1,868 matches
-
nu are imaginație, nici neliniști metafizice. Astfel practicile magice ale cocoanei Marghioala pot acționa asupra lui, poruncitor, la nivelul senzației fără frământări. Bărbatul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția femeii, care lucrează asupra tânărului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o supunere față de lucrurile consemnate cu obiectivitate fără subtext ironic. Desenul deslușit al poeziei lui Aurel Rău, fără încordare și tușe nervoase, conturează un univers original în care lucrurile au energia „ivirii prime”. Poetul nu e un volubil și nici un senzual, ci un contemplativ fără poză, un elegiac desprinzând un sens prin organizarea liniilor într-un „cântec șoptit”, pe fondul unei reflexivități discrete. ION SIMUȚ SCRIERI: Mesteacănul, București, 1953; Focurile sacre, București, 1956; La marginea deșertului Gobi, București, 1960; Unde apele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
prezentă. Păpușile de ceară sunt lipsite de inimă, deci de viață și de sentimente. Punerea lor în opoziție cu "orice lumânare" sugerează tocmai oprirea timpului, lumânarea se consumă, arde, sugestie a forței sentimentelor, dar și a apropierii de moarte. Poezia senzualului capătă contur și aici ("inima simplă" fixează atât sentimentele transmise, banale, comune, cât și modalitatea de creație): "bate cu desperare/ să intre în femeile cu sânul fierbinte și crud/ pe care desenez cu o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desperare/ să intre în femeile cu sânul fierbinte și crud/ pe care desenez cu o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare dată însă elanul se frânge, se pierde într-un fel de încetinire a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare dată însă elanul se frânge, se pierde într-un fel de încetinire a mișcărilor, ca într-un fel de pâslă, "un clopot suna stins în adâncuri/ oprirea sevelor să mai urce prin iluzii lin". Numai că exclamațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e mâna mea din panoplii/ care agită smintită batista cea mai albastră". După modernismul puternic metaforizant, Tonegaru propune o poezie a vagului, a ambiguității date nu de ecartul metaforei, ci de ruperea frastică și de proiectarea concretului, mitologicului, poeticului, banalului, senzualului, grotescului chiar pe același plan într-un fel de colaj improvizat, într-un joc tragic cu limbajul sau cu viața. Poemul devine aproape unul ekphrastic, tablou ireal ale cărui margini se pierd în universul cotidian. Imaginarul clasic, romantic și simbolist
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și-aș descărca într-însa o carabină Manlicher", iar simbolul tradițional al iubirii pure, caste se transformă într-unul al erotismului, al senzualului: "de nu mai știam/ dacă Luna ce-și rotunjea coapsa de ghips/ în brațele mele cândva o să încapă", Document. În primul caz, se mimează cu umor neștiința, într-o opoziție vădită cu poezia marilor căutări, misterele lumii rămân necunoscute, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
drept de apel aproape toată literatura franceză de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, N. Iorga milita pentru o literatură „sănătoasă” nu numai în sensul profesării unui adevărat puritanism în expresie, cu evitarea oricăror aluzii senzuale (atât de abundente, totuși, în folclor), ci și în sensul „cumințeniei”, al menținerii stricte pe linia tradiției, al renunțării la înnoirea conținutului și a limbajului liric. În obstinația lui împotriva pretinsei putreziciuni a aproape întregii literaturi occidentale moderne, menită, potrivit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
un vers din poezia "Sailing to Byzantium" a lui W.B. Yeats, sugerând și perspectiva din care vine acest comentariu asupra a ceea ce se întâmplă. Vocea din poem poate fi atribuită unui Yeats ce se consideră anacronic, departe de lumea senzuală în care trăiesc cei tineri; în roman, șeriful este cel ce se consideră depășit de ceea ce se întâmplă acum, lucruri de neimaginat în trecut în comunitatea în care a trăit el. Romanul este o combinație interesantă de convenții thriller, horror
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
volumul de debut apărut în 1971 trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant. Dacă nostalgia rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a Nordului rămâne un reper constant al versurilor, poetul, care nu e un mistic pur al Transilvaniei, asemenea lui Ioan Alexandru, își arată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
pui în funcțiune cea mai simplă dintre atracții: apetitul. E normal să-ți cunoști partenerul în primul rând prin intermediul gurii. Și tot normal este ca asta să-ți producă plăcere. Dintre toate elementele feței tale, gura poate fi cel mai senzual, astfel încât să-ți confere acel „nu știu ce“ de care omul iubit să nu se mai poată desprinde niciodată. Mânca-te-ar mama! Pielea trandafirie a fundului unui bebeluș cere să fie mușcată puțin; la fel piciorușele, obrajii, brațele... „Mânca-te-aș
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
au colțurile trase în jos, exprimă tristețe sau dezamăgire; colțurile asimetrice arată că persoana respectivă este intrigată; dacă buzele sunt întredeschise rotunjit, ele arată curiozitate sau concentrare; buzele țuguiate sugerează îndoială, iar cele strânse înăuntru presupun mobilizarea forțelor. Niște buze senzuale Buzele senzuale sunt un amestec discret de culoare, contur, senzație tactilă și mișcare. Culoarea roz, conturul bine proporționat, senzația de moale și buna mobilitate sunt trăsături pe care multe persoane le apreciază la o gură senzuală. Dar preferințele diferă foarte
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
trase în jos, exprimă tristețe sau dezamăgire; colțurile asimetrice arată că persoana respectivă este intrigată; dacă buzele sunt întredeschise rotunjit, ele arată curiozitate sau concentrare; buzele țuguiate sugerează îndoială, iar cele strânse înăuntru presupun mobilizarea forțelor. Niște buze senzuale Buzele senzuale sunt un amestec discret de culoare, contur, senzație tactilă și mișcare. Culoarea roz, conturul bine proporționat, senzația de moale și buna mobilitate sunt trăsături pe care multe persoane le apreciază la o gură senzuală. Dar preferințele diferă foarte mult de la
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mobilizarea forțelor. Niște buze senzuale Buzele senzuale sunt un amestec discret de culoare, contur, senzație tactilă și mișcare. Culoarea roz, conturul bine proporționat, senzația de moale și buna mobilitate sunt trăsături pe care multe persoane le apreciază la o gură senzuală. Dar preferințele diferă foarte mult de la un om la altul, pentru că fiecărui om i-au zâmbit în copilăria lui alte buze. Cert este că buzele care-ți stau ție cel mai bine sunt acelea bine conectate la emoțiile tale. Apoi
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
la dispoziție o schemă corporală - un fel de hartă a părților trupului - și un simț proprioceptiv, care îl infor mea ză în ce poziție se află diversele sale segmente corporale. Rămâne ca ceilalți să aprecieze dacă mișcările tale sunt armonioase, senzuale sau dacă degajă forță. În erotism, mișcarea este aceea care armonizează trupurile prin ritm, intensitate, alternanță... Mișcările ei Din păcate, concepția contemporană cu privire la sexualitate așază femeia într-o poziție plăcută bărbatului, permi țân du-i acesteia să se miște prea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
femeii cere. Odată ce a prins curaj și încredere în sine, orice fată în cepe să facă mișcări din bazin, fie în lateral, fie de rotație, astfel încât să obțină stimularea unei suprafețe genitale cât mai mari. Dar poate că cea mai senzuală mișcare pe care o poate face o femeie pe parcursul unei partide de sex este aceea de retragere după o penetrare profundă, când ea își poate contracta musculatura intrării în vagin, oferind astfel o senzație tonică partenerului. Mișcările lui Trebuie spus
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul „Literatorului” un precursor al simbolismului românesc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
personajelor. Micuța optime (opt note) care definește oră când Falstaff urmează să se întâlnească cu Alice (dalle due alle tre) este ca un motto vesel, în timp ce referirile la Meg, cealaltă presupusa victimă a farmecelor lui Falstaff, sunt acompaniate de armonii senzuale. Există ecouri nostalgice și în aria Va', vecchio John unde Verdi utilizează o orchestrație cu un ritm greoi în compartimentul corzilor, fagoților, trombonilor și timpanelor pentru a sublinia narcisismul patetic al personajului. În continuarea actului ÎI, pe când Alice cântă la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala. În majoritatea romanelor, femeia pariziana este etichetata drept o seducătoare cu vocație malefica, stăpânita de dorința de distracții și înnoiri, instigând la fapte și provocând scandaluri: "Să coquetterie, dont elle jouait ouvertement comme d'un éventail, qu'elle déployait ou
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là avait des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în variatele lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă, dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale distincției. Va urma Pariziana lui Zola, bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu o certitudine atât de evidentă, încât arheologul Evans, descoperind pe o frescă din Cretă un profil insolit și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
patru femei care îl înconjoară. Plasat în această configurație, el visează la o dragoste mare, dar este atras și de pasiuni mici. În acest sistem de opoziții, Pariziana, doamna Dambreuse din marea burghezie, se opune mic-burghezei sentimentale, doamnei Arnoux, midinetei senzuale Rosanette și provincialei naive Louise Roque, femeie-copil: "D'ailleurs, Mlle Roque lui semblait une petite personne assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea ideală a protagonistului, doamna Dambreuse este o mondenă rece și calculată. Alte figuri feminine sunt cea a Louisei Roque și cea a lui Rosanette, loretă senzuala. A. Thibaudet consideră că cele trei amoruri ale lui Frédéric doamna Arnoux, Rosanette, doamna Dambreuse ar putea, cu puțin artificiu, să fie stilizate prin următoarele trei cuvinte: frumusețea, natura, civilizația [p.161]. Midineta Rosanette și doamna Dambreuse sunt puse față
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]