1,145 matches
-
lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune „amețitor de aprigă”, în semeața îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul cosmic al inimii adoratoare; tinerețea triumfala nu e eternă, ochii sunt „plini de strigat”, gura „grea de umbra”, iar cenușă postuma fierbinte de trăire. Leș Vivants et leș morts e o
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
disting strîmtorile Sund și Malacca. îndeosebi prin strîmtorile Sund, corăbiile ce vin din apus spre China, ies în Marea Chinei. Această strîmtoare îngustă desparte Sumatra de lava; situată la mijlocul lungului meterez de insule, strîmtoarea, sprijinită de promontoriul acela verde și semeț, cunoscut de marinari sub numele de Capul Iavei, seamănă oarecum cu poarta centrală de acces a vreunei împărății întinse și fortificate; și, de fapt, cînd te gîndești la inepuizabila bogăție de mirodenii, de mătăsuri, de juvaeruri, de aur și de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
echinox în zodia Cumpenei. Tocmai în fața acestei monede ecuatoriale se oprea, nevăzut de nimeni, Ahab. Ă „Culmile munților, turnurile și celelalte lucruri mari și înalte au totdeauna ceva egoist. Iată aceste trei piscuri - sînt mîndre ca însuși Lucifer. Turnul acesta semeț e Ahab; vulcanul acesta, e Ahab; pasărea aceasta vitează, neînduplecată și triumfătoare e tot Ahab, toți aceștia sînt Ahab. Iar acest ban rotund de aur, nu e decît un simbol al și sferei numite Pămînt care, aidoma unei oglinzi fermecate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet. Bătrînul părea să descifreze cuvintele înfricoșătoare scrise de Baltazar. Nu m-am uitat niciodată cu atenție la moneda asta. Ahab coboară acum, ia să citesc. O vale neagră între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-un simbol terestru, nedeslușit. Dumnezeu ne împresoară astfel, în această Vale a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
teribila falcă de jos, agățată de-o creangă, vibra deasupra credincioșilor, aidoma sabiei atîrnate de-un fir de păr, care-l înspăimînta atîta pe Damocle. Era o priveliște admirabilă. Pădurea era verde ca mușchiul din Icy Glen; copacii falnici și semeți miroseau a sevă, iar pămîntul roditor de sub el semăna cu un război de țesut, pe punctul de a țese un covor superb, a cărui urzeală era alcătuită de cîrceii viței sălbatice și ale cărui motiv erau înseși florile. Toți copacii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nemiloasă. în aceste momente, tolănit în ambarcațiunea lui, călătorul încearcă un soi de încredere filială față de mare, în care vede o prelungire a pămîntului înflorit, iar corabia rămasă în depărtare își dezvăluie doar vîrfurile catargelor, înaintînd nu parcă printre munții semeți ai talazurilor, ci prin otava înaltă a unei preerii nesfîrșite, deasupra căruia caii emigranților din Vest își arată doar urechile ciulite, în vreme ce trupurile lor ascunse își croiesc drum prin verdeața luxuriantă. Cînd asupra întinselor văi virgine și asupra blîndelor coline
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind o singură stihie, nu le desparte decît sexul. Sus, aidoma unui țar sau rege, soarele părea să dăruiască acest văzduh blînd mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să pieri fără mine? Să fiu lipsit oare de ultima vanitate a celor mai de rînd căpitani naufragiați? O, singuratică moarte la capătul unei vieți singuratice! Acum simt că măreția mea sublimă e în durerea cea mai adîncă. Hei, valuri semețe ale vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge! Mă bat cu tine pînă la ultima suflare! Din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
limbă voi pururi să-l aveți/ Chiar dacă-n mari excese ar fi ca să cădeți./ Zadarnic îi dați frazei un ton melodios,/ Când vorba nu-i la locu-i, e versul vicios./ Și mintea nu admite pomposul barbarism,/ Nici versul care-nchide semețul solecism” - Nicolas Boileau, Arta poetică, E.S.P.L.A., București, 1957, p. 36, trad. Ionel Marinescu). În felul acesta, romanul se pune la adăpost de așa-numitele finaluri-capcană (trick-endings) sau povestiri în cerc închis (closed circle), unde deznodământul nu decurge din logica povestirii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea consistență („dantele de sticlă belgiană, cristaline și reci”, sună caracterizarea lui Emil Isac). Veșmântul râvnit pentru aceste „miniaturi” și „oglinzi” duce gândul la o medievalitate uneori grațioasă, alteori semeață. Mai spontan, enunțul liric din ciclul complementar Cântece de leagăn, „vers de laude plecate”, este dedicat copilului, văzut, cu o ironie jucată, ca o făptură uneori grotescă ori aproape prozaică, dar și ca o făptură dumnezeiască, în stare, asemenea Pruncului
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
din pământul Trecutei noastre suferinți. Grădina dorurilor toate Din străbunici și din părinți (Luminile Roșului Octombrie) Ce să creștem? O grădină «o grădină a dorurilor?» O grădină «din străbuni și din părinți?» sau Și-aduce aminte fruntea-nsângerată În fața lui, semeț, jandarmul gras. Soția lui (a cui? a jandarmului sau a lui Biro-baci) de boală măcinată... Și ani lungi de foame și pripas (Cântecul cărbunelui) Cele constatate până acum impun o concluzie care privește atât pe Eugen Frunză cât și E.S.P.L.A.
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aici, în Orient, se practică adesea medicina în așteptare...“. Am avut iarăși impresia că mă aflu în fața unui om dintr-o altă epocă. Nu atât din pricina francezei lui, care era cea din cărțile mele, cât din pricina acelui calm ironic și semeț totodată, pe care-l opunea farsei crude a prezentului, ca și cum ar fi observat-o de la înălțimea unei lungi și mari istorii pline de victorie și de înfrângeri. A rezistat până la capăt, până la acordul definitiv, seara, târziu. Ghicind partida câștigată, s-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fără să fie nevoie să pledez, să justific, să conving. Era foarte simplu, independent de cuvinte, de timpul ce-mi mai rămânea de trăit, de ceea ce puteau crede ceilalți despre el. Adevărul acesta răspundea unei vorbe vechi, a cărei forță semeață și a cărei smerenie îmi plăcuseră întotdeauna: „Nu mi s-a cerut să vă fac să-l credeți, ci să vi-l spun.“ Nu-l gândeam, îl vedeam. Vedeam soldatul care abia căzuse, cu mâna dusă la obrazul sfârtecat. Nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de matematică l-a apreciat în termeni elogioși: „Rezervat și muncitor, preferă studiul oricărei petreceri, îi place să citească autori valoroși. Foarte dotat pentru științele abstracte; puțin interesat de celelalte; cunoaște temeinic matematica și geografia; tăcut, plăcându-i singurătatea, capricios, semeț, extrem de egoist, concis și energic în replicile sale, cu mult amor propriu, ambițios și aspirând la orice; acest tânăr este demn să fie protejat”. Un alt profesor a avut o viziune ceva mai profetică: „Corsican de origine și caracter, acest
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
o astfel de strajă. Toți păreau la fel în ochii mei, deși uneori se vedeau câteva diferențe mici. Toți stăteau ca și cum Ministrul însuși ar fi fost în fața lor, decernându-le un premiu foarte respectat. Erau înalți și drepți. Țineau capul semeț și, din spatele căștilor cu vizor negru, puteai simți cum ești privit de către un zeu care se uita la furnicile de pe pământ din norii cei mai înalți. Aveau în dreptul șoldului bastoanele de un metru făcute din cauciuc Beneru, o invenție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unul dintre fiii lui Asi nius Pollio nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Israel în panteonul lor, dar încă de pe atunci sincretismul nu mai era posibil. Poporul Ales a fost dus în exil pentru a se auto disciplina și pentru a învăța că nu are voie să se prostitueze cu alte culte. Ridică semeț capul. Nu poți urma și pe Domnul, și pe Baal. — E târziu, face panicat Vittelius. Rufus se smulge din gânduri. — Gata cu hârjoneala! urlă din toți rărunchii. Trecem la ar mele adevărate! Se uită în jur: — Ce vă zgâiți la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul, Eu răsvrăteam imperii, popoarele cu gândul... Visând că toată lumea îmi asculta cuvântul, În valurile Volgăi cercam cu spada vad. {EminescuOpI 89} {EminescuOpI 90} {EminescuOpI 91} Domnind semeț și tânăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă un Semizeu părea, Simțeam că universul la pasu-mi tresărea, Și nații călătoare, împinse de a mea, Împlut-au sperioase pustiul pân-la poluri. Căci Odin părăsise de ghiață nalta-i domă, Pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ieșiră din golf, samuraiul zări din nou galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Așa e obiceiul lor. Confrații lui Seihachi erau triști să-ți rupă inima. Cu lacrimi în ochi, stăpânul lor, Hasekura, i-a acoperit trupul mort cu un veșmânt numit „giulgiu” recitând întruna din sutrele budiste. Acest om, cel mai puțin semeț dintre toți solii, pare un stăpân blând față de supușii săi. Potrivit ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tata, dacă ar mai fi trăit.” Ajunseră la un râu. Apa din albie era secată de-a binelea. În față se ivi un munte golaș presărat cu granit. Ajunși până în vârful său, văzură un alt munte, uriaș, ce se înălța semeț în zare cu piscurile înzăpezite. Era atât de înalt și de falnic încât nu putea fi asemuit cu nici un munte de pe domeniul Stăpânului. Tânărul Nishi scoase un strigăt de uimire. E mai înalt chiar și decât Fuji? Velasco se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
perete stâncos, așezat drept în cale... Îndată însă ce ocolești colții aceia de stâncă, Bistrița iuțește iarăși pasul și iese la lumină într-o vale aproape tot așa de largă, ca și cea de la Vatra Dornei, dar cu mult mai semeață. Satul Crucea, răsfirat sus pe creasta muntelui, îți aduce aminte de priveliștile elvețiene ori tiroleze. Și-apoi, cale de o zi purtat pe undele verzui ale Bistriței, plutașul vede lunecându-i pe dinaintea ochilor priveliștile cele mai neașteptate, atât la răsărit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prefăcut într-o mână de cenușă. Viața muntelui se îmbină cu moartea lui; ceea ce-l sfarmă bucățică cu bucățică dă farmec plasticii admirate, frumuseților sălbatice, văilor adânci și tainice, toate însă trecătoare, deși par veșnice față de scurtimea vieții noastre. Toaca semeață pe care crește nesupărată Floarea reginei, în jurul căreia însă încing hora vânturile, pe care o sapă noaptea și ziua dăltițele nevăzute ale negurei ce pătrunde adânc, va fi schimbată cu vremea în Sogul lui Albu, stâlp mai subțirel, iar acesta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vor fi coborîți, și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta. 10. "Intră în stînci, și ascunde-te în țărînă, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui!" 11. Omul va trebui să-și plece în jos privirea semeață și îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 12. Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mîndru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat: 13. împotriva tuturor cedrilor înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?" 12. Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului și la Ierusalim, voi pedepsi, zice Domnul, pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate și pentru trufia privirilor lui semețe, 13. căci el a zis: Prin puterea mîinii mele am făcut aceste lucruri, și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput, am împins înapoi hotarele popoarelor, și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]