2,483 matches
-
linii frânte. Analfabetul are o colecție de mașini de scris. Ursul alb din circ privea Steaua Polară mușcând din gratii. Crucea de sub tei era-n marginea mării ancoră de dor. Patul de frunze cheamă în cânt de leagăn razele lunii. Gaița sculpta omului de zăpadă nasul de morcov. Capra din poză scoase limba, țâfnoasă, către privitori. Cântau manele lângă cort; ce-ați fi dorit, fugile lui Bach? Luna a cerut Terrei plată pe raze un sac de greieri. Luna croiește haine de
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
Gândul sculptează cuvântul. El îi dă forme armonioase, pune îndrăzneala în el, sensibilitate, pune un colț de geana, de răi, o lacrima sau buze vesele care ne zâmbesc. El poate să sculpteze iubirea-n el. Gândul mai poate să și picteze cuvântul
REVISTA NOMEN ARTIS de VIOREL MUHA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357687_a_359016]
-
Gândul sculptează cuvântul. El îi dă forme armonioase, pune îndrăzneala în el, sensibilitate, pune un colț de geana, de răi, o lacrima sau buze vesele care ne zâmbesc. El poate să sculpteze iubirea-n el. Gândul mai poate să și picteze cuvântul, pe pânză imaginației noastre. Tot el poate să-l facă să cânte. Pe gând și pe cuvânt, nu-i poate despărții nimeni. Gândul poate să și scrie cuvântul. Pe pagini
REVISTA NOMEN ARTIS de VIOREL MUHA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357687_a_359016]
-
de gând din care să țeși baricade întinse, spre deruta destinului. Voi ține cont de fiecare lacăt, de fiecare scenă de teatru simplă, voi lăsa porumbeii să se joace nestingheriți într-o albă fâlfâire, voi pirograva ochi senini pe munți sculptați cu dor... - Dar cine ești tu, cocor albastru? Un vânt sălbatic șterse ultimele mele poeme. Le zgâriase cu vreascuri uscate, apoi presărase multă sare și le unsese cu mir. Era un fel de încercare a zădărniciei trimisă forțat la culcare
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
va trebui să plec, te rog să uiți că sunt și eu pe lume. Dorești ca în uitare să piară al meu nume și viața mea să fie un eșec? Fii bună și-nțelege că încă multe vor să le sculptez de astăzi înainte. Idei neliniștite îmi freamătă în minte și-mi cer să le trimit în viitor. Știu că-ți sunt drag, și-acuma vrei doar să mă ferești de iarna ce se-anunță grea și dură. Dar dacă ții
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357732_a_359061]
-
toamnă târzie / Cine îmi va aminti viitorul?”. Întreg ciclul prezentat este remarcabil și merită toată atenția. Veronica Pavel Lerner cu ilustratorul Mădălin George Cobuz, în tandem, realizează un grupaj interesant, sincretic, împletind imaginea cu versul: “pictează-mi vorbele / în pagini / sculptează-mi visele/ în gânduri”. Poeme blânde, nostalgice, în genul pastelurilor. Un poem remarcabil: “Păsările din Canada”. Iuliana Linte - s-a oprit asupra străfulgerării de gând nipon, alegând pentru antologie poeme scurte, în spirit de haiku. Foarte penetrante și plăcute la
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Ferestrele toate îmi sunt luminate, / Mai alb ca zăpada isopul din psalmi, / Brodează ecoul tăcerii lui poate / Porfire de rouă, în poduri de palmi. / Miracol, magie și crez laolaltă / Destramă din ceruri eternul aseamăn, / În ochi pământești privirea e daltă, / Sculptând înfrățirea în fildeșul seamăn, / Un dor de milenii cu miros de pâine, / De vin și ambrozii în limba iubirii / Se mistuie veșnic de azi înspre mâine / Și-n slavă colindul, închin nemuririi”. Și în această situație, cine nu și-ar
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
și mii de cuvinte. Sublimă prin magia pe care o degajă este poezia “Ora pământului”: luna răstignită între doi copaci / își scurge mierea- / mir pentru răni nevăzute / păsări rămase fără cuib / umblă speriate / pe sub cer nicio poartă / doar ghearele nopții / sculptează Siberii / în lumea de ceață / prin ochii mării / tăcut își plânge neputința / de-a mai putea purta pe umeri / mătasea albă a florilor de măr / din templul îngenuncheat / se înalță un glas de suflet troienit / „ Elohim ”...” Foarte frumos, foarte real
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
aici un joc de aparențe și perplexități, precum cel al unui cuplu de îndrăgostiți care se cheamă și se resping, se hârjonesc și se supără, se aprind și se răcesc, dar nu pot trăi unul fără celălalt. Fie că sunt sculptate în rana pietrei, fie cântate „cu lacrimi suave de vioară”, versurile de dragoste degajă sensibilitatea și gingășia omului veșnic îndrăgostit de...dragoste. De dragoste și de cuvânt bun și înălțător. Un tril nesfârșit cântat de pasărea măiastră, ascunsă în cuib
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
ultima "nea a mieilor”, imediat după “babe”. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa soție, a mers la fântână, a scos o găleată cu apă proaspătă și rece și a umplut plosca sculptată din lemn de cireș, moștenită de la bunicul său din partea mamei. A scos caii din grajd și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de la Spoială cum numeau zona aceea localnicii, undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
și vine altă dragoste, apoi tata cu poveștile lui din război, harașo, neharașo, românia daleco, retragerea de la cotul donului, adevăruri mărunte lângă marele adevăr care era viața, răcoarea stelelor târzii lângă altă dragoste lioară, amfora mea virgină pe care-am sculptat-o în suflet ca s-o iau cu mine când am să plec, tata păzind visele mamei, apoi moartea lor, bucium de durere care a încrustat în el toate dorurile mele... valuri care vin, valuri care se sparg de zidurile
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
Tonio din “Paiațe”, emblematica operă a compozitorului italian Ruggiero Leoncavallo. Prin sonoritățile antagonice ale cântului său, ce îmbină unduirea blajină a unei forțe dramatice ieșite din comun cu larghețea bucuriei molipsitoare de a fi, asemenea unui erou romantic cu identitate sculptată în aburul misterios al propriei sale existențe, Nicolae Herlea a reușit să preschimbe veșnicul poem contorsionat al urii în potolita icoană a durerii profunde din adâncul sufletului omenesc ... La fel ca sopranele Haricleea Darclée și Lucia Berescu-Țurcanu, mezzosopranele Zenaida Pally
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
o surprinzătoare celebrare în versuri moderne care permit controlarea experienței, vizualizarea ideilor: "Când deschid piatra/ cu flacăra privirilor/ Pământu-mi spune alergând:/ Până și în aceste/ mari depărtări/ de culoarea amurgului/ sufletul tău exilat/ miroase-a stele!" (Sufletul exilat). Toate versurile sculptate în idei plasticizante sunt niște frumoase euritmii: S-a aprins altarul stâncii/ din deschiderea adâncii/ miresme de curcubeu/ aurit în ochiul meu/ sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale,/ meteori, punți, galaxii,/ cresc prin ramii inimii." (Euritmii) Autorul se dovedește un
NUNTA CUVINTELOR , O CAPODOPERĂ CARE POATE SCHIMBA IMPRESIA BRITANICILOR DESPRE VALOAREA CULTURII ROMÂNEŞTI de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350721_a_352050]
-
mai clădii, cerul cu mine iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale voi spune, mai așteaptă-mă dacă vei știi că am oprit în nopți șoapte și încă vântul va bate în geamul tău să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii cu lacrimi ca să-ți vegheze, visele nopții dacă pădurea va așterne pașii mei în iarnă, cu frunze de toamnă și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori iar vântul va tremura, crengi pustii să-ncerci să mă
PASĂREA IUBIRII de VIOREL MUHA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359333_a_360662]
-
fost internați în lagărele de la Saint-Cyprien și Gurs. Vida ilustrează cu desene și linogravuri Gazeta săptămânală a lagărului, linogravurile fiind semnate „Grigore” (aluzie la numele haiducului maramureșean Grigore Pintea Viteazul). Și, tot în Franța, în Lagărul de la Gurs, Vida a sculptat și a expus busturile eroilor naționali Horea, Cloșca și Crișan. Scriitorul Dumitru Radu Popescu povestește, în 1976, acest episod, relatat de însuși sculptorul Vida: „ ... pe unde a fost în lume, el a cioplit în lemn tot lumea moroșenilor și chipurile
CENTENAR GHEZA VIDA, ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359334_a_360663]
-
ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Cioplește Pygmalion cu patimă, În marmura albă, Scânteia Din inima colosului de piatră Îl fascinează, îl îndeamnă, La neodihnă, dăruire și iubire. Cu ochii minții, O vede pe Galateea, nenăscută încă. Cu inima și dalta Sculptează în speranța Că făptura împietrită, Prin vraja iubirii lui Va fi însuflețită. Un ochi senin, Un sân dezgolit, Un trup de zeiță tăcută Se naște treptat din alba marmură, Stârnit de patimă nepotolită. El însuși uluit De frumusețea Chipului ce-
PYGMALION ŞI GALATEEA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359364_a_360693]
-
numea „Brumar” sau „Noiembrie”. În zilele înnourate, vântul aducea ploaia cu picuri mari și reci. Iar atunci când se întâmpla ca picăturile de ploaie să se transforme în fulgi de nea, era semnul venirii Iernii. Iarna aducea frigul, despuia pădurile, dar sculpta flori de gheață pe geamuri, și ridica derdelușuri pe ulițe. Copiii o îndrăgeau foarte mult, chiar dacă li se mai înroșeau mânuțele, urechile și năsucurile. Acum era vremea colindelor și a frumoaselor Sărbători de Iarnă. Trena argintie a Iernii era ținută
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
Joe Kitagawa a fost poate cel mai corect intelectual din preajma să. De altfel, Eliade i-a botezat față, pe Ann Roșe, acum profesoară de Istoria Artelor la Harvard. Apoi, Isamu Noguchi, admirator și discipol al lui Brâncuși, care i-a sculptat chipul într-o moneda aflată acum la Luvru. Paul Ricoeur, Saul Bellow, laureat al Premiului Nobel, căsătorit cu matematiciana Alexandra Bagdasar (fiica doctorului Dumitru Bagdasar), prof. Andre Lacocque, prof. Brown, decanul capelei Rockefeller, Charles Long, Frank Reynolds, Wendy Doniger O
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
tradusă în întregime în această țară. Eliade și Christinel i-au botezat fiica acestuia, Ann-Rose, care actualmente este profesoară de Istoria Artelor la Harvard. Alături de Kitagava, un alt mare admirator, discipol al lui Brâncuși, Isamu Noguci, cel care i-a sculptat chipul într-o moneda. Paul Ricouer era un apropiat al casei. Saul Bellow (laureat al premiului Nobel), căsătorit cu Alexandra Bagdazar (față dr. Bagdazar) erau nelipsiții casei, Andrei Lacock, profesor, decanul departamentului ce se ocupă cu studierea Noului Testament, prof.
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MI-E DOR Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului mi-e dor Azi te-am sculptat din flori de iasomie și din miresme ți-am făcut culcuș, ți-am pus în palme dor de poezie și-ai fost vioara mea și-am fost arcuș. Mi-e sete de lumina ta cuminte de părul tău lucind a
MI-E DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359544_a_360873]
-
în jur de treizeci de ani înaltă, frumoasă, cu părul șaten, tuns scurt, îmbrăcată cu o haină de blană cei ajungea doar până la șolduri, având o fustă scurtă care lăsa să i se vadă picioarele, lungi, frumoase, ce păreau ca sculptate de un iubitor de frumos. Claudiu o privi și rămase surprins de ochii ei verzi, ce erau frumoși, sclipitori. ,,Ce dorești?” o întrebă el puțin surprins de faptul că acea tânără îl oprise din mulțimea trecătorilor, nu era obișnuit ca
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
temnița îngerilor”, altul fictiv, la orizontul Misterului în Unu...în Doi...în Trei...și în 8 la puterea și ordinul divin 64 de “Stele arzătoare cu opt raze”...într-o uriașă Simfonie a Durerii și Fericirii umane... Ziua scriu, în loc să sculptez...O, Doamne, de ce m-ai pedepsit să nu mai sculpteză, ca să trăiesc la limita limitei și să scriu de la stânga la dreaptă doar până la capătul rândului?... Dimineața scriu, la amiază corectez, seara mai postez din când în când pe blog
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (2) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360386_a_361715]
-
spre Stația Cubului dumnezeului biblic sau spre Stația Solară “SAR” - ști că ești înger? Știu. De unde ști? Nu știu. Te simți “stea în stea” sau “cruce în cruce”? Mă simt și una și alta, dar încă nu știu cine sunt... Pentru că tot sculptând la Geneze, la Ciclul reginelor, la Cruci “multiple înclinate” și la Coloane infinite...și tot tăind în materie cu măsura propriei mele ființe, într-o zi am greșit unghiul “Coloanei Femeia-îngerul melancoliei”(cu doar două grade) - unghiul de incidență dintre
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (2) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360386_a_361715]
-
dispuse în dreptul pilaștrilor marginali. Intrarea în catedrală se face printr-o mică încăpere, adăugată ulterior. După acest vestibul urmează pronaosul deasupra căruia se află încăperea pentru cor și orgă. În balconul corului și la încăperea clopotelor se intră prin uși sculptate în stejar și cu fierărie din nichel pur. În exterior există două turle, cu o înălțime redusă. Icoana altarului principal îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe, lucrare realizată de Michael Angelo - Unterberger, directorul Academiei de Arte Frumoase din Viena, în 1754
CRONIC[ DE BUDE IOAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360409_a_361738]
-
-ți arăt și pe “Apollon-Vânătorul stelelor” și “Steaua arzătoare cu opt raze” și alte Cruci cosmice, dar tot atunci apăru cu nuș’ce dojană stăpână-ta consoarta ocrotitoarea și mi te luă din vizor... Ori matale crezi că eu am sculptat, ștejarizat, cireșizat și salcâmizat și apoi turnat în bronz Coloane infinite, Geneze și zeițe-mume ale pământului, degeaba, pe socoteala mea ? Matale crezi că degeaba am sculptat și eternizat aceste entități feminine intra și extra mundane, galactice și extragalactice, unind toate
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]