1,460 matches
-
trup și suflet de partea lor. (Ă). Mulțumindu-se să iubească adesea o Republică abstractă și un Partid abstract, foarte mulți poeți se mărginesc, În fața diferitelor realități concrete pe care le Întâlnesc, să ia o atitudine contemplativă și În loc de a scruta adânc aceste realități, să se prostearnă facil În fața lor pentru a-și declama dragostea pentru Republică și Partid. Acesta e cazul atât În poezia lui Cezar Drăgoi, cât și În poeziile cu gospodării agricole ale lui Frunză. O asemenea atitudine
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proiect: Descântece-poeme oltenești. Spontană, comprehensivă, cu stil alert, B. convinge și ca prozatoare, în schițe și povestiri (pe care și le-ar fi dorit antologate cândva), persiflând ori șarjând acalmia, lipsa de țel, vanitățile, tabieturile, ticurile provinciale; ispitindu-se a scruta, alteori, dincolo de existențele banale și de locul comun aparent, coloritul „faptului divers”, pulsul agitației balcanice. Umorul benign, acul delicat al ironiei, radiografia sufletului feminin și a universului fragil lasă să se întrevadă, pe alocuri, note comune cu scrisul de mai
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
celor două surori blonde, când ca o sărăcie de neînchipuit, când ca o făgăduială confuză de libertate. Mă observă cu nepăsarea simulată a unui zoolog care, pentru a nu speria animalul, îi dă ocol cu capul lăsat pe spate, dar scrutându-i cu coada ochiului fiecare mișcare... Am tradus curiozitatea fetițelor în limbajul femeilor. Eram același animal straniu, care nu făcea nimic la fel ca toți ceilalți, adică nu-și economisea solda câștigată în țările acelea aflate în război, nu trăgea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
insolenta îndemânare a unui prestidigitator care, disprețuind aparențele admise, mă elibera prin trucurile lui de scamator de ceea ce mă apăsa cel mai mult: de mine însumi. Când a părăsit pentru câteva minute cabina, mi-am scos noul pașaport și am scrutat îndelung, cu mare atenție, chipul acela, al meu, devenit de nerecunoscut prin informațiile de pe pagina precedentă. Omul acela din fotografie părea că mă privește cu dispreț. M-am simțit cumplit de invidios pentru libertatea lui. Noaptea, gelozia asta m-a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
răsfira peste obraz. Prin zgomotul roților de tren, se auzi strigătul de admirație al lui Pavel. Ea dădu din cap, dar nu își exprimă nici surpriza, nici teama. Avea aerul că n-o interesează vârfurile înzăpezite din zare, ci că scrutează doar colinele împădurite și satele rare, încă adormite. Pavel voi să coboare cu prima ocazie, atras de un oraș mare pe care trenul îl străbătu, oprindu-se câteva minute. Regiunea aceea verticală i se părea prea stranie. Femeia îl reținu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
urmând exemplul Apusului, este tentat să devină un reformator, un homo novus. Cercetând în câteva dintre vechile biblioteci ale Transilvaniei, Banatului, Ungariei și Serbiei, am căutat să înțeleg sistemul de legături cu Europa Occidentală, să identific interferențele datorate cărții. Am scrutat ceea ce mi s-a părut revelator în aprofundarea fenomenelor ideatice, în decriptarea mecanismului interior existent la nivel aulic, cu atât mai mult cu cât cartea selectată, cumpărată, citită, - o știm prea bine - simbolizează sfera de interese spre care se îndreaptă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
loc de frunte se situează splendida bibliotecă de la Buda. Vezi capitolul, „Reforma în Principatul transilvan și câteva ecouri de Renaștere”, în cartea lui Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii 1550-1800, București, 1987, vol. I, pp. 48-84. Scrutând prin prisma variatelor manifestări artistice secolele de medievalitate târzie, precum și acelea care anunță, fără echivoc, zorile lumii noi, Răzvan Theodorescu oferă puncte de vedere asupra epocii de tranziție de la medieval la modern în spațiul culturii românești. „Praefatio”, p. XXVI-XXVII. Titlul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mutualizări a cunoașterii generate de noile tehnologii, ce poate scoate individul din solipsismul actului cognitiv, realizat în singurătate, în chip egoist. Metafora savantului însingurat și retras, bântuit de chinurile facerii, trebuie reevaluată sau înlocuită cu cea a savantului generos, ce scrutează și adaugă noul pe canavaua imensă a cunoașterii în mod colaborativ, cumulativ, rezonant cu alții, dar și relativ anonim, oarecum „depersonalizat”, „dezinteresat”. Comunitatea virtuală facilitează extinderea unui model de învățare bazat pe împărtășirea cunoștințelor, pe partajul de experiență între egali
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
iar experiența individuală capătă semnificații de orizont existențial. Lumea Burnei reapare în Demonul discret (1996), dar de data aceasta personajele evadează din spațiul lor consacrat: naratorul Matei se află acum într-un turn de observație dintr-un oraș străin, de unde scrutează lumea cu o lunetă. Ca și în romanele mai vechi, B. plasează criza individuală a omului modern, incapabil să-și depășească statutul de demon mărunt, pe fundalul crizei colective a lumii crepusculare postbelice, aflată în pierdere de identitate și tradiții
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
km, dar ursoaică pe gustul lui nu găsise încă. Obosit fiind de atâta colindat, se așezase pe gheață să-și facă un plan de supraviețuire. Foamea îl măcina, dar era și frânt de oboseală, suflând din greu pe frigul aspru. Scruta cerul, era senin, azi nu ningea, nu era nici viscol, dar îl orbea lumina reflectată de calotele glaciare. Își închise un minut ochii ca să-i deschidă brusc din nou. Auzul lui fin îi semnala mișcarea unui animal, era o vulpe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se mai miște. Vrea să vadă tot ce se întâmplă. Veverița aleargă în sus și în jos pe scoarța copacului, cum alergăm noi pe ciment, poate și mai repede. După ce se asigură că fetița nu prezintă niciun pericol, din nou scrutează pământul și dintr-o fugă sprintenă se dă jos din copac, găsind o alună. O ia repede în cele două lăbuțe din față și ronțăie de zor. -Interesant, zice Riana, veverițele îndrăznesc să vină și pe pământ. Vreau să-i
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-l atârna Înfățișa o farfurie zburătoare planând deasupra New York-ului. Din ea izbucneau raze. ― Venit pentru slujbă? ― Da. Sunt mătăsar. Am multă experiență. Știu să produc mătasea, să fac crescătoria de viermi, să țes... Sora Wanda se răsuci În loc. Îi scrută chipul Desdemonei. ― Avem o problemă. Ești ce? ― Sunt grecoaică. ― Grecoaică, hm. Asta-i ceva alb, așa-i? Te-ai născut În Grecia? ― Nu. Din Turcia. Venim din Turcia. Soțul meu și eu, la fel. ― Turcia! De ce nu spui așa? Turcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zona sufrageriei. Și, după cum puteți vedea, casa are o mulțime de ferestre. ― Ba chiar este toată o fereastră, domnișoară Marsh. Milton se apropie de geam și privește curtea din spate. Între timp, la câțiva pași În spatele lui, domnișoara Marsh Îl scrutează atentă. ― Pot să vă Întreb În ce domeniu lucrați, domnule Stephanides? ― În domeniul restaurantelor. Încă o Însemnare În carnețel. ― Să vă spun ce biserici avem În zonă. De ce religie sunteți? ― Eu n-am de-a face cu treburile astea. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
DJ. Vocea ta e una subțire, de tenor. Dacă vrei să ți-o tragi, mai bine ai Învăța să cânți. Începu să râdă, rânjind spre mine. Ochii săi Însă nu arătau nici un semn de veselie, ci erau duri și mă scrutau Îndeaproape. Conducea cu o singură mână, mâncând fulgi de cartofi cu cealaltă. ― De fapt, vocea ta are o nuanță neobișnuită. E greu de spus ce anume. Era mai bine să tac din gură. ― Câți ani ai, Cal? ― Tocmai ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se găsesc fructele și boabele.) De ce bărbații nu găsesc niciodată lucrurile prin casă? Pentru că au un câmp vizual Îngust, folositor În depistarea prăzii.) Cum de găsesc femeile lucrurile atât de ușor? (Din cauză că, pentru a-și proteja cuibul, erau obișnuite să scruteze cu privirea un perimetru larg.) De ce femeile nu sunt În stare să parcheze lateral? (Pentru că nivelul scăzut al testosteronului inhibă capacitatea de orientare În spațiu.) De ce nu cer bărbații indicații pe stradă? (Pentru că a cere indicații e un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
propagă în aerul nemișcat și rece al pădurii. Surprinși, se aruncă fiecare în spatele unui trunchi de copac. Dulăii stăteau lipiți de pământ, ca și cum ar fi așteptat o pradă inocentă să treacă pe acolo. Ceilalți își țineau armele la piept și scrutau împrejurimile! Mai era cineva acolo! După prima împușcătură, urmă a doua, mai puternică. Aceasta își avea originea în altă parte. Drept răspuns, izbucniră salve din apropiere și toți stăteau chirciți, temându-se să nu fie loviți. Dar lupta era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar alege mai degrabă moartea decât să îndure asemenea umilințe... — Și eu care credeam că exilul e preferabil unei condamnări la moarte, o întrerupe candid soțul. Abandonează aerul binevoitor. — Despre cine e vorba? întreabă autoritar. Tonul e acuzator. Livia îi scrutează trăsăturile cu atenție. Nu-și poate da seama ce gânduri are, într-atât se schimbă pe chipul lui semnele de mânie cu cele de blândețe. Simte o moli ciune în genunchi. Are impresia că-i fuge pământul de sub pi cioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin intervenția directă a unei liberte de-a Liviei. Mai bine n ajungea... Tresare, văzând că împăratul s-a oprit în fața sa: — Eu ignor cu bună știință bârfele care circulă despre mine, însă o conspirație e cu totul altceva. Îl scrutează din priviri: — Acuzația este extrem de gravă, așa că sper că ai dovezi solide! Fulcinius devine livid. — E o conspirație, nu? insistă Augustus. Amărâtul nu îndrăznește nici să încuviințeze, nici să nege. — Dezvăluită de cine? Că tu nu ești decât un maimuțoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cine naiba? se zborșește Scribonius Libo. Mai trage cu ochiul la platoul din dreptul celuilalt. — L-a trecut în testament pentru a fi eliberat, spune cu un suspin. Scormonește cu lingura prin castron să adune ultimele resturi. Asinius Gallus îl scrutează inchizitor din priviri preț de câteva secunde bune. Mormăie într-un final: — Sper că l-ai eliberat în mod oficial. Libo pune tacâmul înapoi pe masă și dă să se scarpine încurcat în creștet. — Păi... tocmai asta-i... nu prea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De când descendenții lui Romulus și Remus nu mai au cui să-și vândă sufragiile, ei, care altădată împărțeau puterea, fasciile, legiunile, totul... ei bine, acest popor nu-și mai dorește astăzi decât două lucruri: pâine și circ... Se oprește și scrutează întunericul din jurul său. Nici un zgomot. Tac amândoi. Nu se văd, dar fiecare simte prezența celuilalt ca pe o alinare. Într-un târziu, Rufus murmură contrariat: — Eu nu pot să stau la nesfârșit în hruba asta. Cine știe când o veni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mda..., mormăie contrariat. Întotdeauna s-a simțit intimidat în prezența nepoatei sale. Chiar și atunci când era doar o fetișcană, îi poruncea cu un aer de zeiță ultragiată. Iar el nu i-a putut rezista niciodată. Pentru a-și ascunde tulburarea, scrutează cerul: — S-a făcut deja ora unsprezece? se minunează de formă. Ocolește privirea rugătoare a bătrânului flamin. Sărmanul! Își dă seama că-i face mai multă plăcere să facă pe maestrul de ceremonie aici, decât să stea acasă sub papucul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care merge de-a lungul plajei. Nici nu-mi pasă că la fiecare câteva minute trec pe lângă noi femei cu căștile pe urechi și trupuri perfecte, care se leagănă pe muzică. Nu-mi pasă nici că toate aceste femei îl scrutează pe Brad din cap până în picioare: el nici nu se uită la ele, el se uită la mine. Nu-mi pasă nici când una din bombele astea blonde se întoarce la prietena ei, și ea cu căștile puse, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oțel inoxidabil care se întinde pe toată lungimea unuia dintre ziduri, ne dăm seama că ăsta trebuie să fie. Chiar dacă e încă devreme, peste tot sunt oameni adunați în grupulețe: toți sunt ocupați să-și vorbească unul altuia și să scruteze sala în același timp, numai ca să verifice dacă nu cumva a sosit cineva mai interesant. ― Slavă Domnului, spune Lauren suspinând. În sfârșit, ca seamănă cu acasă. De fapt, dacă închid ochii, aș putea să pretind că sunt în Saint. ― Saint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la mine alarmat. ― Nimic, nimic. Brad vine spre mine și se uită la ce scrie pe pagini. ― Cine e Ben Williams? întreabă el. ― Cineva cu care am lucrat, îi spun eu simplu. Dar nu-mi pot lua ochii de la pagini, scrutez toate pozele, citesc titlurile, mă întorc la poze. E Ben, dragul meu Ben. O, Doamne, n-ar trebui să mă simt așa. Mă uit la Brad alarmată, dar el stă cu spatele la mine, nu-mi vede expresia feței. Așa că stau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu adevărat... largă! Muntele cel uriaș rămase tot timpul în fața japonezilor câtă vreme coborâră dealul în șir indian, ca niște furnici. Oricât de mult mergeau, tot nu se apropiau de muntele cel uriaș. Neclintit și cufundat în liniște, muntele uriaș scruta parcă lumea oamenilor. Privindu-l samuraiului îi părea din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]