979 matches
-
cu femeia misterioasă În rochie roșie, executat de un maestru englez la care Dora ținuse cândva foarte mult. Scaunele erau aranjate la fel cum Îmi aminteam, obiectele decorative de pe rafturile cu cărți păreau neatinse și, cu excepția mucurilor de țigară din scrumieră și a banilor de pe masă, n-am găsit nimic care să fi indicat faptul că primise un musafir - și că vizitatorul acela aș fi fost eu: bancnotele constituiau chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își rătăci o mână bronzată sub bluza ei vaporoasă. Helmut goli scrumierele Într-o găleată, Gertie și Ludmila adunau paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În lături. Înăuntru, nimeni. Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din care am băut ceaiul cu gheață erau tot pe masă. Cineva fumase, dar nu s-a obosit să golească scrumiera. Pe rafturile din colț se aflau canistrele de metal, care conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea ajuns cam la jumătate, pentru că pe taburetul pe care stau de obicei zăcea o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea ajuns cam la jumătate, pentru că pe taburetul pe care stau de obicei zăcea o cutie de carton goală, una desfăcută și Încă una sigilată. Am golit scrumiera, am pus paharele la loc și am confiscat o cutie de chibrituri uitată de un fumător necunoscut. Din când În când Otto ajunge la cinema Înaintea de mama lui, și n-am vrut să se simtă tentat fără rost. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scot pălăria, până când o pun din nou În cap. Ce fac În timp ce ei se Îmbracă. Pantofii mei sau spatele lor. Drama dintre picioare. Și așa mai departe. Alții se Încordează imediat ce văd oglinda. Dora Își rotunji vârful țigării cu ajutorul marginii scrumierei. Se mai Întâmplă din când În când ca un vizitator să vrea să fie tratat un pic mai dur. Cum bine știi, ăsta nu e stilul meu. Dar dacă insistă, presupun căl pot ruga să se uite mai bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fiindcă el nu era prea Înțelegător, amenințarea ei mi-a fost de ajuns ca să nu-l mai deranjez pe Unchiul Fritz. În schimb, am Început să-mi ridic fusta pentru bucătarii de la tavernă... Zâmbind - trist, mi se păru - Dora luă scrumiera pe care i-am Întins-o. — Treptat mi-am dat seama că goliciunea Îi șoca pe adulți. Poate că reacția lor mă făcea să mă simt mai puternică. Dar, sinceră să fiu, cred că gestul meu avea de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
problema sexuală „În serios“. Apoi, luând poziția unui gangster care se strâmbă, Îmi pusese ziarul În mâini și mi-a propus s-o vizităm pe prietenul ei care lucra la Fundație. Acum, după un an Își stinse țigara pe marginea scrumierei, afirmând calm că nu ne dăm seama mereu de ceea ce vedem. Și fiindcă asta suna ca o propoziție promițătoare, am așteptat-o să continue. Dar Dora Îmi ceruse În schimb să verific poza mai de aproape. — Vezi degetele astea? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fie ultima dată când mai auzim unul de altul. Karp abia aștepta să Înceapă o nouă viață; eu, neavând altă soluție, aveam de gând să mă-ntorc la vechile mele deprinderi. La sfârșit, stingându-și țigara pe marginea unei scrumiere, Îmi mai ceru o ultimă favoare. Acum e deja duminică noaptea, și Îmi termin irizația În câteva clipe. Mă tem că perspectiva mea va rămâne cam distorsionată, dar am Încredere că mințile limpezi Îmi vor Înțelege motivul. În dimineața aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu nutrea nici un fel de speranțe de a avea vreo aventură cu Caricaturistul Alcoolic. Voia doar să se afle În apropierea lui. Din când În când simțea un fior brusc când caricaturistul, Întinzându-se după un pahar sau după o scrumieră, Îi atingea Întâmplător mâna sau umărul. Totuși, În dorința de a asigura pe toată lumea că nu era deloc interesat de el, sau de oricare alt bărbat, erau momente când se purta destul de distant cu caricaturistul, denigrându-i din senin părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alunecat Într-un somn adânc. În dimineața următoare, când s-a trezit cu o durere Înfiorătoare de cap și fără una din pături, nu avea să-și amintească deloc cum Închisese mobilul, pusese sticla cu vodcă alături și țigara În scrumieră, stinsese lumina și se strecurase sub pături. — E rece la Istanbul? Trebuia să-mi iau niște haine mai groae? a Întrebat Rose, În ciuda faptului că existau trei motive principale ca să n-o facă: pentru că pusese Întrebarea asta și mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încă În mână, cu sticla de vodcă sprijinită de bărbie și țigara Încă aprinsă În cealaltă mână. Mătușa Banu a Întrat În cameră În vârful picioarelor. A stins În grabă pătura care fumega și a pus mucul de țigară În scrumieră. A apucat mobilul și l-a așezat pe dulap, a luat sticla de vodcă și a ascuns-o sub pat, apoi a Învelit-o pe soră-sa cu așternutul și a stins lampa. A deschis ferestrele. Aerul era Înviorător, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
primordiale aflată la originea Universului. Bernard scotea cu grijă mașina de scris din cutia ei și o așeza pe masă, întotdeauna în aceeași poziție, exact la mijloc, la zece centimetri de marginea mesei. apoi se spăla pe mîini, își așeza scrumiera în dreapta mașinii de scris, își aprindea o țigară, trăgea două sau trei fumuri, sprijinea țigara de scrumieră, scotea o pagină albă dintr-un dosar cartonat și o plasa drept sub tamburul Coronei. Cu o mișcare delicată începea apoi să rotească
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
așeza pe masă, întotdeauna în aceeași poziție, exact la mijloc, la zece centimetri de marginea mesei. apoi se spăla pe mîini, își așeza scrumiera în dreapta mașinii de scris, își aprindea o țigară, trăgea două sau trei fumuri, sprijinea țigara de scrumieră, scotea o pagină albă dintr-un dosar cartonat și o plasa drept sub tamburul Coronei. Cu o mișcare delicată începea apoi să rotească tamburul urmărind cu privirile cum pagina se oferea, în toată goliciunea ei pro vocatoare, unui destin deschis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ar fi constituit o incursiune sub cerul liber, pe azotea și, imediat, În astronomie; mersul În jos m-ar fi dus În beci, În câmpia subtropicală, dacă nu chiar În adâncurile globului terestru. În plus, colțul ales prezenta fenomene interesante. Scrumiera de aramă, creionul cu două vârfuri, unul albastru și celălalt roșu etcaetera. Aici nu m-am mai putut abține și l-am Întrerupt: — Știu, știu asta. Vă referiți la capitolele doi și trei. Știm totul despre scrumieră: nuanțele aramei, greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prezenta fenomene interesante. Scrumiera de aramă, creionul cu două vârfuri, unul albastru și celălalt roșu etcaetera. Aici nu m-am mai putut abține și l-am Întrerupt: — Știu, știu asta. Vă referiți la capitolele doi și trei. Știm totul despre scrumieră: nuanțele aramei, greutatea specifică, diametrul, diversele raporturi dintre diametru, creion și masă, designul pentru logo, prețul de fabrică, prețul de vânzare și alte multe date, pe cât de riguroase pe atât de oportune. În ce privește creionul, un adevărat Goldfaber 873, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Propria-i opacitate Îl făcea apt pentru țelurile mele. Cu sfioasă curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-a ridicat În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-a ridicat În picioare. — În opera mea nu există confuzii, a declarat cu justificată solemnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un ins, tot îl simți cînd pune ceva la cale, un gest, o ezitare, o clipire a ochilor, sînt cîteva probe sigure, de exemplu, dacă se uită la unghii cînd vorbește cu tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori paharul, răsucește între degete lingurița, cheile, trebuia doar să fii atent. Atent și precaut. Deci Basarab Cantacuzino, "Mumia de la Baldovinești", cum i se mai zicea, se hotărâse. Deocamdată își dezmorțea încheieturile, punea țara la cale. Trebuia deci să organizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu un ulcer care mă supăra în fiecare primăvară și toamnă. Am strivit țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de conserve și am aprins o mică lampă cu spirt ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. "Fumezi?" m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte să-i răspund dacă fumez sau nu a intrat în subiect. Mă invitase să mă avertizeze că se fac cercetări în legătură cu accidentul. Să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și că tot el m-a împiedicat să iau parte la înmormîntare; în halul în care mă găseam aș fi făcut o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-am făcut patul, minuțios, mecanic, ca un somnambul, golit cu totul de gânduri, îndobitocit. Apoi m-am ras, m-am spălat îndelung, mi-am pus o cămașă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi se obiecta că nu este nimic ciudat aici, pentru că acesta este modul în care se desfășoară activitatea cognitivă în general, să vă mai dau un alt exemplu. Cine îmi poate spune cum se numește spațiul adâncit de pe marginea unei scrumiere, prevăzut pentru ca fumătorul să își așeze țigara încă aprinsă? Probabil că mulți dintre noi nici nu și-au pus problema că și "așa ceva" poate purta un nume. Ei bine, japonezii și-au pus-o. Există, cred, limbi mai leneșe, care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să le spele oare? Triste
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își începea ziua de douăzeci de ani încoace, își aprinse prima dintre cele zece țigări pe care le fuma în fiecare zi. După ce o fumă până la filtru, o stinse și goli scrumiera în coșul de gunoi. Îi făcea plăcere să-l impresioneze pe domnul Levy cu ordinea de pe masa lui de scris. Alături de locul său era biroul cu capac-rulou al domnișoarei Trixie. Sertarele pe jumătate deschise erau ticsite cu ziare vechi. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]