811 matches
-
vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute alfabetul e o aventură nu merită să faci profeții” pe scurt era un zeu imprecis cumsecade Nu sună nu anunță deschide ușa cu capul zice că e ortodox aprinde cinci lumânări pentru vii tropăie în podea se-așează la birou
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
ți-ai însușit în așa măsură limbajul lui Nikolski, Drăghici și Postelnicu, ale căror "controale" făceau să vorbească și pietrele, înseamnă că ne-am ars. Ce ne-o fi pregătind sfielnica blondă la treizeci de ani? Dar la patruzeci? La senectutea dumisale nici nu mă mai gândesc " mi-e suficientă cea a lui Răzvan Theodorescu. Așa cum Daciana ar fi putut deveni o gospodină drăgălașă, și dl Theodorescu ar fi putut să rămână în amintirea noastră prin protestul împotriva dărâmării bisericilor de către
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
cu poezii, ca și Elvira Bogdan, răpoasata, Dumnezeu să-i odihnească. Toți se poartă cu fostul general cu cel mai mare respect și cu înțelegerea datorată vîrstei sale atît de înaintate. Generalul e totdeauna vesel, bine dispus, cu euforia tipică senectuții avansate. Mie își găsește să-mi povestească niște întîmplări teribile din primul război mondial. Poeziile generalului sînt prostuțe, comice, gen: Și cînd pasărea cîntă,/Seară peste noi cădea/ Și cum dorul meu torcea/Visul drag mă-nfăsura etc. Acest om al
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
mai ales că și domnia sa mânuie aprig condeiul prin pleiada vârstei a III-a de creatori și pe deasupra este și gerontolog! Dar până la o nouă întâlnire cu eminentul profesor-doctor, personal cred că prof. Bogdan Crețu a întocmit o hartă a senectuții fără să ajungă pe teritoriul ei! * Rândurile de mai sus au curs de la sine... Eu doar am ținut picsul în mână să nu se împiedice de ceva... Izvorul creației încă mai curgea! Nu avea nici o legătură cu vârsta mea înaintată
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
Constantin Țoiu În unul din numerele trecute ale revistei, aduceam vorba de copiii neavuți de mine, ori nedoriți, din felurite motive, pe care, acum, la senectute îi regret, totuși... Nu-i nimic, - îmi spuneam - în schimb, ai, domnule, ...o droaie de fete, chiar dacă multe din ele, deja măritate... Fete sau fiice fidele, ca sarea în bucate... Cărți, adică; o carte, două cărți, pagini și pagini... o
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
sociale, atât din mediul rural cât și din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de iubire și gingășia acestor momente. Astfel amintirea codanei Maria din «Pământul făgăduinței» a rămas la fel de vie și la anii senectuții. Idila cu Rodica din «Prima iubire», înfiripată într-o tabără în timpul gimnaziului, uitată și reînsufletiță mai târziu în anii liceului, sunt alte câteva note autografice scrise cu emoție și respect, pe alocuri cu autoironie visavi de reacțiile pripite de adolescent
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și ea la vârsta senectuții. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce se va alege din frumoasa ei gospodărie dupăă Probabil că moștenitorii o vor vinde. Dar ce se va întâmpla cu amintirile mele? Vor fi vândute și ele? Le voi mai putea întâlni? Și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fructele mi se ofereau cu zeama și parfumul lor inconfundabil. Toate acestea și multe altele, încrustate pentru totdeauna în memoria afectivă, mă cheamă cu trâmbițele lor să le revăd, să le retrăiesc. Dau curs tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în lucruri. Din Bobiță, vrednicul și aprigul păzitor al casei, nu a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic îmi provoacă milă. Își poartă neputința de colo-colo, surd, cu un mers
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
încercăm să privim cu ochii minții înapoi, spre începuturile existenței noastre, spre miraculoasa vârstă a inocentei copilării. Trecutul, timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra vieții, și care ne propulsează, fără să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate fi nici înfrumusețat, nici schimbat, nici abandonat. El ne însoțește, ca o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
într-un binefăcător lapidariu. Cioplite, gravate în piatră (adesea prețioasă), fericirea și durerea asigurându-se de durabilitate, prelungire a clipei -, exponatele au teme ce țin de pur și simplu profesia, chemarea de a fi om: iubirea, copilăria, natura, părinții, educația, senectutea, speranța, recunoștința, prietenia, înțelepciunea. Întruchipare a spiritului normalist, Domnu’ Vasile Fetescu prin viața-opera sa ne face cu îndreptățire să credem că, încă, nasc și la Moldova oameni. Marinică Popescu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
firesc să croiesc un eseu despre corespondența lui I.L. Caragiale, de nu la Sinaia? Mă rog, se putea și-n republica Ploieștilor, ori, și mai aprig, la Berlin, acolo unde ni s-a dăruit cea mai intensă jubilație epistolară a senectuții, cea mai ghidușă voluptate a îmbătrânirii din literele „daco-romane“. Dar Sinaia este un nod vital în codul hedonismului caragialian. Sinaia Peleșului, a lui Carmen Sylva, Alecsandri și Claymoor, Sinaia trenurilor de plăcere și a seratelor muzicale, a mamițelor, domnilor Goe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Oricum, fie că este vorba de poezie sau de proză, în scrisul acestei autoare greu de clasat, realismul se combină în permamență cu suprarealismul și cu oniricul, viii și morții fac parte din existența cotidiană a eului care se confesează, senectutea și copilăria conviețuiesc în aceeași persoană care are puterea și inteligența ca, la vîrsta celor o mie de riduri, să redescopere, o dată și încă o dată, cu inocență și încîntare, farmecul vieții. Ca și precedentele cărți ale Norei Iuga, Sexagenara și
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
făceau adevărate lecții de geografie, sau naturale, apoi adunăm plante, insecte și pietre mai deosebite, încât la întoarcere avem tolbele pline, ce trebuiau aranjate în laboratoare, pentru o notă bună. Profesorul Pantelimon Socaciu a păstrat toate tradițiile Arboroasei, până la vârsta senectuții, chiar și în momentele grele din viața unor colegi, din diferite colțuri de țară, când un arborosan trecea la cele veșnice. Am avut prilejul să fiu martor îndurerat la Brașov, Iași și Suceava la asemenea evenimente de despărțire a vechilor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
liniștea și vorbea de ieșirea la pensie de vreo zece ani. A te retrage de la orice agitație, a avea bătrânețea asigurată și a te deda fără solicitudine din partea cuiva la preocupările tale favorite, aceasta era concepția orientalistului despre bătrânețe, de senectute. Din Seneca, singurul dintre stoici pe care îl tolera Hagienuș, recita pe dinafară. Studiile pe care le făcuse Regele Lear erau eminente, și încă și acum, când mergea în străinătate, avea acces la savanții iluștri, care-l stimau nespus. Oral
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintre deceniile doi și șapte ale secolului nostru, Adam Bălțatu. "Ceea ce scriu nu este un jurnal, pun pe hârtie diferite date din cariera mea, gândind că poate vor fi de folos cuiva mai târziu." Un gând generos, transmis la vârsta senectuții, când artistul s-a retras din activitatea pedagogică de la București și când, din cauza bolii, n-a mai putut lucra. Conștient de bogăția datelor pe care le oferă, artistul a realizat în memoriile sale o oglindă originală a vieții artistice românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
încă. Ar mai fi și ideea că poate nu sunt în stare să văd ceea ce eu însumi construiesc, dar cred că acest lucru este improbabil, este mai mult o amăgire a mea, care mă fură precum sentimentul fals al liniștii senectuții pe care, în sinea mea, o resping cu hotărâre. M-a chinuit toată adolescența nebunia infinitului, idee care nu stă în picioare, căci trăim într-o lume extrem de finită, care are un început și un sfârșit; și este aproape imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
putere să „fac” nimic, al vostru, În veci, Mugur Dureroasa zăpadătc "Dureroasa zăpadă" Îi prevedeam o longevitate invidiabilă. I-am spus-o adesea. În ultimii ani găsise, credeam, o soluție personală numeroaselor noastre neliniști și Îngrijorări. Îmi părea pregătit unei senectuți glorioase. Totuși, se grăbea mereu... Nimeni dintre cei care i-au fost aproape n-ar fi bănuit că destinul venea spre el cu aceeași grabă. Mi se mai Întâmplă, uneori, dimineața, să-i aștept telefonul care să anunțe apariția vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dispreț, nici la complicitate un soi de orbire narcisistă și megalomană. Se știau de partea opusă dogmaticilor, dar fără aceștia excitația „participării” nu se mai legitima, nici autoamăgirile, nici sensul, demult devalorizat, al „reflexelor condiționate” geografic și istoric. La vârsta senectuții, Lili Brick fusese invitată de cumnatul ei Louis Aragon, după moartea surorii ei, Elsa Triolet, să-și petreacă ultimii ani de viață alături de poet, la Paris. Viața În Uniunea Sovietică În anii ’70 nu era feerică nici măcar pentru fosta amantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ani avea să ne arate că valența adolescentină a oricărei prietenii se confruntă, inevitabil, cu momente de criză, plină de Învățăminte realiste. Premisa reînnoită a consimțirilor care definiseră dialogul În juvenile conecții fericite se reconfirmă, până la urmă, și În sincopele senectuții. „Nu mai pot să mă supăr pe prieteni, pentru că nu mai am timp să mă Împac”, spunea Paul Georgescu, când era la vârsta dintre vârstele noastre... Într-adevăr, timpul are tot mai puțină răbdare cu noi și nici noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
statornicia și sensul. Mai ales pentru noi, ieșiți, nu cu totul teferi, din trecutul de mai ieri, cei rămași În Estul sălbatic, ca și cei plecați, cu tot cu geografia și istoria veche, În Vestul sălbatic. „Exit” sună, tot mai des, avertismentul senectuții. Nu altfel sună, Însă, uneori, și vrajba din preajmă. Despre iubire povestea, printre multe alte game minore și majore ale fastuoasei sale compoziții, Scribul lumii, În cele două zile antitetice și complementare. Iubire de mirosuri și Întrebări, prieteni și peisaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja mai În vârstă decât eroul lui Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea sa, nici titlul de „von”... Complicitatea noastră melancolică, trăită Încă la vârsta juneții, apoi În anii maturității și cu atât mai mult În senectutea pe care o dusesem din România În America făcea, totuși, din reîntâlnirea În chiar locul său de adio, după mai bine de 20 de ani de la scurtul popas din 1979, o festivă revanșă asupra timpului. Nu vroiam să renunț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a văzut-o. Furându-i patria. El, patriotul legitimist”. Tocmai el, care se opusese legitimării puterii comuniste asupra țării sale. Eroul cărții, concepută ca o lungă scrisoare, este de fapt don Guido, un preot pensionat, un credincios luminat, scrutând labirintul senectuții, dar și memoria, deci și ipotezele contradictorii ale morții generalului Krasnov, pe care Îl cunoscuse personal. La capătul intensei investigații și introspecții, părintele crede a descoperi că faimosul visător ar fi trebuit să moară ca un „om obișnuit”, nu ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Îl ajută pe subversivul Monteiro Rossi și neștiind răspunsul decide să Înceteze a se Întreba, Pereira semnalează deja că s-ar putea Întrezări o trecere de la compromisurile alienării, prin compromisurile Încă timide ale implicării, la o reală schimbare În statica senectuții. Monteiro Rossi, devenit un fel de fiu surogat pentru văduvul care convorbea zilnic cu soția defunctă, raportându-i minorele evenimente ale vieții sale solitare, ca și doctorul Cardoso, care Îi vorbește despre egoul dominant În „confederația sufletelor” pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii. Această modulare ironică este pregătită de semne mai curând tăcute și obscure, gradată scrutare psihologică a potențialităților somnolente. Senectutea solitară și resemnată așteptase ca invazia juvenilă a unor interlocutori ca Rossi și Marta să forțeze des-inhibarea. Pentru un obișnuit al „realismului socialist” transformarea evazionistului mizantrop și contemplativ Într-un om de acțiune nu putea să nu reamintească standardul „omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]