KorAP: Find »[drukola/base=scutura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...290 >

7,237 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-e scuturat de un frison puternic și azvârle cât colo mănușa plină de unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar stăm de vorbă un pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
s-a trezit într-un salon cosmetic unde îi făceau unghiile cu ojă roz.. S-a dus la birou val-vârtej, zice, și a găsit-o pe doamna Boyle cu capul căzut pe birou, într-un fel de comă. Helen se scutură într-un spasm și se apucă cu mâinile de burtă. Zice: — Doamna Boyle avea în față o vrajă tradusă, care se numește vrajă de stăpânire. De fapt, toate vrăjile au fost traduse. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui mami, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu nesaț în urma femeii pornită vijelios spre bucătărie, cu mersul ei falnic, scuturîndu-și părul negru și lung asemeni cailor de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
coniacul. Rîsul femeii, semn că i-a descoperit momentul de cădere, aduce în mintea lui Radu imaginea găleții răsturnate și-i trimite în urechi amintirea înjurăturilor lui taică-său, dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi împiedică să mai poată vorbi. Vă dăm cinci invitații a cîte două locuri: rîndul trei, locurile doi-unsprezece spune directorul adjunct, începînd să aleagă dintre invitațiile din fața sa imediat ce-l vede pe Mihai intrînd. Aș vrea mai multe îngînă Mihai, scuturînd încet fulgii topiți pe pălărie. N-am... face un gest larg cu brațele directorul adjunct. Zău! Vă dau la spectacolul al doilea, dar la premieră avem, afară de oficialități, prietenii noștri, ai teatrului, ai dumneavoastră inclusiv. Vă rog să nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și blănuri, din care li se vedeau doar ochii mari și părul lung, blond ca paiul de grîu înainte de secerat. "Frumoasă femeie, ca o zînă! gîndește Mihai auzind foșnetul revistei de sub arbust, pe care o ia și începe s-o scuture de zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cînd ajungi, să-mi spui, poate-mi amintesc unde te-am mai văzut... O rafală puternică de vînt, cu fulgi mari, lovește parbrizul, întunecîndu-l. Luat prin surprindere, șoferul se pierde o clipă, volanul îi tremură în mînă iar cursa se scutură ca de friguri, trezindu-i pe toți. Pasagerii privesc un timp înainte, ori spre fereastră și, cînd mașina s-a statornicit în mersul ei de pînă acum, sigur, cu zgomot monoton, moțăiala îi cuprinde din nou. Pe partea dreaptă, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Se hotărăște totuși să plîngă: o gură mică, deschisă aproape rotund, din care lipsește durerea, lipsește spaima, lipsește răutatea; e prezentată doar dorința de-a se manifesta, plăcerea de-a comunica. Țîs? întreabă tatăl întorcîndu-l cu fața spre el. Copilul scutură cu îndîrjire din cap, fără să închidă gura. Nasul? continuă tatăl, surîzîndu-i cu toată ființa lui obosită. Mîneca mică a hainei de blană sintetică se ridică încet, apare un degețel scurt cît o bucățică de creion, care se îndoaie puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dispar, lăsînd șoseaua spulberată de vînt. Și deodată, din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mocheta de sub picioare, din ce în ce bătăile se amplifică, se stabilesc într-un ritm anume, brațul stîng descrie nervos un arc de chemare, oprindu-se întins, parcă ar sta sprijinit pe umărul vecinului, capul plecat al lui Săteanu se scutură prompt, părul îi flutură prin aer, fruntea rămîne în sus iar brațul drept, cu paharul strîns între degete, se duce la spate, lipind puternic dosul palmei de șale; călcîiul stîng zvîcnește de două ori lovind mocheta, apoi piciorul drept se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
părinții au scos din ele toate cele necesare mesei de seară: o pungă cu mîncare, două biberoane, două termosuri, un pachet cu șervețele, două prosoape. Tatăl toarnă ceai dintr-un termos și-i dă biberonul copilului din brațele sale. Copilul scutură din cap, refuzînd. Atunci, tatăl se apleacă, scoate altă sticlă din sacoșă, toarnă în ea lapte din cel de-al doilea termos și-i dă băiatului, care începe să sugă, ținînd cu putere sticla între degetele lui mici. În brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce-am ajuns angajatul uzinei, văzînd că nu mișc în nici un fel, să-l iau coautor ori să-l perii, mă tratează cu sictir continuu. Uite aici! arată el buricul degetului mic aici îl am la orice discuție. Dacă-l scuturi zdravăn, se îndoiește și de formula apei, pe care crede c-o știe. Facultate făcută pe bețe de chibrit! Vă rog să mă iertați! spune Mihai, ridicîndu-se. Bine, încuviințează Muraru vorbesc mai încet. De ce nu vă întoarceți la catedră? Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încă două-trei secunde era afară, în viscol, fugind spre autobuzul care se apropia de stația din fața blocului, mulțumind cerului că a scăpat numai cu atît. În urma lui, rezemată cu fruntea de ușa închisă cu zgomot, soția lui Muraru tremură ca scuturată de friguri, continuînd să-și țină soțul de braț, să nu cadă. Cine mai e și individul ăsta? întreabă ea, vrînd să pară indiferentă. Unul... Unul de pe la noi, lucrează la Dezvoltare... Un... Eah!... Nu merită nici o atenție, nici să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
găsit... Cred că ai oarecare dreptate... Crăpelniță... Apropo: cu ce maistru mecanic lucrezi? Cornea. Ptiu! Ce mă fac de sudor?! tresare Vlad. Vreau, pe la zece, s-o șterg, să fiu la autogară. De unde iau sudor? Ia-l pe Cornea și scutură-l bine, să vezi cum îți aduce sudorul. Ascultă ce-ți spun, Vlade, se ambalează Mihai tu semnezi pontajele pentru sudor și, Doamne ferește!, vine unul..., unul care, ajuns sus, s-ar ține de capul cuiva de pe aici din oraș, răscolește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fapt... Vlad se uită cruciș spre Mihai: Dă-mi și două palme pe lîngă ce-ai zis acum că tot nu înțeleg unde bați. Sudorul tău, Bogdan, lucrează în oraș, la finisarea unor vile, nicidecum la vreo secție care stă. Scutură-l un pic pe maistru și-ai să vezi, sau, de ce nu?!, pune-l pe maistru să semneze singur pontajul, să răspundă el! Ești sigur? Pe cuvîntul meu! Ți-o spun pentru că, de obicei, noi, ăștia tineri, sîntem puși mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cum se repede un pas spre ea, fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz! Am doi copii, ai auzit ce spun!? Fata încuviițează, scuturînd afirmativ din cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri..., toate jurați, că parcă știți ce-i în fundul vostru... pufnește Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încet, înghițind-o cu greu. Oricum, cei de la televizor nu-s draci împielițați, gemeni, cui naiba or fi semănînd, că-n familia mea... În familia ta, spune bărbatul nu numai că n-au fost gemeni, dar nici preocupări mai..., afară de scuturat și de măturat, de ochii vecinelor; copiii i-au crescut bunicii, ceea ce nu s-a mai întîmplat și-n familia noastră, unde, ce-i drept, deprinderile din adolescență au rămas, că n-aud decît de covoare scuturate, chiar dacă ăștia mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aș da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi vrut s-o mai rețină. "Mă urăști clatină încet din cap profesorul privind în urma ei. Știi deci de copil, ți-a spus, deși s-a jurat că n-o să afle nimeni al cui este..." Viscolul, înnebunit de-a binelea, scutură cu putere una din ferestre, făcînd să-i sară toate bucățile de hîrtie îndesate de Lazăr cu cuțitul. Mulți dintre cei aflați pe scaune în apropiere fug de teamă să nu li se spargă sticla în cap. În clipa următoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Discret, bătrîna duce mîna stîngă la ochi, să și-i șteargă. Întoarce privirea ca din treacăt spre bărbatul de lîngă ea și, văzînd că o privește încruntat, cu ură, se sperie: Domnule Teofănescu!?... Profesorul coboară privirea, pufnește apăsat pe nări, scutură din cap și murmură: Vremurile, doamnă. Nimănui nu-i este dată mintea de pe urmă. Și chiar de ne-ar fi dată, cît sîntem tineri, tot avem impresia că vom moșteni Pămîntul și acționăm ca atare. Profesorul ridică iarăși privirea, devenind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot în momente ca acum, ori poate noaptea cînd, istovit, se ridică de la masa pe care stă o nouă lucrare a sa, le simte mînjite prin numai simpla rememorare a lor, de un bărbat ca el. Nu-i adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vină cineva... șoptește fata, fără să facă vreo mișcare, prin care ar dori depărtarea. Eu nu stau la gazdă, la mine nu poate veni nimeni spune Mihai încet, convingător, trecîndu-și ușor buzele peste ale fetei. Te rog! tremură fata, ca scuturată de valul unui frig, rupîndu-se din chinul prelungit, apoi, ca o scuză, arată spre scaun: Te rog! Să-ți dau revista murmură, întorcîndu-se spre un raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întredeschise, gata să exclame ceva. O vede cum face o mișcare scurtă, aruncă paharul peste hîrtiile de pe masă, frînge țigara ca pe un băț, contractă nervoasă pumnul, din care, cînd îl deschide, ninge deasupra mesei cu fulgii tutunului; se ridică, scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă... spune vocea lui rugătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă... spune vocea lui rugătoare. Te rog! se scutură Maria, să-i arunce palmele de pe ea. Ascultă! face Mihai un gest scurt, prinzîndu-i brațul, obligînd-o să se întoarcă spre el. Ce atîta suspiciune, Maria?! o întreabă, întîlnindu-i privirea plină de răutate. E drept, strînge el din umeri, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]