2,307 matches
-
fluxul gregarității (indistinctul turmei) dacă nu afli un seducător care să te ia deoparte, să-ți devieze traiectoria pe care o ai ca un ins oarecare din mulțime, spre propriul tău destin. Din acest punct de vedere, Manolio e un seducător, el însuși fiind sedus de Hristos în sensul că Îl întâlnește pe Hristos care-i schimbă radical devenirea. Gabriel Liiceanu scutură seducția de excesul de frivolitate cu care suntem tentați să-l încărcăm. De altfel, este explicită teza că Hristos
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fiind sedus de Hristos în sensul că Îl întâlnește pe Hristos care-i schimbă radical devenirea. Gabriel Liiceanu scutură seducția de excesul de frivolitate cu care suntem tentați să-l încărcăm. De altfel, este explicită teza că Hristos este un seducător, că te ia deoparte și te duce pe o altă traiectorie În această interpretare, seducția mizează chiar pe spiritualitate. Seducția are atâta frivolitate câtă suntem noi înclinați săi dăm. Cu văduva Caterina a lui Kazantzakis, teza lui Gabriel Liiceanu se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a orgoliului cu mecanismele de afirmare ale Eului. Orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului care urmărește să supraevalueze valorile Supra-Eului, atribuindu-și calități prin care persoana respectivă caută să se situeze deasupra celorlalte persoane. Orgoliul are un caracter subiectiv și seducător pentru individ, putând, din aceste motive, degenera În vicii morale (mândrie, vanitate, aroganță etcă. Această supraevaluare de sine, lipsită de regulă de un fundament real (atât timp cât individul Însuși și-l atribuie și nu ceilalțiă, nefiind Întemeiată valoric, creează o falsă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
creșterea stimei de sine. Pornind de la considerațiile teoriei lui Maslow, managerii ar putea explica multe dintre comportamentele de intrare, de rămânere și de părăsire a organizației la care ne-am referit într-un alt paragraf. Deși teoria „piramidei trebuințelor” este seducătoare și plină de implicații practice, ea nu a scăpat de tirul criticilor. Guest (1984) arăta, într-un articol dedicat teoriilor motivației, că cercetările întreprinse în anii ’60-’70 au adus puține dovezi - dacă nu chiar deloc - în sprijinul teoriei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Și păsările învață să cânte, București, 1991; Rețetă pentru grețuri, București, 1992; Una pe față, una pe dos. Tricotaje în doi peri, Pitești, 1998; Te iubesc, (dar nu) pe gratis!, Pitești, 2000; Izvoare-n cer și pe pământ, Pitești, 2001; Seducător, Tănase, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Geo Dumitrescu, Poșta redacției. Antologie Toma Biolan, CNT, 1967, 50; Petru Mihai Gorcea, Poezie, ARG, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Stadii, RL, 1979, 41; Petru Mihai Gorcea, Ascunsa floare de jăratic, ARG, 1984, 3; Val Condurache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
modelului echilibrului general la relațiile economiei, aspect asupra căruia vom reveni. 1.4.2.3. Raționalismul critic După respingerea apriorismului, de către T. Hutchison în special, climatul metodologiei economice s-a apropiat în mod pro-gresiv de tezele popperiene, care prezintă imaginea seducătoare a unui corp de cunoștințe în progres constant, după normele raționalismului critic și conform secvenței: luare de cu-noștință asupra unei probleme formularea unei teorii punerea la încercare a teoriei printr-o tentativă de respingere. Forța acestei atitudini metodologice constă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al unei dicțiuni personale. „Legenda” vorbea de un copac izolat în câmpia aridă, „singur voievod” în „sufletul acelor bărăganii” (originalele modulații lexicale apar de pe acum), „mușcat” de esențiale întrebări: „De unde vin? Ce vreau? Și cine sunt?” și bântuit de himera seducătoare a unor „păduri sâlhoase”. Ca urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl blestemă să rămână veșnic fugar. Ajuns în codru, unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește în „ochiul apei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
cei doi mari critici. Protagonistul, Sava Manaru, se descoperă soț încornorat (soția îl înșală cu bunul lui prieten, Ramură) și decide, compensator și răzbunător, să demonstreze că nici soțiile prietenilor săi nu ezită prea mult să calce greșit. Când demonstrația seducătorului programat pare a se încheia conform ipotezei, o singură „rezistentă”, în fapt ultima lui cucerire, îi dă peste cap tot planul. Femeia se sinucide, iar Manaru, în degringoladă și fără repere interioare, îl va omorî, inutil, pe Ramură, amantul soției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
București, 1984; P. Petria, Gib I. Mihăescu. Bibliografie selectivă, Râmnicu Vâlcea, 1985; Craia, Fețele, 96-104; Negoițescu, Ist. lit., I, 250-254; Dicț. analitic, I, 324-325, II, 331-334, IV, 63-67, 253-255, 354-356; Dicț. esențial, 519-521; Doina Modola, Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. V.F.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ternarei și întunecatei Hecate. Femei suverane, bacantele avide de sânge și putere, cu frumusețea lor sălbatecă, prin vorbe mieroase își seduceau consorții atrăgându-i în pădurile dese și întunecoase, după ce își satisfăceau cu ferocitate dorințele îi aruncau în abis. Mai seducătoare și mai sadice erau Agloanice-marea preoteasă și Tessalina fiica ei-prințesa lunii. Seducătoare preotesele sângeroase ale lunii, însetate de sângele victimelor omenești, își amenajau sanctuare în văi sălbatice și pitorești. În acea zi au ajuns pe malul marelui fluviu, la adăpostul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu frumusețea lor sălbatecă, prin vorbe mieroase își seduceau consorții atrăgându-i în pădurile dese și întunecoase, după ce își satisfăceau cu ferocitate dorințele îi aruncau în abis. Mai seducătoare și mai sadice erau Agloanice-marea preoteasă și Tessalina fiica ei-prințesa lunii. Seducătoare preotesele sângeroase ale lunii, însetate de sângele victimelor omenești, își amenajau sanctuare în văi sălbatice și pitorești. În acea zi au ajuns pe malul marelui fluviu, la adăpostul deselor și întunecoaselor păduri milenare. -Să ne scăldăm suratelor-le îndemnă Tessalina
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fete și le instruia în cultul lor. Găsind-o într-o zi pe Euridice, nutrea spre ea o poftă perversă. Cu dragoste primejdioasă, destrăbălată, o antrena pe fată în cultul bacantelor, într-o credință adversă. În timpul vrăjilor nocturne, cu făgăduieli seducătoare, o amețea pe fată. Atras de presimțiri nefaste, în valea Hecatei mergeam prin misterioasele ierburi înalte. Roată-înprejur doar păduri întunecate, cutreierate de bacante. Suflarea caldă a dorinței, își adia parfumul în eter. Misterioase suspine stranii, cu râsetul ușor o urmăreau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară „fermecătoarea trâmbă de vedenii”, pierzându-se în vis și imaginație, în mirajul călătoriilor, descrise într-un stil înmiresmat, cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura română un stil propriu, prin îmbinarea expresiilor elegant cizelate cu cele argotice, din medii sordide. Fraza e melopeică, ritmată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
în costum negru, care ținea în mână un pahar de șampanie. Acel eu însumi, care îmi apărea ca o caricatură reușită, prin aviditatea lui de a trăi, așteptarea febrilă a noii sale vieți, graba lui de a plonja în complexitatea seducătoare a Occidentului, cu pistolul la subsuoară și cu un pahar rece în mâna fierbinte. Viața noastră a șters rapid caricatura asta, devenind o epuizantă goană după oamenii care fabricau moartea. Cei ce inventau armele în confortul protejat al laboratoarelor, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
putea da pe față întreaga rețea. La aeroport îmi dăduse adresa lui din Londra. Viitoarea noastră destinație... Am continuat să glumim, pentru a uita acele câteva ceasuri trăite în dezgustătoarea promiscuitate a morții. Tu spuneai că bărbatul care se simte seducător devine foarte îndemânatic, precum diplomatul cu pantofii lustruiți care, strecurându-și vârful piciorului printre gambele invitaților, împinsese titirezul cu o abilitate de fotbalist. Îți povesteam despre dorința mea de a-l ucide pe vânzătorul de arme pe care-l însoțisem
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
accesibilă a concretului la idei și precepte altfel prea aride. Toate mitologiile (și ulterior toată literatura de inspirație mitologică) se folosesc copios de alegorii, parabole, pilde. Istorioarele povestite au totdeauna un tîlc ascuns, iar descoperirea lui este mereu incitantă și seducătoare pentru cititor. Depășind nivelul literaturii mai curînd Îngust moralizatoare a fabulei, a proverbului și a zicalei, a maximei sau a sentinței, alegoria devine un fel de metaforă amplă, o figură de compoziție extinsă, o viziune creatoare, care, prin abile descrieri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care-l percepem ca necesar și totodată ca firesc În limbajul folosit de haiku? Ceea ce numim stilul eliptic (pe care-l credem specific doar haiku-ului), considerat cel mai adesea doar un mod de exprimare sec, arid, lipsit de acel seducător vino-ncoace caracteristic lirismului exuberant, exihibiționist, ornat cu care ne-a obișnuit poezia occidentală, nu poate fi cumva regăsit Într-unul din registrele mai puțin protocolare ale limbii? Este dificultatea pe care o propune limbajul haikuului una motivată doar de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poemul. O observație inteligentă a unui fapt cotidian Îl poate pune În valoare. VÎntul de toamnă pare un fenomen normal și neutru pînă ce, dintr-o dată, devine simptomatic pentru evoluția lucrurilor: stropii fîntînii arteziene nu mai atrag prin jocul lor seducător, prin irizările de curcubeu și prin răcoarea căutată de-a lungul Întregii veri. Simțind un frison În preajma artezienei, trecătorii o ocolesc și Își ridică gulerul. Este un refuz, o Închidere vinovată și o frustrare voluntară care dă altă perspectivă și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
flori și a ogrăzii. Poate nu ieșind la poartă ca tot omul ca să vadă cine mai trece pe linie la deal sau la vale. Dar la gard, unde a și crescut, poate să apară pentru cei ce Îi așteaptă ochiadele seducătoare. Și poate că, În felul ăsta, ar putea să arate că pe el Îl privesc și lucruri de dincolo de orizontul limitat al grădinii. Ițit la finele primăverii stînjenel la gard -, el poate fi, așa cum ghiocelul, violetele sau dedițeii sînt vestitori
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
era o intersecție oarecare, ea are acum Înțelesul de răspîntie, de cotitură (decisivă), de eveniment crucial În evoluția vremii și a destinului. Toată suflarea sînt acum cei care resimt că galbenul toamnei este un simptom paradoxal al desfășurării lucrurilor: lumina seducătoare, aproape hipnotică, a frunzelor este și un semn al degradării, al sfîrșitului. Traficul, circulația pot fi Înțelese acum drept ciclul inexorabil al anotimpurilor și al vîrstelor omului. Drept Marea Trecere. În fine, suflarea blocată poate fi și apnee, respirație tăiată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dau doar o formă. Am revizuit deci primul vers În forma iar artificii pentru a sublinia repetiția agasantă și sterilă a unui mijloc, efemer dar spectacular, prin care oamenii țin să fardeze nefiresc realitatea. Artificiile, cît ar fi ele de seducătoare pe moment, nu fac decît să deconspire afectarea și teatralitatea de scurtă respirație a unui eveniment inexistent al vremii. Și, În modul cel mai firesc, focul de artificii nu durează prea mult, iar noaptea Își reia locul și suveranitatea Întunecată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
scrisoare. Scala distanței narative din romanul Pamela al lui Richardson, de exemplu, se extinde de la o săptămînă despre care eroina oferă o relatare condensată, la "descrierea spontană" a acelor momente critice în care condeiul său înregistrează secundă după secundă avansurile seducătorului și călăului ei486. În analogie cu narațiunile sub formă dialogată din zona continuum-ului auctorial-personal, narațiunea dialogată aflată în zona persoanei întîi a cercului tipologic este localizată aproximativ la jumătatea distanței dintre situația narativă la persoana întîi și cea personală
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
puterea de a lupta contra debilitaților, a sănătății contra bolii, desfășurarea unei mușcătoare ironii (mult diferită de sistematică și dialectica ironie și sobrietate prezente la Kierkegaard), preocuparea pentru lupta contra vulgarității și a dezgustului, atitudinea ambivalenta față de vocația poetica, atracția seducătoare, dar căreia îi rezista, pe care o are asupra lor conștiința religioasă, ostilitatea față de istorie și față de mare parte din aspectele vieții moderne. Ceea ce lipsește în opera lui Cioran este efortul disperat al lui Nietzsche de a depăși nihilismul (doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie de fete ale tangoului". Tangoul este vocea prietenoasă a confidentelor, el trezește pasiuni, este un seducător care are oroare de stridente, de excesul de exteriorizare și de lumină. Tangoul nu este numai o formă muzicală, ci cuprinde în el "o întreagă atitudine a omului, existențiala, filosofica, este interlocutorul sau: " Spune, tu, tango, emoția, / tu, suflet al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și desfășoară dinamică sub propriii ochi. Suntem, în acest sens, de acord cu Sorin Alexandrescu, care, în amplul capitol ce-l dedică "exilatului Cioran", afirmă că un Cioran angoasat, disperat în fața nevolniciei condiției umane "ar fi, într-adevăr, o imagine seducătoare, dar, cred, înșelătoare: examinarea operei sale românești ne face să descoperim nu numai un Cioran înainte de Cioran, ci și un Cioran secret, chinuit de istorie, încântat într-o vreme de o utopie pe care o va abjura mai tarziu, obsedat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]