KorAP: Find »[drukola/base=securist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...136 >

3,395 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298

tineretul liberal, tineretul legionar... Erau foarte mulți legionari... Din toate formațiunile erau acolo... Și ăștia aveau legături. Erau băieți foarte inteligenți, majoritatea. Ei, la anchetă, atunci, se transformase era... Securitatea era la Începutul ei și nu erau specializați În anchetă. Securiștii erau muncitori, băieți tineri, aduși de pe la fabrici, de pe nu știu unde, și erau puși cu un anchetator de ăsta mai vechi, care Îi coordona, dar nu se pricepeau... Și majoritatea au reușit să-i păcălească pe anchetatori... Greșeala lor a fost când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
zi sau două... Ăștia, proprietarii, au vrut să scape de amândoi, dar a scăpat numai de taică-miu, că eu am rămas, dar până la urmă a trebuit să plec... Ei, pe urmă eram la Centrul de Calcul și era un securist, Gornienko, care răspundea de noi, și a cerut să dau o declarație despre inginerul Ștraup. „Domnule, eu nu lucrez cu el... El este la exploatare, eu sunt aici, la alt atelier. Nu, să ne dai!” Și-am scris că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții acum... În loc să fiu Împușcat..., din contră, Îmi ofereau niște condiții. Sigur, foame și tortura, regulamentele și celelalte erau aceleași. Chiar și securiștii erau aceiași. S-a desființat locația veche și s-au mutat. Deci nu s-a schimbat mai nimic... Și anchetele au continuat tot În același registru? Tot la fel au continuat. Cu Giuglan ziua și cu Enăchescu noaptea. Am stat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
ajuns la Rubla, În Bărăgan. Și după doi ani, iarăși nu mi-au dat drumul. Deși am aflat pe urmă, după 1990, că, la două săptămâni după expirarea celor doi ani, se emisese ordinul prin care se ridicau restricțiile, dar securistul de acolo, locotenentul ăla nenorocit, pentru că mereu aveam discuții cu el, m-a ținut cu de la sine putere, că altă explicație n-am avut. Eu l-am și Înjurat Între patru ochi și el mă amenința că nu mai plec

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
Închisoare. Așa era atunci. Îți putea da trei-patru ani și fără să te mai judece. Adică trebuia să joci cu ei: „Zboară măgarul? Zboară măgarul!”. Dacă spuneai că nu zboară te-aresta sau, unde erau trei inși, al doilea era securist. Ați putea să-mi descrieți viața din detenție? Eram la cinci kilometri de Tuzla, În două corturi. Eram 50 de deținuți Într-un cort, 50 În altul. Mâncarea era la hârdău, vai de capul nostru, și mâncam din niște gamele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
10 000 de metri pătrați trebuia să târâm pietrele dintr-un colț În altul la o sută de metri, să nu stăm grupuri de doi-trei inși, să nu vorbim Între noi... Iar gratiile erau greu de suportat... Peste 40 de securiști cu mitralierele, cu câinii, ne duceau... Eram un fel de nebuni. Nu eram suflete, eram niște roboți care ne scotea la număr să vadă dacă suntem 3 000. Nu ieșea numărătoarea, ne culca cu burta pe pământ, ne Îngheța zeghea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
când m-am Însurat, am prins licența pentru construcții prin Jupiter, Venus, Saturn. Aud două voci la 12 noaptea. Au venit două Volgi negre... Și Îmi spune soția: „Ce caută ăștia?”. „Păi, sunt constructori.” „Păi, la 12 noaptea?” Erau doi securiști... și mi-am zis că iar mă bagă În duba neagră... În Volgă. Și când se uită unul la altul... era copilul În pătuț... și mi-au zis: „Oameni din ăștia ne trebuie nouă, simpli, care nu fură”. Și zece

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
Dar uite că Îmi scapă numele... că nu poți să ții minte tot timpul. Îmi aduc eu aminte de numele lui, dar nu acum... Al doilea a fost Mihai Vasile. Ăsta era tipic... Cu el puteai să faci caracterizarea unui securist propriu-zis. Și dacă Îl vedeai pe stradă prin anii ăia știai că ăsta trebuie să fie securist. Avea o mutră specifică de mârlan bine plătit. Vorbea urât, te Înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, În primul rând, că, după ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
aminte de numele lui, dar nu acum... Al doilea a fost Mihai Vasile. Ăsta era tipic... Cu el puteai să faci caracterizarea unui securist propriu-zis. Și dacă Îl vedeai pe stradă prin anii ăia știai că ăsta trebuie să fie securist. Avea o mutră specifică de mârlan bine plătit. Vorbea urât, te Înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, În primul rând, că, după ce spunea bună dimineața, că te găsea acolo, Îți trăgea câteva palme așa, că te cunoaște... Și după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
În perioada anilor ’30-’33, la vârsta de 27 de ani a fost deputat liberal... Și când Groza s-a dus cu propaganda comunistă, l-au bătut pe Groza. Și când ăsta a ajuns la putere, mi-a spus un securist, unu’ Staicu, că Groza le-a trasat sarcină la ăștia să Îl Închidă pe Cornel Tisu. Tisu o fost foarte rezistent, n-a vrut să recunoască nimica și, ca să fie totuși ceva, i-au găsit această treabă din 1933 cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
de condamnare pentru că făceam apărările legale În formă, dar subversive În conținut... Și cum s-a desfășurat arestarea? Dimineața, În ziua de 28 iunie 1957, Într-o vineri, m-au Închis. M-a așteptat la gară cu o Pobedă un securist, care mi-a spus: „Poftiți În mașină”. A urmat percheziția acasă... Cu trei săptămâni mai Înainte Îi arestaseră pe niște prieteni, trei avocați și-un procuror... Motivul a fost că eu mă ocupam de Tribunalul Militar foarte intens și-apăram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
băgat acolo În pușcărie... O stare extraordinar de groaznică... Ce-o făcut ăsta? La Sinaia o venit o mașină de excursioniști francezi și el o intrat În discuție cu ei pe franțuzește, că știa... Dar eu cred că erau toți securiști, nu erau francezi, chiar dacă s-au dat că erau de la L’Humanité... Și ce-o zis, ce n-o zis, că l-o luat și l-o terminat. Așa lucra Securitatea! Și tot la Sibiu au fost și cei din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
Cine vrea să lucreze?”. Și am ieșit mai mulți la lucru În fabrică. Eu, cu Ilie Popa... Ați auzit de Ilie Popa? A murit. Are și el o istorie interesantă: era sibian, și sora lui o fost căsătorită cu un securist. Și la ăla i s-o pus În vedere că rămâne În Securitate, da’ să divorțeze. Și n-o divorțat și o rămas cu sora lui Ilie. Și a mai fost acolo cu noi și Râmboiu, și Voloșniuc. Voloșniuc avea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
odată În vorbă, și după aia colegul de grupă mi-a spus: „Domnule Mureșan, când discutăm noi, nu vă mai băgați”. Și i-am mulțumit pentru asta... Odată, mergeam la catedrală În Timișoara și mă rugam, și m-a oprit securistul institutului, și mi-a cerut să colaborez cu el, să-i dau relații, că altfel „nu-mi iau examenele”... Că nu v-am spus, dar după eliberare am ajuns student și-n Timișoara... Și-atuncea ce-am făcut? M-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
trenul... Pe Marius Neagoe tot la fel... Deci aveau durități. Acuma, eu n-aș pune totul pe seama Securității. În ce sens? În Securitate erau oameni dispuși să execute directivele Partidului, dar Partidul era creierul care dispunea toate treburile ăstea, și securiștii erau mai mult sau mai puțin naivi care, cu exces de zel sau din convingere, săvârșeau fapte inumane. Eu vă mulțumesc mult. Cam asta este. Cu plăcere... Viorel Opreanutc "Viorel Opreanu" S-a născut pe 22 martie 1927, În comuna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
nu aveam viață socială, că nu aveai filme, nu aveai teatru... Învățam carte și În rest... nimic! Și la anchetă cum a fost? Eu am fost anchetat de vechea Securitate (Siguranța - n.n.), da’ să știți că ăia au fost niște securiști mai docili... Cum să zic? Ei aveau mai multe de plătit pentru trecutul lor și acum căutau să se reabiliteze cu noii stăpâni. Îmi amintesc că mă Întrebau: „Tu n-ai discutat cu colegii tăi? Cu cine ești prieten?”. Norocul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
elementar bun-simț, Îi vezi În Parlament, Îi vezi În funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român. Și justiția și totul a fost În mâna lor, și atunci repet, dom’le: cei care au fost securiști au rămas cu aceeași filozofie, și acu’ ei nu se mai pot transforma, n-au cum, ei au În sânge această boală, odată ce au avut dreptul de viață și de moarte asupra omului, și nu se mai pot schimba. În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
și nu se mai pot schimba. În plus, ei nu știu ce-i aia respect sau frică de Dumnezeu... El știe că e stăpânul și că poate să facă ce vrea el, că el Îi Dumnezeu. Și acu’, la ora asta, domnii securiști ce pensii au!?Și ce pensii avem noi ăștia care am făcut... Ei au mașini, vile și nu știu ce... Și noi ce avem? Și lor li se pare că avem foarte mult, că ni se dă mari despăgubiri pentru un an

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
rămân curat și cinstit. Nu regret nimica, n-am făcut nimica rău, mi-am iubit țara și nu cred că veți găsi un deținut politic care să vrea să se răzbune. Eu n-am auzit... Și m-am Întâlnit cu securiștii care mă anchetau pe mine, dar, dimpotrivă, Îi cunoșteam, Îl salutam eu Înainte să mă salute el, și asta și după ’89... Deci nu m-am gândit vreodată la răzbunare. Să le fie rușine pentru ceea ce au făcut... Vulcănescu a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
ceilalți... Și atuncea a Început focul. Și bineînțeles că n-o fost Între ei nici un rănit, numa’ s-o tras așa ca să poată să se retragă. Ei s-or retras, Mâț o rămas prins... În timpul ăsta o Început milițianul sau securist, ce-a fost, să-l interogheze pă Mâț. Și l-a Întrebat câți suntem: „Mulți”. „Ce armament aveți?” „De tot felu’.” Tot În momentu’ ăsta, cobora o căruță cu brânză de mai de sus. Și când au văzut ei căruță

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
am fost prinși. În timpul ăsta, grupul s-a mai despărțit, era din câte trei, câte patru... De unde era din cei șapte... s-au dus apăi și ei, că pă unul l-a Împușcat, pă Dumitru Hotico 1... S-o Îmbrăcat securiștii cu haine preoțești și-o spus că-s preoți și-așa au ajuns la ei În grup. Și femeile or crezut, că Într-adevăr erau cu Biblia și cunoșteau și ceva religie, erau instruiți pentru asta. Și pe Hotico l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
așa au ajuns la ei În grup. Și femeile or crezut, că Într-adevăr erau cu Biblia și cunoșteau și ceva religie, erau instruiți pentru asta. Și pe Hotico l-au Împușcat mortal? Da. Iarnă a fost... Deja ăștia doi, securiștii, erau În colibă, și Chindriș, care mai trăiește, i s-o părut cam suspect, că tot i-o Întrebat că de unde-s... și el o vrut să iasă afară din raza focului, cum era În colibă. Atunci l-o derutat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
În colibă, și Chindriș, care mai trăiește, i s-o părut cam suspect, că tot i-o Întrebat că de unde-s... și el o vrut să iasă afară din raza focului, cum era În colibă. Atunci l-o derutat celălalt securist, că o ieșit el, că o zis că are de ieșit afară, și ăla o scos automatul afară și-o tras, și pe ăsta, pe Dumitru Hotico l-o Împușcat mortal. Și pe Vasile Chindriș l-o ’pușcat, da’ i-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
câinele!”. Câinele o trecut pe lângă mine și trebuia În capăt să urce pă scară În pod, să ieie mirosul... Și când o ajuns la ultimul fuscel, nu știu cum a alunecat câinele... Și atunci m-a călcat pe picior un milițian sau securist. Eu n-am știut să-mi trag picioarele... Da, da’ io am visat cum m-a Înconjurat cu câinele... și că am fost prins... Deci, cum v-am spus, visul s-a adeverit... Și când m-a călcat, el s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
Justiție... Și sunt În jur de 1 500 de organizații, cu tot felul de nume: Vlad Țepeș, Vulturii Carpaților, România liberă, România viitoare... ce știu eu cum. Deci, o mulțime de organizații... Iar În cazul că se-arestau comuniști și securiști, și-au fost și de-știa arestați foarte mulți, ei erau deviaționiști de dreapta sau de stânga sau trădători... orice erau. Deci, oricine nu era de culoarea roșie absolută era socotit ori fascist, ori revizionist, ori diversionist. De ce? Eram În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]