3,089 matches
-
sunt și atât. la fel ca mine rotesc o clipă cadranul ceasului de mână. îmi agăț pielea. senzație de pișcătură. aha! sunt vie. și timpul mă înghite iar în cornul lui adânc după ce hulpavă l-am înghițit pentru a-mi seca senzația de saturație voluntar sau involuntar gestul acesta mă ucide ceva mai lent e ciudat ceea ce simt de câțiva ani timpul mă înghite eu îl înghit iar în urma noastră rămâne o dâră de durere încolăcită pe cea a bucuriei de
RECIPROCĂ REGIZORI PIŞCĂTURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367583_a_368912]
-
surplusCu mâna pe celulă refuz orice sperjur... XXI. VA SCRIE UMBRĂ PALMEI MELE, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013. De sunt legat la mâini cu sfoară, va scrie umbră palmei mele De sunt secat la ochi de lacrimi, vă plânge sufletul rănit Momentelor de suferință le-aș aloca sicrie grele Din pâinea clipei de tăcere, mă simt din nou puțin hrănit De am chiar buzele lipite, vorbeste timpul abraziv Iar de sunt însetat de
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
va salva doar rugăciunea Celulele debusolate încep să-nșire falimente Aș vrea acum să mă ridic , s-am timp să-mi fac doar plecăciunea ... Citește mai mult De sunt legat la mâini cu sfoară, va scrie umbră palmei meleDe sunt secat la ochi de lacrimi, vă plânge sufletul rănitMomentelor de suferință le-aș aloca sicrie greleDin pâinea clipei de tăcere, mă simt din nou puțin hrănitDe am chiar buzele lipite, vorbeste timpul abrazivIar de sunt însetat de viață, voi bea din
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
neînsuflețite ale nevoiașului sau profanului bogat, mestecă într-o odihnă aparentă carnea și oasele dăruite de Moarte? Erau întrebări pe care el, profesorul, și le punea de fiecare dată când se întorcea de la facultate, când mintea lui mesteca gândurile creierului secat de nevoi. Obosit de a se mai lupta cu boala, care îi răpusese din greu trupul încă viguros, omul simți cum totul se învârte în jurul lui și căzu pe trotuar cu capul sprijinit de o lespede. Nu mișca, privea doar
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
al tatălui său și, acum, după ce aflasem că ea este fiica celui pe care îl cunoscusem, întâmplător, într-o ocazie nefericită, îi vedeam asemănările și vocea era a șefului aceluia care, în urmă cu ani, mi-a dat o rezoluție seacă, nu numai mie, ci și altor petenți care plecau de la el nemulțumiți de răspunsurile lui. Câtor oameni le este dat să trăiască astfel de istorii ca cea pe care am trăit-o eu! Referință Bibliografică: AMINTEȘTE-ȚI CĂ VEI MURI
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
2016 Toate Articolele Autorului e cel mai bun praznic să plângem împreună lasă-le toate la locul lor nici nu vor crește nici nu se vor împuțina mai mult decât le este firea noi știm ca nebunii un lucru - e seacă bucuria fără Dumnezeu, ca un soare golit de lumină e cel mai bun praznic acesta în care inima se face trunchi de ceară cu rădăcinile în cer, în care umerii te dor de atâta lumină. Referință Bibliografică: Sărbătoare / Alexandru Mărchidan
SĂRBĂTOARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367030_a_368359]
-
străbătute de „căi de cocori”. O vreme trecută, paradiziacă, un prezent pătimitor-pământesc saturat de vis și un proiect care nu se va materializa, elaborat însă „cu mari rezerve de iubire / și fire de risipitor”, proiect îndreptățit, totuși, fiindcă „n-au secat nici râuri, nici izvoare / ce susură mereu cu vrajă jucăușă / și curg și-acum în valuri trecătoare - / deci dragoste mai este sub cenușă!” E „Tinerețe fără bătrânețe”: dacă te-ntorci, totul se destramă, dacă mergi înainte... e „viață fără de moarte
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
fum de țigară. Prin talpă mă trece fiorul de alb, zăpada mă frige, un câine mă linge, o urmă de sânge mă duce spre bar. Același gunoi, același miros de viață mizeră îmi umblă prin sânge. Privirea din om mă seacă mărunt. Întreb coniacul șoptit și zâmbind, cum scapă de viață de moarte trăind? - Hei, târfă, ai bani să plătești? Te scoală și pleacă, la ce te holbești? - De ce un chip spune un nume pe bani? - Hotărăște-te ce vrei. Ai
PLĂTESC ŞI PLEC de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367089_a_368418]
-
sâni sau ... ., mă rog ... . - Nu. ... - Și, unde ai agățat-o? - Nu am agățat-o, ci am găsit-o, sau ... poate ... l-am găsit! Dar, de ce te grăbești cu întrebările? făcea el pe misteriosul, dornic să-și fiarbă soția în oală seacă, fără apă. - Ești întreg la minte? - Da, ... . într-un fel. - Crezi? - Da, cred. - Poate bolnav, cumva? - Eu?... El sau ea ... sigur este. - Ce are? Nu înțeleg. - Un picior rupt din cauza gheții. - Unde l-ai sau ai găsit-o? - Pe lac
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
În acest registru tematic se încadrează și poemul „Moarte de mine”, în care autoarea înțelege că ea însași este copia imperfectă a unui prototip. Prototipul este Marele Eu Sunt, iar contemplarea Crucii o ajută pe poetă să conștientizeze că erudiția seacă și inutilă, cunoașterea artificială nu își au rostul atunci când vine vorba despre un poet creștin. Contemplarea Golgotei devine la Adina Sas-Simoniak un îndemn la trăirea autentică, sursa adevaratei cunoașteri. „Luminând Crucea sfântă înfiptă-n Calvar./ Încep să-nțeleg și s-
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
cum și ea ne aștepta, Scrutând zarea cu tristețe,când în poarta mereu stă... Visător privea bătrână și câtă în ochii mei, Blând ,fiorul să-i aducă amintirea fetei ei, C-a plecat în țări străine,iar inima i-a secat, Omul ei din asta lume de curand a fost plecat... Flori de câmp i-am dat bătrânei,un buchet de amintiri, Ochii ei sclipeau de lacrimi,iar în flori sclipeau văpăi... Referință Bibliografica: UN BUCHET DE AMINTIRI / Cristiana Iliuță : Confluente
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
cu apă pe colosala lungime de 170 de kilometri și pe o adâncime ... kilometrică (Lake Mead) e unul dintre punctele de atracție maximă ale Americii și subiect al mândirei patriotice al întregii națiuni. Orbiți de splendoarea proiectului-mamut, mulți uită că, secat în aval de mulțimea de acumulări-gemene, fluviul Colorado ajunge în Mexic doar sub foma unui pârâu mâlos. Dar asta e, iarăși, altă poveste. Las Vegas este și rămâne simbolul îndrăznelii și al puterii omului de a construi cu dârzenie lucruri
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
în credință, Pavel alăturea-i este cu pildă spre bruință; când soarta pe om lovește. Împreună-s în icoană, prăznuiți la sărbătoare, să ducă legea creștină prin vremea fără hotare. Spune o legendă sacră: dacă fulgeră sau tună, miezul alunelor seacă; de ploaia ce-aduce mană. Din legendele creștine, ritualuri sunt păstrate; credința s-o ducă-n lume, generații succedate. Din vol. ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Autor, Maria Filipoiu La mulți ani, creștinilor cu numele Sf. Ap. Petru, Pavel
TRADIȚII DE SF. AP. PETRU ȘI PAVEL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368686_a_370015]
-
cețuri de mister își lasă umbra deasă pe busturi reci de piatră, altar și rugăciune pe-un capăt ars de cer, colinele vorbesc de vechile ispite și ramuri de mesteceni blestemă gerul crunt, adulmecă jivine fântânile golite, izvoare ce-au secat mai țipă muribund, ai irișilor lacuri cu ghețuri mari, crăpate își lacrimă esența pe drumuri fără rost, semințe de lăstar pe crengile uscate în inimă de țurțuri ,un pustnic fără post. Referință Bibliografică: 13 OCTOMBRIE RECE- Grupaj de poezii cu
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
albă-n a ta cale, Căci clipa-ți este unică, dar trece Ca gândul către spații siderale Și-n zboru-ți lin pe toți îi vei întrece, Ca să alini un suflet plin de jale... Tu nu lăsa ca visele să-mi sece! M-ai mângâiat cu haina-ți de cristal, Țesută cu argint precum o ie, M-ai invitat ca partener de bal În valsul lebedelor-fulgi - o mie, Un roi de fluturi albi pe finul șal Ce ne învăluie de-o veșnicie
CA UN GÂND de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363617_a_364946]
-
Acasa > Poeme > Antologie > REFORMULARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului (gând de zi 23 noiembrie) a secat în așteptare triunghiul bermudelor nici o navă nu a mai trecut prin raza lui trist a început să-și transforme unghiurile pe rând în unghiuri drepte în care a lăsat promisiunea unei pietre unghiulare perfectă în falsitatea ei le-a lăsat
REFORMULARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363643_a_364972]
-
-ți dau răspuns Atuncea când credeam tăcerea că-i de-ajuns. Tu mă iubeai în vorbe, eu te tăceam în drag, Și în tăcerea-mi blândă vroiam să te atrag Dar vorbele frumoase ce le rupeai din suflet Adesea mă secau și-n piept, fără răsuflet Lăsau să curgă picuri de bine și răsfăț. Dar ce să faci, iubire, că orișice învăț Are dezvăț și lasă în suflet dâre grele Și cioburi, și ruine și zile lungi ș grele. Decât să
CÂND TE TĂCEAM ÎN DRAG de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363727_a_365056]
-
Păsări ce umplut-au zarea... Apelor ce stau să-nece Le-ai zăgăzuit mișcarea, Cu sărutu-ți alb și rece, Înghețându-le suflarea... Din fulg alb, făcut-ai floarea Crengilor să se aplece, Dormitând în așteptarea Altui timp care să-ți sece Tot sărutu-ți alb și rece... Referință Bibliografică: De iarnă / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Nici să crească curpenii nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva aici în acest lac cu izvoare de suprafață, se adunau și apele ploilor abundente căzute peste câmpia dobrogeană, scurgându
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
stăpânirea! Scormoniră pământul să-i deie de urmă Firului limpede ce-n-jur da răcoare Obroc ca să-i pună, pe undele sale Banul, e biciul ce-i mână din urmă; Liber curgea din străfunduri de veac, Decât sub obroc, mai bine-a secat! Referință Bibliografică: Izvorul / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 239, Anul I, 27 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IZVORUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364675_a_366004]
-
și cărnoase, cu fața de un alb mat, ca a bunicului; carnea bine împărțită pe trup și oasele poziționate strategic. Spre final, mai aproape de pământ, devenise puțintel la trup, mai trist. De parcă viața l-ar fi obosit, l-ar fi secat de vlagă. Avea pentru sufletul ficăruia câte o vorbă plină de căldură și încredere. Povestindu-vă despre el, parcă simt umbra corcodușului ce adăpostea „ sfatul de taină ”. În curând nu va mai fi nici corcodușul. A îmbătrânit și s-a
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
vorbă plină de căldură și încredere. Povestindu-vă despre el, parcă simt umbra corcodușului ce adăpostea „ sfatul de taină ”. În curând nu va mai fi nici corcodușul. A îmbătrânit și s-a uscat. Nu mai dă rod. Iar umbra e seacă, puțină. Parcă numai se preface a fi. I se scurge și lui timpul spre sfârșit. Vorbele zburau între noi, înainte și înapoi. Și parcă ne lăsau un pic mai odihniți sufletește pe toți. Avea o casă mare de ținut, nea
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
cu medicinista. Te rog să o respecți atât timp cât este prietena mea. - Ete te, mă! De când ai devenit tu așa de afectat de cum ne adresăm noi gagicilor tale? - Nu-i gagica mea, ci prietena, să-ți intre bine în căpățâna ta seacă. Degeaba termini o facultate că tot nu-ți vine mintea la cap. - Gata mă! Ce-i atâta gargară pentru o fată. - Măi să fim bine înțeleși, de astăzi să nu vă mai aud că spuneți ceva jignitor la adresa ei că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
frumusețea aceea simplă, dar rarisimă a meleagurilor mioritice: „Bobotează la Tihuța”, „Cătun la munte”, „Vacanță la Moeciu”, „Vară în Bucovina”, „Spre Măgura iarna”, „Apus de soare la Fundata”, „Plai de dor”, „Septembrie în apuseni”, „Vara la Mălini, „Priveliște spre Valea Seacă”, „Undeva în Bucovina”, „Urcuș la Bîrnova”, „În pădurea Șorogarilor”, „Bucovina, Plai de Dor”, „În soarele de Maramu”. Legată indisolubil pe pământul acestei binecuvântate țări, pictorița încarcă de culoare, locurile pe care le redă în peisajele sale. Astfel, redă în tonuri
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
Comăneștii ascund o mică insulă a poeziei infantile și adolescentine, un Kogaion de vibrație lirică românească, de mulți ani ținut în trezire de un dascăl de excepție, Leonid Iacob, care face ca apa mereu împrospătată a poeziei tinere să nu sece... Comăneștii au rămas încă o minunată țară a lui Alice, în care sufletul copilăresc și cel pornit spre împliniri sorb apă vie, trăiesc miracolul și zilnicul botez cu lumina, natura și dragostea.“ Contribuția sa la depistarea tinerelor talente a fost
LEONID IACOB de LEONID IACOB în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349638_a_350967]