că spui tu! scrâșnea lunganul furios. - Nu spun! Nu spun! răcnea Paraschiv. - O să vedem... Îi răsuciră mâinile la spate și-l legară cu frânghia. Cu mâna lui, șeful u așeză cărbunii la subsoară. Pielea i se topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
turna pahar după pahar. Se simțea bătrân, bătrân, și somnul nu-l mai cuprindea, îl usturau ochii și liniștea odăilor îl făcea să urle. Când s-a trezit gagica și i-a auzit țipetele, 1-a cuprins din nou furia. Scrâșnea numai din dinți și mușca paharul. Îi venea să se ducă peste ea și s-o jupoaie de vie. Mînă-mică i-a spus: - Lasă, Stăpâne, noi să fim sănătoși, să punem laba pe ucenic, să-i plătim... Starostele nu-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui se împăienjeniseră de ură. Gheorghe lihoti de groază. - Râzi, bă, rîzi! Bătrânul necheza: - Hî, hî, hî... Dădu în plâns. Didina așeză palma ei ușoară pe pieptul celui tânăr, să-l liniștească. Paraschiv nu se potoli. Strângea din fălci și scrîșnea: - Nu mi-e milă, mă fraților, nu mi-e milă de om. Dac-aș putea să-i iau sufletu, că-i al dracului și nu se uită! Și mi-ar trebui să trăiesc ușor, Sandule, să am bani, să vă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mal. Moara începu a se mișca, a pluti aprinsă pe valuri. - Și foc și-nec! strigă bătrânul teribil, suit pe-o piatră și ridicând pumnul la ceruri; de - am făcut rău, pe sufletul meu să cadă! Aspect teribil. Urlau roțile, scrâșneau pietrele, trosnea înflacarată moara, țipa cu sălbătăcie morarul în mormântul de jar. Întreaga moară părea un bătrân și bolnav balaur de foc care scormolea urlând, cu aripile lui, valurile roșite de foc ale apei. Moara nota repede, dusă și de-nvîrtitura
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]