773 matches
-
Dacă ideografele se manifestă sistematic pe tot parcursul vieții, kinetografele se estompează pe măsură creșterii copilului, când acțiunile sale sunt verbalizate. 3) Pictografe (pictographs): gesturi care permit descrierea referenților concreți sau abstracți, completând comunicarea verbală prin detalierea celor prezentate. Același semnificant gestual poate trimite și la sensul propriu și la cel figurat. 4) Bastoane (batons) / gesturi de cadență 115 / gesturi de punctare sau de subliniere 116: gesturi care ritmează sau accentuează cuvintele profesorului cu scopul de a atrage atenția elevilor asupra
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
că analiza gestualității din perspectivă semiotică nu mai evidențiază doar simple unități de bază, ci funcții de bază (semioză, program, proiect). Algirmas J. Greimas definește semioza unui program gestual ca fiind ,,relația între o secvență de figuri gestuale luate ca semnificant și proiectul gestual considerat ca semnificat". Importanța cercetării naturii semiozei gestualității este subliniată de lingvistul lituanian: ,, Dacă nu ne punem de la început problema statutului semiotic specific gestualității, riscăm să nu operăm decât transpuneri de modele metodologice modele pe care ni
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mulțumit de sine, nehotărât, neîncrezător, nepăsător, povestind, resemnat, rușinos, supărat, surprins, suspicios, timid, trist? (după Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, 2004)148. 14. Experimentele interculturale de traducere a gesturilor au identificat frecvente cazuri în care același semnificat gestual are semnificanți opuși în culturi diferite. Dați exemple de gesturi cu semnificații culturale diferite. 15. Felul de a atinge oamenii, de a-și orienta respirația în direcția lor sau de a-i evita, de a se așeza cât mai aproape sau cât
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cu siguranță vor putea fi găsite exemple care să demonstreze contrariul. Cele mai expuse, din acest punct de vedere, ar putea fi chiar conceptele operaționale cheie : semn (este posibil să-l fi folosit, uneori, pentru a face referire doar la semnificant), enunț (acolo unde ar fi trebuit să utilizez propoziție sau frază ), text, semnificație, sens ș.a Principala metodă de cercetare pe care am utilizat-o a fost inducția. Am constatat fapte de comunicare și am Încercat să produc ipoteze asupra
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
formă complexă a mesajului transmis de diferitele instanțe emițătoare (autor/dramaturg, regizor, actor) receptorului-spectator; ca "ecou al imediatului" (Popovici, 2009, p. 41), dar și ca "întâlnire" (Grotowski, 1998, p. 34) a instanțelor de mai sus, spectacolul reflectă prin excelență coroborarea semnificantului și a semnificatului semnului artistic 55, indiferent de tipul 56 de teatru: clasic, de păpuși/de obiecte, de umbre 57 etc., respectiv transpunerea prin interpretare a semnelor "textuale, scrise" în "semne scenice" (Munteanu, 2005, p. 43), dar și o coroborare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ca și pe cele exprimate în anunț (fidelitatea, camaraderia în luptă, solidaritatea politică, onoarea, amintirea). Ziaristul responsabil cu rubrica de decese a citit anunțul la un prim nivel (o comunicare factuală, printre atâtea altele), nebănuind că dincolo de constatarea unui deces (semnificantul) se ascundea un al doilea nivel (semnificatul) moartea unui om pe care mulți îl considerau trădător. Acestui eveniment i-a urmat o manifestare colectivă de indignare, eveniment anodin, la prima vedere. Numeroase asociații și mulți cititori au pro-testat, demonstrând, astfel
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de filozofi, cît și de lingviști, Ferdinand de S a u s s u r e consideră semnul lingvistic (cuvîntul) ca fiind o entitate psihică cu două laturi: un concept și o imagine acustică sau dintr-un semnificat și un semnificant 57. Prin urmare, semnificatul ar fi o denumire sinonimă aceleia de concept 58, atribuită atunci cînd se intră în descrierea semnului lingvistic. Termenul concept este însă, în general, considerat ca fiind un sinonim pentru noțiune, deși conceptul este văzut cel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Semnificație și noțiune În acest context, se pune problema dacă semnificat este numai un nume diferit pentru "concept (noțiune)" sau întru-nește și trăsături diferențiatoare. O asemenea trăsătură ar fi, în primul rînd, cea care rezultă dintr-o relație specială cu semnificantul, dar această relație a fost atribuită, de logicieni și de filozofi, și noțiunii, atunci cînd stabileau că ea se exprimă printr-un cuvînt 59. Dintr-un alt punct de vedere, noțiunea, fiind o construcție logică, are o structură și o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbirii. În tentativa de a realiza un model al modului cum devine fenomen lingvistic cunoașterea despre realitate, lingvistul Peter S c h i f k o60 nu are totuși în vedere conceptul (sau noțiunea), deoarece pe traseul de la realitate la semnificant, este imaginat un domeniu extralingvistic cu trei paliere de existență care nu-l vizează: clasele de denotate (obiecte denumite) considerate extensional, clasele de denotate considerate intensional (din punctul de vedere al conținutului)61 și noemele (care ar putea fi echivalate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ar putea fi echivalate cu notele corespunzătoare trăsăturilor obiectelor reflectate în conștiință). La nivelul lingvisticului, noemele (care "reprezintă factori noționali") sînt convertite în seme (trăsături semantice relevante), care se întrunesc în sememe ce alcătuiesc semnificatul care se unește cu un semnificant. În acest model, există un paralelism și o corespondență între nivelul noemelor și cel al semelor 62 și între cel al denotatelor considerate inten-sional și cel al sememelor, încît trebuie presupus că ele sînt pe deplin disociabile numai din punctul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sînt pe deplin disociabile numai din punctul de vedere al cercetării, iar nu și la nivelul conștiinței vorbitorului. În același timp, se poate observa că aceste corespondențe se realizează numai la nivel intensiv, ele lipsind între clasele de denotate și semnificant, lucru explicabil, de altfel, dar nefiind nici reportate din nivelul extralingvistic în cel lingvistic, ca și cum semnificatul nu s-ar aplica și el la obiectele cuprinse în clasa denumită. Pe de altă parte, Schifko nu specifică dacă semnificatul corespunde sau nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
general urmată. Ferdinand de S a u s s u r e63 însă introduce în discuție și alte categorii semantice, între care pe primul loc se află cea de "semnificație". Semnul lingvistic (cuvîntul), care este raportul dintre semnificat (concept) și semnificant (imagine acustică), ca element al sistemului (lexical al) limbii, își distribuie valorile cu celelalte semne ale limbii, iar ceea ce îi revine din această distribuție este semnificația lui. Ca atare, precizează Eugen C o ș e r i u64, semnificația este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
noțiunile, iar relațiile sintactice exprimă raporturile dintre noțiuni, încît în primul caz se manifestă gîndirea constatatoare, iar în cel de-al doilea gîndirea operativă. Cuvintele presupun activitatea gîndirii prin cunoaștere și denominație, stabilind relația dintre nume și obiecte sau dintre semnificant (o formă și imaginea ei acustică) și referent (un element al lumii extralingvistice), iar unitățile sintactice sînt reflexul proceselor logice, care conduc la realizarea judecăților și a raționamentelor. Aceste procese sînt destul de stabile din punct de vedere structural și, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
expres particulăritățile limbii, inclusiv pe cele care țin de latura fonetică, de îmbinările sintactice sau de topică, iar aceste particularități nu se pot reda, în principiu, pe terenul altei limbi care are alte trăsături proprii. Datorită acestei extinse implicări a semnificantului în construcția textului poetic, ceea ce într-o limbă se exprimă într-un mod trebuie redat în mod necesar altfel în altă limbă, păstrîndu-se numai corespondențele posibile. Fără îndoială, aceasta presupune anumite "pierderi", deoarece textul original nu se poate regăsi decît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
termenii primesc un conținut determinat de raporturile dintre ei și de orizontul stilistic atribuit de creatorul de filozofie, textul reprezintă el însuși o lume, limba în care este scris primind astfel un rol ontologic, însă nu prin formele lingvistice, prin semnificanți, și nici prin îmbinările realizate de aceste forme, ci prin conținuturi, prin semnificați. Mobilitatea noțiunilor filozofice face ca acești semnificați (care repre-zintă reflexul lingvistic al conținutului noțiunilor) să depindă de sistemul de gîndire în care sînt vehiculați, încît, în măsura în care devin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realitate 45, 251-258, 308, 309, 364 referent 68, 85, 332, 333 referință 85, 204 relație 204 reprezentare 56, 57, 86 schimbare 38, 151-163, 165, 168-181, 184, 222, 265 sem 60, 61 semn lingvistic 55-57, 60, 61, 66, 68, 69, 149 semnificant 58-60, 289, 290 semnificare 88 semnificat 38, 58-60, 290 semnificație 33, 34, 55, 56, 60-62, 68, 69, 88, 91, 135, 150, 155, 254, 332, 333 sens 34, 55, 68, 91, 254 sferă 60 sistem 34-46, 155, 187, 210, 266 subiectivitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scrie un roman. Și nu din nevoia de artificiu se complică autorul, ci pentru că dilemele creației sunt mai primejdioase decât viața însăși.” O asemenea perspectivă are, neîndoielnic, meritul de a vedea în literatură mai mult decât o simplă asamblare de semnificanți. Cu atât mai mult cu cât în anii ‘80 „o deschidere proaspătă și încordată spre lume” a criticului era aproape un imperativ deontologic. Această „deschidere” constituie, de altfel, partea cea mai rezistentă a lecturilor lui M., vizibilă îndeosebi în analiza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
formulare ar putea fi chiar chintesența (pentru criticii de film poststructuraliști - da, e chiar acel al cincilea element necesar transmutației alchimice!) întregului film, trebuie să spunem răspicat că nu, sensul său deconstructivist îl face să-și spargă platoșa formală a semnificantului lingvistic și să atingă aerul pur al metafizicii închipuite, acolo unde doar spirite singulare, declasate (în sensul de mai presus de serie, de gloată, desigur!) - precum Cornel Dinu sau criticul de film de la Financial Times (!!) - mai au acces. Mă stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
A proteja, a ascunde, a tăinui, a camufla. Sinonime ale unei aceleiași imprecizii semantice. A nu depăși superficiul Întâmplărilor, a nu fora În adâncimea lor. A nu agresa intimitatea. A nu coborî prea adânc spre rădăcina lucrurilor. A ignora atât semnificantul, cât și semnificatul. Adică adânca lui Înrădăcinare socială. Printr-o bizară suită de transformări, intimismul a ajuns să semnifice retragerea din lume, ascunsul, secretul, ne-dezvăluirea. Se ignoră Însă că o Întreagă cultură (cea anglo-saxonă) s-a fundamentat pe valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu Înseamnă mare lucru. Măsura timpului, calitatea sa, o dă interpretarea, și nu arbitrara numerotare. Jurnalul intim confirmă o lege - În egală măsură a fizicii și a psihanalizei: există câte un timp pe care-l decupează dorința. Legat Întotdeauna de semnificant, timpul suferă acțiunea declanșatoare a acestuia. Timpul reținut (reținut, „pur și simplu”, spune Daniel Sibony), clipele pietrificate se Însuflețesc sub presiunea semnificantului, adică a obiectului care mărturisește. Odată scris, timpul Începe să confirme legile discursului literar care l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
măsură a fizicii și a psihanalizei: există câte un timp pe care-l decupează dorința. Legat Întotdeauna de semnificant, timpul suferă acțiunea declanșatoare a acestuia. Timpul reținut (reținut, „pur și simplu”, spune Daniel Sibony), clipele pietrificate se Însuflețesc sub presiunea semnificantului, adică a obiectului care mărturisește. Odată scris, timpul Începe să confirme legile discursului literar care l-a făcut prizonier. Iar una din legile fundamentale ale jurnalului literar cere ca unei investiții de timp să-i corespundă o investiție egală de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și concretă a acesteia, prin limbaj, se realizează trecerea de la semnalul concret (obiectul, fenomenul) la simbol, ca substitut al unei categorii de obiecte, fenomene. Conform teoriei lui Ferdinand Saussure, (traducere), Paris,, semnul unește un concept „semnificatul” și o imagine acustică, „semnificantul”. Prestigioși cercetători ai psiholingvisticii fac distincția dintre limbă ca instrument folosit și operațiile care se execută în cadrul comunicării unor informații, cu ajutorul limbii respective, referindu-se la mecanismul de apariție, de formare a limbajului. Limba ca atare „este un concept și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ca obiectiv impostarea vorbirii și corectarea ei, ca fluență, respectând ordinea sunetelor în silabă și a silabelor în cuvânt, dar și semnificația cuvântului, înțelegând ce semnalizează acesta din realitatea înconjurătoare. Intervine aici, teoria lui Ferdinand de Saussure cu privire la relația dintre semnificant și semnificat. Pasiunea profesională, cercetarea literaturii de specialitate și creativitatea, adaptarea procedurilor la cazul concret, mi-au adus împliniri pe caz concret și satisfacția muncii de migală, îndelung răbdătoare. Rolul învățării în dezvoltarea psihică a copilului Motto: Învățarea cuprinde achiziționarea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
prin ea însăși. Intelectual subtil reușește după o lungă succesiune de analogii, refuzuri, accepțiuni, să comunice accesibil și clar, pentru alte spirite adevărul sensului (semnificatul) printr-un sistem de semne, adică o combinație de cuvinte, sunete sau figuri, desene etc. (semnificantul). Gândirea și limbajul se constituie simultan. C. Păunescu arată că în perspectivă sistemică .. În mod convențional orice sistem substanțial cum este individul uman, poate fi reprezentat ca o totalitate de fenomene consecutive, funcționale, corelative. În concluzie, dezvoltarea „marelui sistem” se
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și receptor unic al unor autogenerate stări, semnificații sau intenții, Idee-Absolută care nu are nevoie decît de propria sa energie/informație pentru a se manifesta. În spațiul acestei autoconsistente existențe se pare că substanța fizică în calitate de "alteritate" a ideii, de semnificant fizic pentru un semnificat conceptual nu putea să își găsească locul. Germenele unei (păcătoase?) dorințe de a afla originea binelui și a răului (sub semnul căruia se ascunde, printre altele, și minciuna) ne îmboldește, însă, să ne întrebăm acum: oare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]