966 matches
-
lacrimile se retraseră în adâncuri și casa își risipi întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre florile albe brodate pe brizbrizuri. Jilțurile, cu o intimitate de bunici copilăriți de trecerea anilor, își deschideau brațele. Era tot acolo scrumiera cu scrumul de la ultima havană pe care-o isprăvise tatăl său. Și, pe perete, portretul amândurora, al tatălui și-al mamei, văduvă acum, făcut chiar în ziua când se căsătoriseră. El, înalt fiind, ședea, picior peste picior, lăsând să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augusto își luă bacalaureatul, îl îmbrățișă și, izbucnind în plâns, exclamă: „De-ar fi trăit tatăl tău!...“ Îl puse apoi să îngenuncheze, fapt de care el, ditamai băiețoiul, se simțea rușinat, și-l ținu așa, în tăcere, cu ochii la scrumiera răposatului. Și veniră apoi studenția, prieteniile din facultate și melancolia bietei mame, vâzând că fiul ei încerca să-și ia zborul cu aripile lui. „Eu, pentru tine, eu, pentru tine! - obișnuia să-i spună ea -, și tu, pentru cine știe care alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aproape o amintire pentru mine. Zilele astea care trec... ziua asta, ziua asta eternă care trece... lunecând în ceața plictisului. Azi ca ieri, mâine ca azi. Uită-te, Orfeule, uită-te la cenușa pe care a lăsat-o tata în scrumiera aia... Asta e revelația eternității, Orfeule, a teribilei eternități. Când omul rămâne singur și închide ochii la viitor, la reverie, i se revelează abisul înspăimântător al eternității. Eternitatea nu este viitor. Când murim, moartea ne silește să ne-ntoarcem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să spun. Fima vru s-o Întrerupă ca să spună: Dar toți suntem așa, din cauza asta am pierdut țara. Însă se abținu și tăcu. Se grăbi doar să stingă mucul de țigară pe care Annette Îl lăsase să agonizeze pe marginea scrumierei. Își termină sendvișul, dar era Încă flămând. Punem laolaltă toate economiile noastre și ce primim de la părinți și cumpărăm un apartament mic În Givat Shaul, mobilă, frigider, aragaz, alegem Împreună perdelele. Fără nici un fel de neînțelegeri. Totul se face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Eu Înfulec sendviș după sendviș, și tu nu te-ai atins nici măcar de prăjitură. N-ai vrea să te uiți puțin prin meniu? Dar Annette, de parcă nu l-ar fi auzit, Își aprinse o nouă țigară, iar Fima Îi Întinse scrumiera pe care chelnerul tocmai o golise și votca pe care acesta i-o adusese. —Poate o cafea? — Nu, pe bune, spuse Annette. Mă simt bine cu tine. De-abia ne-am Întâlnit ieri și parcă am găsit un frate. Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îndepărtat, și șopti: — Hai s-o facem acum. În mai puțin de o oră trebuie să fiu Înapoi la birou. În drum spre pat, Fima se bucură că Nina era mioapă, fiindcă prinse cu coada ochiului o strălucire fugară În scrumiera În care ea stinsese țigara și ghici că era cercelul pierdut de Annette. Nina trase perdeaua, rulă cuvertura, Îndreptă pernele și Își scoase ochelarii. Mișcările Îi erau sigure și precise, de parcă se pregătea să fie examinată de un medic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acolo dintotdeauna și că sub nici o formă nu era mirosul de bătrânețe al lui Frau Professor Kropotkin. Nările sale prinseră totodată și un iz ușor de fum. Se uită În jur și zări o țigară aproape Întreagă, stinsă pe marginea scrumierei, și Întrebă cine fumase acolo. Reieși că una dintre prietenele tatălui său, una dintre cele două doamne care veniseră pentru donație, stinsese țigara imediat după ce o aprinsese. Oare făcuse asta când Își dăduse seama că respirația lui Baruch era șuierătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stinsese țigara imediat după ce o aprinsese. Oare făcuse asta când Își dăduse seama că respirația lui Baruch era șuierătoare? Sau după ce se terminase totul? Sau chiar În clipa În care a gemut și a murit? Fima Îi rugă să ia scrumiera de-acolo. Avu plăcerea să-l vadă pe Teddy repezindu-se să-i facă pe voie. Țvi Îl Întrebă, pipăind cu degetele țevile sistemului de Încălzire centrală, dacă voia să-l ducă acolo cu mașina. Fima nu Înțelese Întrebarea. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor răsucite de mână sunt curbate fiecare altfel, dar întotdeauna vizibil; scrumiera îmi comunică zilnic dacă criza mea face progrese.“ Privind lucrurile din perspectiva zilei de azi și de îndată ce împart evoluția anilor de până acum în trei secțiuni - a nefumătorului, a fumătorului de țigări răsucite de mână și a fumătorului de pipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi constituit o incursiune sub cerul liber, pe azotea și, imediat, În astronomie; mersul În jos m-ar fi dus În beci, În câmpia subtropicală, dacă nu chiar În adâncurile globului terestru. În plus, colțul ales prezenta fenomene interesante. Scrumiera de aramă, creionul cu două vârfuri, unul albastru și celălalt roșu etcaetera. Aici nu m-am mai putut abține și l-am Întrerupt: — Știu, știu asta. Vă referiți la capitolele doi și trei. Știm totul despre scrumieră: nuanțele aramei, greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prezenta fenomene interesante. Scrumiera de aramă, creionul cu două vârfuri, unul albastru și celălalt roșu etcaetera. Aici nu m-am mai putut abține și l-am Întrerupt: — Știu, știu asta. Vă referiți la capitolele doi și trei. Știm totul despre scrumieră: nuanțele aramei, greutatea specifică, diametrul, diversele raporturi dintre diametru, creion și masă, designul pentru logo, prețul de fabrică, prețul de vânzare și alte multe date, pe cât de riguroase pe atât de oportune. În ce privește creionul, un adevărat Goldfaber 873, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Propria-i opacitate Îl făcea apt pentru țelurile mele. Cu sfioasă curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-a ridicat În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-a ridicat În picioare. — În opera mea nu există confuzii, a declarat cu justificată solemnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un motiv pentru tot ceea ce se întâmplă“. Replici de hipioată. Dar care mie mi s-au părut foarte consolatoare. Pe la ora șase, când păsărelele începuseră să cânte, am abandonat bucătăria, lăsând masa plină de pahare, sticla goală, dopul, tirbușonul, o scrumieră care stătea să se reverse și ambalajul de la un pachet de biscuiți ( Da, biscuiți digestivi. Nici acum mama nu cumpăra biscuiți cu cremă pentru noi) pe care-l mâncase Anna. Tata avea să se scoale peste o oră ca să pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vă puteți imagina cât de groaznic se simte, probabil. Nu, chiar nu puteți, am aprobat eu pe mutește. A urmat un moment de tăcere. Foarte bine, m-am gândit, asta le-a făcut să se rușineze. — Aseară ți-a spart scrumiera Aynsley, a bolborosit Helen. Ce-a făcut? a sărit mama cu o voce tăioasă. Da, ți-a spart-o, a confirmat Anna. Trădătoareo! m-am gândit. —Asta e! a conchis mama. A întrecut măsura. — Ha! a exclamat Helen triumfătoare adresându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aia de rahat pe care i-ai făcut-o. Știam că doar se preface că-i place. Altfel de ce nu i-a păsat că a dat Claire de ușă cu ea, în schimb i-a păsat că i-a spart scrumiera Aynsley? E momentul să mă car, m-am gândit. Am urcat fără zgomot înapoi, pe scări. Eram tulburată. Mă cuprinsese un sentiment ciudat. Mai târziu, l-am căutat în catalogul meu de sentimente și l-am identificat. Nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la petreceri, întotdeauna se găsește cineva care să rupă etichetele de pe sticlele de vin, astfel încât dimineața masa e acoperită cu bucățele enervante de hârtie care se lipesc de toate cele? De ce folosesc eu întotdeauna farfurioara de unt pe post de scrumieră? De ce întotdeauna măcar o persoană se găsește să zică, recunosc, destul de târziu în noapte: „Mă întreb ce gust are Dubonnet-ul amestecat cu Guinness?“ sau „Ce s-ar întâmpla dacă aș da foc la paharul cu Jack Daniels?“? După care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acum eu ce era să fac? Ce mi se părea ciudat era că în ultimele zile abia dacă mă gândisem la James. Nu-mi stătuse mintea decât la Adam, Adam, Adam. Așa cum ospătarii de pe Titanic fuseseră mult mai preocupați de scrumierele negolite de la bar decât de gaura enormă din peretele lateral al vasului prin care intrau catralioane de litri de apă, și eu îmi făceam griji din cauza a ceva absolut neimportant și ignoram treburile vitale. Uneori e mai simplu așa. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apă, și eu îmi făceam griji din cauza a ceva absolut neimportant și ignoram treburile vitale. Uneori e mai simplu așa. Pentru că nu prea aveam ce să fac în legătură cu gaura enormă din perete, dar îmi stătea în putere să golesc o scrumieră. Ce analogie drăguță! Însă consecința practică a felului în care mă simțeam a fost că toată dimineața de marți m-am învârtit prin casă. Nu m-am învârtit în sensul agitației de după o petrecere la care ai băut și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acolo, replică Jack. — Ai tras și tu cîteva scatoalce, de dragul justiției? — Era sub demnitatea mea. — Adică nu se lăsa deloc cu titluri pe prima pagină? — Joanie, potolește-te! Te-ai Îmbătat. Loew Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai Început să vii la petrecerea respectivă după ce te-a lăsat prima nevastă, nu-i așa, domnule sergent? Karen Înhăță scrumiera: — Japiță nenorocită... Joan rîse. — Dacă vrei un polițist erou, cunosc un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Te-ai Îmbătat. Loew Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai Început să vii la petrecerea respectivă după ce te-a lăsat prima nevastă, nu-i așa, domnule sergent? Karen Înhăță scrumiera: — Japiță nenorocită... Joan rîse. — Dacă vrei un polițist erou, cunosc un tip pe nume Exley, care măcar și-a riscat viața pentru țara lui. Recunosc, Jack arată ca lumea, dar chiar nu-ți dai seama ce fel de om e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Joan rîse. — Dacă vrei un polițist erou, cunosc un tip pe nume Exley, care măcar și-a riscat viața pentru țara lui. Recunosc, Jack arată ca lumea, dar chiar nu-ți dai seama ce fel de om e? Karen aruncă scrumiera, care se lovi mai Întîi de perete, apoi ateriză În poala lui Ellis Loew. Loew Își ascunse capul Într-un meniu. Japița de Joanie le aruncă o privire urîtă. Jack o conduse pe Karen afară din restaurant. *** La Variety International
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prelua anchetele voastre În derulare. Domnilor, sînteți liberi. Întrunirea se sparse În tăcere. Sala de ședințe era acum goală. Ed Își reluă În gînd discursul, insistînd asupra frazelor cheie. „Auyi șocat cuvintele dreptate absolută“ rostite de glasul lui Inez Soto. Scrumiere golite, scaune Îndreptate, ordine pe avizier. Desfăcu steagurile de lîngă pupitru. Verifică dacă sînt prăfuite. Reveni la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
plesnit direct În figură. Omul de la laborator arătă spre o etajeră cu rafturi răsturnate: — ..okay, deci partea din față a tipografiei arăta mulțumitor, așa că făptașul nostru nu i-a dat atenție. Aici am găsit niște chiștoace de țigară Într-o scrumieră. Două mărci diferite. Deci putem bănui că frații Englekling au lucrat pînă tîrziu. Să presupunem că făptașul a descuiat ușa din față, s-a strecurat În vîrful picioarelor și i-a luat ca din oală. Urmele de mănuși de pe canatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Micuța Kathy Îi tot spunea „OMOARĂ-L!“ Apartamentul: uși duble, filigran de aur - vulturi, steaguri americane. Apăsă clanța și ușile se deschiseră. Lucruri de mare clasă Încăpute pe mîinile unor mîrlani albi - trei tipi trotilați, Întinși pe podea. Sticle goale, scrumiere vărsate, nici urmă de Spade. Uși de legătură. Dinspre cea din dreapta se auzeau zgomote. Bud intră. Dublu Perkins se uita la desene animate din pat. Bud Își scoase pistolul. — Unde-i Cooley? Perkins Își Înfipse o scobitoare Între dinți. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]