23,052 matches
-
să iasă un lucru bun. Zâmbește. Un zâmbet dulce-amar... Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare. XXI. Încă nu vreau să-l deschid. Am strania senzație că plicul din mâinile mele, acest plic îngălbenit de trecerea timpului, ascunde o sentință dură și fără drept de apel. De regulă, îmi plac poveștile cu happy-end și nu știu de ce, presimt că înăuntru nu voi găsi ceva care să semene câtuși de puțin cu asta. Și totuși... 28 decembrie Îți returnez broșura cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pierduse o parte din sufletul lui. Al copilului care fusese odată. - Iartă-mă, Grig, pentru ceea ce am uitat să fiu! FLASH 4 (Cuvinte nerostite) Nu veni! Se trezea în fiecare dimineață cu aceste cuvinte sunându-i aspru în urechi. O sentință fără drept de apel. Evident, în afară, în lumea materială, nu se schimbase aproape nimic: pământul era tot rotund, ziua avea tot douăzeci și patru de ore, după iarnă venea primăvara, după duminică, luni... și așa mai departe. Cursul normal al lucrurilor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
inteligent al minții, care alunecă, insidios dar sigur, spre concluzii grave: Apoi, Poezie, Să nu te mai întorci înapoi, Nu facem o nobilă pereche noi doi; Alianța noastră e sfărâmată Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată. Sentința finală se sustrage ludus-ului, deși a fost pregătită de acesta. Dar nu putem înțelege jocul decât ca pe o prefigurare a gravității. Sau ca pe o mască a acesteia. "Jocul se preschimbă în seriozitate, iar seriozitatea în joc"4. Plurifațetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
premeditat, uniform, palidul ucigaș al vârstei mele, sau încep să trăiesc acum, aici, fără tradiție, dincolo de memorie, o realitate violentă și abruptă? Eugen Simion spusese încă din 1978: "Proza lui Emil Botta este un complicat monolog în fața oglinzii."41 Această sentință ne duce neapărat cu gândul la tema dublului, la numărul 2, cel care induce absență de sine, disperată luptă de autoafirmare, de recâștigare a prezenței. Cum să faci față realității când concretul devine atât de impalpabil, încât îți scapă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
împotriva noastră, dom’le? N-am vorbit, dom’le. Cum n-ai vorbit? Păi împotriva voastră vorbește tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Și mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentința de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?! Am fost solicitat, în închisoare, să scriu pentru revista Glasul patriei, ca și Nichifor Crainic. Mi s-a părut ciudat să fii arestat și să scrii, să meditezi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
umană remarcabilă, atâția „băieți buni“, să fi trecut de partea unei mișcări care, judecată cu ochii prezentului, a fost neîndoielnic o întruchipare a Răului? Acestor întrebări nu li s-a dat până astăzi un răspuns. În schimb, s-au rostit sentințe, s-au aruncat anateme, s-au compromis prestigii, s-au distrus viețiomenești.
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mine cromatic, culorile sunt vesele ca-ntr-o revistă. Matematic, au venit la scadență ca o piatră căzută de undeva de sus, sau de jos ce nu te mai iartă. Învinețise somnul tatuat cu vise! Mi-ar trebui martor, înainte de sentință, să confirme sau să nege, judecata dată prin lege. De frică toți o acceptă, o și laudă cât de dreaptă este și ce serpentine coboară, pentru ca pedeapsa să fie scurtă și ușoară. Poate am obosit să mai zbor, să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
am acceptat la prima ocazie de revanșă, căsătoria. Cum ea se prezenta , cu ipocrizie, sub unele aspecte bune, s-a făcut!” Hortensia Papadat-Bengescu a avut totdeauna sentimentul exact al propriei valori. Linia severă a profilului, gura făcută parcă să pronunțe sentințe definitive, nu pare să cunoască destinderea unui surâs. Un chip al cărui destin se citește ca într-o oglindă. Feminitatea la ea e mai degrabă de natură interioară, în orice caz controlată de o rațiune mereu trează. La Femeia în fața
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lugubru prin ipostaze de groază în care sunt asezați ceilalți. Viziunea balzaciană Ăla modă în acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în întrebări, ea suferă rănită de tot ce se manifestă în real sau imaginar deopotrivă, ea nu mai poate face distincție între planuri, trăiește acut și visează, redimensionează lumea după
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor sufletești ale eroinei sunt cele de prezumție: poate, crede, e posibil, ar vrea, spera etc. ICOANA FECIOAREI În capitolul “Icoana fecioarei”, scriitoarea deschide acest fragment cu o frază scurtă, plată, ca o sentință: ”Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela simțea că nu o iubește...” Chipul prea blând cu ochii prea rotunzi și limpezi, chipul ei inocent și fericit, o uimeau pe eroina care nu înțelegea acea iubire fără imeneu. Atitudinea de neînțelegere a simbolului
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și pentru tatăl care se făcea vinovat de omisiune de denunț. Pedepsele variau de la amenzi, condamnări la locul de muncă sau închisoare cu interzicerea exercitării drepturilor civile în perioada respectivă. Prin cumularea mai multor infracțiuni, mai ales în cazul medicilor, sentințele puteau ajunge la ani mulți de închisoare. Astfel, femeia care își provoca un avort era pasibilă de închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani, iar în cazul în care consimțea ca acesta să fie efectuat de o altă persoană
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
cu elanuri vizionare, profetice. Nietzsche și-a ales drept simbol al gândirii sale pe profetul iranian, din al cărui mit momente importante au fost preluate, după șapte veacuri, de mitologia creștină. De asemenea, filozoful german a publicat și poeme (Poezii, Sentințe, Cântecele lui Zarathustra, Ditirambe către Dionysos) toate polarizând în jurul ideilor din Așa vorbit-a Zarathustra. Gândirea lui Nietzsche este complet diferită față de structura sistemelor filozofice anterioare nu numai prin noutatea concepțiilor, dar și prin forma de concretizare, și anume, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai constatam o scurgere de proveniență incertă. Nimic major. Cel mai adesea plantam o farfurie sub țeava lăcrimoasă și mă mântuiam. Urcam solemn și anunțam (exact ca la ultima inspecție) că „la un moment dat va trebui înlocuită toată instalația“. Sentința era, invariabil, primită cu teroare. Supușii mei cădeau pradă calculelor financiare și groazei lor legendare de „tevatură“. O vreme, proiectul „reparații“ atârna greu în buzunarele tuturor. Trecea un timp până când cineva (Lea, de obicei) se încumeta să decreteze că acum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scrisoare pe ambele părți, gândindu-se că i-ar fi putut scăpa ceva la o primă privire, apoi rupse cu grijă marginea îngustă a plicului. În interior se vedea scrisoarea, dar mâinile Karinei nu îndrăzneau să o scoată. Parcă primise sentința de condamnare la moarte, atât era de tensionată. Scoase scrisoarea din închisoarea albă a plicului și o despături cu atenție. Se sufoca. „- La naiba! E doar o scrisoare. Ce te panichezi așa? - Nu mă pot controla. E ceva mai presus
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu) „viața lumii” (pe alocuri și cu ... moartea acesteia); o culegere de cugetări, de dezvăluiri ale unui om ca toți oamenii ajuns la senectute când mărturisitorul trebuie crezut pe cuvânt... Au sare și piper, umor pentru toate gusturile, aforismele și sentințele venerabilului îndrăgostit de tainele acestei fărâme de eternitate, partea fiecăruia dintre noi, din marele mister cosmic. Veritabilă surpriză, cartea aceasta legitimează un scriitor la vârsta când alții și-au încheiat „lucrarea”, condeier ce are încă multe de spus semenilor săi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
își propune autorul său în ea; dar noi ne încăpățânăm să credem că nu își propune mai mult decât să facă pe unii să râdă și să scandalizeze pe alții. Îl mai deranjează într-o mare măsură aversiunea că la sentința savantă există și angajamentul ridicol de punere în aplicare a ceea ce nu se poate aplica. Nu încetăm să ne explicăm ce îl deranjează pe acest bărbat atât de onorabil, nu ne putem explica de ce, cel care scriind atât de frecvent
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
răspunde mai mult decât cu gura, și asta doar când este întrebată. Decis să o cucerească pe Leonsia, Avito se puse să redacteze cu precauție și măsură ceea ce se numește scrisoare de declarație, ceea ce nu poate fi operă literară de sentințe, de fraze incendiare pe care instinctul amoros i le dictează, ci liniștite argumente derivate din teoria științifică a căsătoriei. A căsătoriei privite în lumina sociologică. Douăsprezece ore în șase nopți consecutive îl costă documentul. Și nu e lucru de nimic
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o emanație a căminului? Ceva presimte, fără îndoială, tânăra, căci ochii săi privesc mai adânc și buzele sale se întredeschid văzându-l pe Apolodoro. Și don Epifanio? Ceva trebuie să știe de asemenea, pentru că, nu dă alt ton placidelor sale sentințe? Ce sentințe! Ce talent de om! A știut să facă această fată! Un talent inconștient, adică genial! Cum poate să i se compare don Fulgencio? Pentru aforisme și Ars magna și filosofia ritmică, superumana Clarita, Clarita! "Acestea sunt teorii!" cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a căminului? Ceva presimte, fără îndoială, tânăra, căci ochii săi privesc mai adânc și buzele sale se întredeschid văzându-l pe Apolodoro. Și don Epifanio? Ceva trebuie să știe de asemenea, pentru că, nu dă alt ton placidelor sale sentințe? Ce sentințe! Ce talent de om! A știut să facă această fată! Un talent inconștient, adică genial! Cum poate să i se compare don Fulgencio? Pentru aforisme și Ars magna și filosofia ritmică, superumana Clarita, Clarita! "Acestea sunt teorii!" cum spune cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Frumusețea, adaug, este amintire și previziune a utilității. Artele, numite frumoase, au ieșit din activitățile utilitare, din meserie, și așa poate să se susțină, cum primele versuri s-au compus înaintea inventării scrisului, pentru a putea mai bine încredința memoriei sentințe și aforisme utile, din cele ce ni le dau, ca o bună dovadă, actualele proverbe. Și așa iată ce compoziții poetice, ca aceasta: Cel ce vrea să-i meargă bine și să fie sănătos, haina de iarnă să și-o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pahar - , și-a zis. „Ionel, Ionelule / Nu mai bea, băiatule“, iată refrenul pe care i se părea că pleacă din lumea asta, nu și celorlalți Însă, care se legănau Într-o parte și-n alta, intonând cu voci de măgari sentința fatală de care ținea grozăvia refrenului. S-a ridicat atunci și a luat-o clătinându-se către ușă, trebuia să fugă, să se salveze, dar țiganii de la pompe funebre tocmai intraseră, prefăcându se triști, i-au strâns mâna și l-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
șterseseră din minte, nu se gândea decât la sarcinile pe care i le trasau „forurile superioare“, nu avea inițiative și nu prea Înțelegea cum de ajunsese tocmai la „cultură“ - dar undeva În memoria lui stătea Înscrisă cu litere de aur sentința unui bătrân și ticălos ilegalist care Îl luase ocrotitor sub aripa lui, cum că , așa că se resemnase și acceptase că din cauza caligrafiei lui nemaipomenite fusese aruncat la „cultură“, adică unde nu pupi plecări peste hotare, mită și relații serioase. „Viața
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
constatat că mâna Îi tremura. Și-a dres vocea, la celălalt capăt al firului cineva a ridicat receptorul fără să spună nimic, dar Rogoz era obișnuit cu acest gen de precauție: dacă ești Dumnezeu, nu zici nimic, taci și aștepți, sentința e a ta și a nimănui altcuiva, atâta doar că de data asta el Îl sunase pe „Dumnezeu“, și era bine știut În lumea lui Rogoz că tu ești cel ce trebuie să Își ceară scuze pentru deranj. — Tovarășul Carara
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din 1936 și Codul penal în vigoare în forma avută la adoptarea sa, în 1968). 3. Grațierea nu mai are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. 4. Se introduce sistemul zilelor-amendă. În cazul unor astfel de sentințe, se va stabili un număr de zile amendă, cuprins între 30 și 400, care se va înmulți cu valoarea corespunzătoare unei zile amendă, cuprinsă între 10 și 500 de lei. 5. Actele de violență care produc suferințe fizice până în 90
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de pufoaica sau vin de lemn. Scenă e în cortul construit în fața Palatului Culturii cu ocazia FILIT, în care se vede Palatul acoperit cu schele, ăsta de mai bine de 10 ani, complexul Palas construit în parteneriat cu primăria, cu sentința de demolare, căci e construit prin escrocherie și în spatele personajelor se derulează pe un imens ecran scene cu intrarea tankurilor sovietice în București; secvență de la procesul mareșalului Ion Antonescu, Iuliu Maniu, Dej, cu Ceaușescu la o mare adunare populară, Petru
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]