3,378 matches
-
loc fără o condamnare fermă a iliescianismului. Sub formele perverse pe care le mai întâlnim și-n alte părți ale globului, comunismul românesc a continuat să fie o prezență de prim-plan a vieții publice. Infestată de mulțimea activiștilor și securiștilor, societatea românească a jucat după regulile dictate de vechea oligarhie ideologică, devenită oligarhie economico-financiară. În cele trei faze ale sale (comunismul de represiune, sub Gheorghiu-Dej, cel de distrugere, sub Ceaușescu, și cel de lăcomie, girat de Iliescu), bolșevismul românesc s-
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
omul normal. Tranziția a creat condiții optime pentru formarea unor astfel de agregate obsedate de putere și îmbogățire. Paradoxul sinistru în care trăiește societatea românească este că marii bogătași s-au recrutat mai ales din rândul fostei nomenklaturi comuniste. Activiști, securiști, țuțeri ai puterii lui Ceaușescu au reușit să ocupe canalele care duceau spre o îmbogățire fulgerătoare. Cum Traian Băsescu a fost perceput încă din timpul campaniei electorale drept un adversar al comunismului (remarca sa privitoare la blestemul României de a
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
dezamorsăm la noi acasă, publicându-i? La ce bun să-i punem "în stare de tragere"? E total contraproductivă lipsa de suplețe a factorilor de răspundere. Adjectivul suplu devine cuvântul preferat al lui Caraion, care îi tot învață diplomație pe securiști și activiști. Puțină suplețe, nițică inteligență, un anume simț al oportunității, "rezolvarea suplă a unor cazuri mai delicate", "soluții agere și binevenite". E drept că scriitorii noștri au prostul obicei de a flecări și de a mai și face pe
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
mutat în vilele celor pe care i-au omorât. E o ironie a sorții că în 1999 (zece ani de la prăbușirea comunismului!) a pierdut casa din Primăverii - culmea! - în favoarea unui individ despre care afirmă cu zăduf: " Dom'le, era un securist, unul ce lucrase în Elveția și-și făcuse o firmă de termopane". O frumoasă lecție a tranziției românești: securiștii îi scot din case pe activiști! Dar cea mai spectaculoasă lecție ne-a dat-o tot Armata. Scriu de ani de
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
de la prăbușirea comunismului!) a pierdut casa din Primăverii - culmea! - în favoarea unui individ despre care afirmă cu zăduf: " Dom'le, era un securist, unul ce lucrase în Elveția și-și făcuse o firmă de termopane". O frumoasă lecție a tranziției românești: securiștii îi scot din case pe activiști! Dar cea mai spectaculoasă lecție ne-a dat-o tot Armata. Scriu de ani de zile că e ceva putred cu sistemul militar românesc, dar exemplele stupefiante nu conving pe nimeni. Alcătuită, la vârf
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
mai evident la adjectivul corespunzător ("obiceiuri cadriste") a fost bine reprezentat în limbă la începutul anilor '90, tinzînd apoi să dispară din uzul curent (precizarea "astăzi rar", din DEX 1996, este acum justificată). Îl mai întîlnim totuși, aproape sinonim cu securist, ca adjectiv: "raționamentul este de tip cadrist și (...) ține de o gîndire totalitară, în care de faptele strămoșilor trebuie să răspundă, în solidar, toți descendenții, pînă la a nu știu cîta spiță" (22, 41, 2002) și chiar ca substantiv: "am
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
nu poate avea loc fără înlăturarea mentalității și a structurilor comuniste, a devenit, la rându-i, ținta unor infamii fără precedent. Orele de coșmar trăite în 18 decembrie 2006 în clădirea Parlamentului au constituit reprezentarea practică a ceea ce comuniștii și securiștii sunt capabili să facă. Ei au înțeles că momentul semnifica încetarea definitivă a influenței lor și că dacă vor pierde bătălia cu Traian Băsescu soarta lor e pecetluită. Eșecul de la 18 decembrie - în ciuda tiribombelor, a pancartelor oligofrene, a zbieretelor și
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
serios, informații elementare, cînd a luat ființă postul de radio Europa Liberă, de unde emite, care erau principalii săi colaboratori, în ce fel a devenit o țintă serioasă pentru Securitate, care-i sunt supraviețuitorii și care sunt "supraviețuitorii" celeilalte tabere, a securiștilor și activiștilor. Avem mai puține documente de arhivă, cît mai ales documentele vii pentru o istorie orală, iar regizorul și-a alcătuit filmul pe trei niveluri. Unul este cel al foștilor angajați ai postului și a celor care prin intermediul lor
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
jazz Cornel Chiriac care, după șase ani de colaborare la E.L., era la rîndul său înjunghiat mortal se pare la comanda Elenei Ceaușescu. ( Pe una din cărțile poștale trimise pe adresa Europei Libere se află între paranteze un mesaj adresat securiștilor care sunt rugați să lase să treacă mica epistolă: "noi iubim muzica, iar muzica n-are nici o vină."). Monica Lovinescu, bătută doar, a avut norocul unei intervenții salvatoare, Noel Bernard, Vlad Georgescu, ca și alți directori vor plăti scump pentru
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
inutilitate al lui Neculai Constantin Munteanu, întors într-o Românie aflată într-o stare de derută, de prostație, obstinația dizidentei Doinei Cornea, o mînă de om, bătută lunar la securitate, sensibilitatea nevăzătoarei Ana Hompot, sprijin moral pentru Doina Cornea, căreia securiștii la anchetă îi reproșau "orbirea" care o împiedica să vadă ctitoriile epocii de aur, blocurile cu 9 etaje, examenul lucid și sentimentul unei victorii la limită al lui Șerban Orescu sau Nestor Ratesh, figura zîmbitoare, încrezătoare, a lui Noel Bernard
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
care mi-a atras atenția asupra lui Ion Papuc a fost un năucitor text (intitulat Ceea ce știu) despre moartea lui Dragoș Protopopescu. Titularul Catedrei de engleză din București și-a pus capul sub cabina liftului pentru a scăpa de urmărirea securiștilor. O decapitare atroce ce reprezenta deznodămîntul unei aventuri politice despre care fusesem învățat de acasă că nu e bine să vorbesc în public. Și iată că deodată dădeam peste un autor care avea curajul să scrie despre sfîrșitul crunt al
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
revoluție socialistă. Cum destinatarul e nimeni altul decât autorul Mistrețului cu colți de argint, iar vina pentru moartea activistului o poartă un "mistreț reacționar" și pe deasupra doct, întregul episod devine savuros. Nu și pentru pixurile lipsite de umor, îmbufnate, ale securiștilor, care se limitează la a încercui sintagmele periculoase, ignorând ceea ce capitaliștii sălbatici numeau, atunci ca și acum, story-ul. Tac muzele, tac mieii, dar tac - mai abitir - și ofițerii. În subsoluri. Un comunism ilariant În bătrâna și buna revistă CONVORBIRI LITERARE
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
până la a face din preoți o castă intangibilă, un fel de agenți secreți ai divinității asupra cărora legile lumești nu au putere e un drum lung. Cu toții am ieșit din mizeria comunistă și cu toții am fost supuși presiunii agenților răului. Securiști, turnători, activiști și alte unelte spurcate ale ideologiei totalitare au pus presiune asupra fiecăruia dintre noi. E un act de uluitoare aroganță ca acum Biserica Ortodoxă Română să ceară pentru membrii săi statut de favorizați în raport cu legile și procedeele aplicate
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
doar ea a fost persecutată, doar ea s-a aflat sub presiune! Clamându-și excepționalitatea, BOR dă încă un exemplu de fariseim și aroganță. Dacă mai au memorie, autorii comunicatului Patriarhiei ar trebui să știe că absolut toți românii (mai puțin securiștii și activiștii) au trăit într-un "context extrem de ostil". Dar unii l-au traversat cu demnitate, iar alții au acceptat să se înrudească cu Cel Necurat pentru a-și apăra meschina poziție socială. Marea majoritate a celor din fruntea Patriarhiei
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
temă politică a romanului, care e în același timp și o temă morală: soarta ingrată a unui moderat printre extremiști. E un social-democrat care se crede comunist, ca o antilopă care se amăgește că se poate împrieteni cu leii. Când securistul care îl interoghează declară asertoric: "Dumneavoastră sunteți ori un mare zăpăcit, ori un om periculos" (p. 473), el știe foarte bine că are de-a face cu un zăpăcit, dar satisfacția de a găsi un țap ispășitor (deci o victimă
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
și ea. Vine la rând bătrânețea, împreună cu speranțele și apoi dezamăgirile postrevoluționare, resimțite adânc. Dacă sensibilitatea și moralitatea îl fac pe Mihai Cantuniari să judece în mod sever ceea ce vede în spațiul socio-politic (ocuparea prim-planului de către foștii activiști și securiști, schimbarea lor la față, de dragul unei economii de piață aducătoare de uriașe beneficii personale, jaful național și incredibila sărăcire a intelectualilor), rareori jurnalul său capătă tonalitatea și stilistica pamfletului. Și aceasta fiindcă autorul, spre deosebire de unii dintre colegii săi de breaslă
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
începutul anului 1958, este interogat la Securitate despre conținutul subversiv al unui caiet pierdut, în care se afla un jurnal cuprinzând însemnări despre atitudinile sale și ale prietenilor în epocă, atitudini deloc conformiste. Cum prietenii erau desemnați precaut cu inițiale, securistul îi cere să-și deconspire complicii. Chiril Merișor se simte de două ori profund jignit: o dată pentru că el nu poate fi un delator, a doua oară pentru că este suspectat, datorită unei gândiri prea libere, de infidelitate față de comunism. Ca urmare
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
de două ori profund jignit: o dată pentru că el nu poate fi un delator, a doua oară pentru că este suspectat, datorită unei gândiri prea libere, de infidelitate față de comunism. Ca urmare, se sinucide, surprinzându-i pe toți: pe prieteni și pe securistul care l-a anchetat. Sunt denunțate astfel abuzurile și erorile din perioada stalinistă și imediat poststalinistă, printr-un caz tipic: sacrificarea unui inocent. Dacă ar fi fost numai atât, Galeria cu viță sălbatică nu ar fi însemnat mai mult decât
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
Devine un marginalizat, un paria, un ins interesant, ciudat, foarte personal în opinii, adică un individualist și un "idealist periculos", după cum va fi acuzat de colega lui Luiza în ședința de excludere (p. 123) și, în cele din urmă, de securistul care îl anchetează pentru ideile, speculațiile și convingerile din caietul pierdut. A doua mare idee a cărții și a existenței lui Chiril Merișor este aceea că "nimic nu-i poate răpi omului libertatea lui de gândire" (p. 445). Chiril gândește
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
lui Chiril Merișor este aceea că "nimic nu-i poate răpi omului libertatea lui de gândire" (p. 445). Chiril gândește în funcție de această credință intimă propria definiție a comunismului, considerată dubioasă de toți oficialii (președintele ședinței de excludere din partid și securistul care îl anchetează): "comunismul este omul scăpat de orice fel de servituți, chiar și de obsesia chinuitoare a propriei sale libertăți" (p. 465, cu o variantă de formulare la p. 123). Era o replică la definiția lui Lenin, singura acceptată
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
și noi cu toți Costicii aceștia trebuie să facem treabă, să facem o societate nouă, optimistă și robustă, și iată că vine domnul Chiril Merișor cu un caiet, cu acest caiet, plin de îndoieli și de observații ostile" (p. 450). Securistul nimerește foarte bine caracterizarea, uneori direct (Chiril este un om al îndoielii), alteori prin ricoșeu (Chiril nu este o fire robustă și optimistă). Dar și greșește grav ca atunci când îl face pe Chiril reacționar (p. 451), determinân-du-l să protesteze vehement
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
al îndoielii), alteori prin ricoșeu (Chiril nu este o fire robustă și optimistă). Dar și greșește grav ca atunci când îl face pe Chiril reacționar (p. 451), determinân-du-l să protesteze vehement și făcându-l pe anchetator să retracteze învinuirea (p. 452). Securistul îi pune întrebarea cea mai grea atunci când îl întreabă, pe ocolite, de ce a scris ceea ce a scris în acel caiet: Nu intrăm acum în amănunte, de ce ai scris dumneata caietul ăsta, cine l-a mai citit, sau dacă te-ai
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
jurnal oarecare, el este sau ar vrea să fie un scriitor, fără să o spună vreodată direct. E perfect conștient de importanța însemnărilor sale, ca dovadă că le-ar fi dorit trecute în străinătate printr-un italian și publicate. Chiar securistul le aduce multiplicate, în 1967, în epilogul romanului, sugerând reabilitarea autorului lor (a acelor "reflecții" considerate anterior dubioase), chiar dacă mult prea târziu, după moartea lui Chiril. Jurnalul este pentru el "un periscop", un instrument optic prin care privește dintr-un
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu pensif sur la patrie", reflecție aparținând lui Victor Hugo. Dacă nu e chiar un surghiunit, adică un revoluționar în exil, Chiril Merișor e un exclus chibzuind în continuare la soarta patriei, în ciuda marginalizării. Securistul îi reproșează sever asumarea acestei devize din Victor Hugo, prin care Chiril Merișor se consideră "un exclus pus pe gânduri, gândindu-se, îndoindu-se, de fapt, de viitorul patriei lui" (p. 454). Dezbaterea continuă între intelectualul dubitativ Chiril și securistul
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
Securistul îi reproșează sever asumarea acestei devize din Victor Hugo, prin care Chiril Merișor se consideră "un exclus pus pe gânduri, gândindu-se, îndoindu-se, de fapt, de viitorul patriei lui" (p. 454). Dezbaterea continuă între intelectualul dubitativ Chiril și securistul absolvent de Filosofie, într-un veritabil simpozion, stimulat sau grevat (alternativ), desigur, de modul liber, inconformist și "periculos" de a răspunde (pe de o parte) și (pe de altă parte) de pararea dogmatică a răspunsurilor, corespunzătoare anului 1958, când are
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]