24,548 matches
-
opioman... Ea făcea să urce în mine ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă din îmbrățișarea perechii Sale: ca mandragora-femelă separată de mascul. Purta haine negre chinezești, uzate, care I se lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea părea că vrea să sară peste pârâul care O despărțea de bătrân, dar nu reușea; atunci bătrânul, fără să-și modifice expresia feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
felul acesta, poate reușeam să-I dau sufletul meu. M-am dezbrăcat și m-am băgat în pat, lângă Ea. Eram lipiți unul de altul ca rădăcinile mandragorei, mascul și femelă. De altfel, corpul Său era asemenea celui al mandragorei-femelă, separată de masculul ei: ardea de aceeași pasiune ca mandragora. Gura-I era acră și amară ca miezul de castravete. Tot trupul Îi era de gheață. Simțeam cum îmi îngheață sângele în artere, iar acest frig mă pătrundea până în inimă. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui ar fi afirmativ. Sunt oare o ființă autonomă și dotată cu individualitate? Habar n-am. Tocmai m-am privit în oglindă. Nu m-am recunoscut. Nu, acest eu anterior a murit, s-a descompus. Și totuși nimic nu ne separă. Trebuie să-mi spun povestea. Dar de unde să încep? Viața toată e de fapt o narațiune. Trebuie să storc ciorchinele de strugure și, linguriță cu linguriță, să torn sucul în gâtlejul uscat al acestei umbre vetuste. De unde să încep? Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
știu io ce zic și nu dăgeaba le-am spus așa. Niște hapciucalii, or'șcum. Auzi, tu, la ei! Cică d-acu' trebuie musai să desfacă, dă ezemplu, bulangioaica aia dă Veronica, sau tu, ori io, sen'vișu' și să separe pâinea și salamu' stricat, dă șervețel. Mâncarea s-o aruncăm la tomberon și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-a mai pomenit așa ceva?" "Cică fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lucrurile, datorită fizicii cuantice care a reușit să dea niste explicații mai științifice asupra conceptului Dumnezeu. Era și timpul să ne mai clarificăm incertitudinile. Pentru mine Dumnezeu nu reprezintă doar o credință ci o certitudine, eu nu mă mai simt separată de Dumnezeu, pentru că simt că trăiesc în EL, am experimentat viața în afara lui (lipsa credinței) dar și viața în interiorul lui (credință prin simțire). Credința în Dumnezeu nu trebuie exprimată ci simțită, când simți puterea Lui Dumnezeu, ai mai multă încredere
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
câte s-au spus vreodată: — Împărate, o să ne spui și laptele pe care l-ai supt de la maică-ta! În același timp, la poalele turnului, câțiva nou-veniți Își făcură curaj și se apropiară de cele două porți de intrare. Se separară mai Întâi pe sexe și căutară o sonerie, pentru a-și anunța politicos prezența - doar nu se cade să intri În casa omului fără a da măcar un semn. Porțile se deschiseră Însă de la sine, nu pivotând În jurul unor balamale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vremii, știri decupate, fragmente de mesaje sau e-mailuri, toate având legătură cu evenimentele petrecute pe durata anului 2012, care au precedat sfârșitul lumii. Fragmente disparate, fotocopiate din jurnalul lui Dumnezeu. Ziua 2, anul - 4.548.794.201. Azi am separat pământul de ape. Ce chinuială! Apoi, pe când mă spălam, s-au amestecat la loc. 23 septembrie, anul - 24.659.348. Pământul s-a umplut de șopârle gigantice. Trebuie să chem deparazitarea. 18 mai, anul - 72.313. Uitat vulcan pornit În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai curajoși au Început să bată cu pumnul În masă, cerând condiții decente de viață și extinderea urgentă a spațiului locativ. Așadar, a doua zi ne-am trezit cu noaptea În cap, pentru că Ăl Bătrân avea programat pe după-amiază să separe pământul de ape, și, fiecare cu portbagajul plin de geamantane, boccele și papornițe, ne-am pregătit de plecare, așteptând semnalul. N-aș putea spune c-a fost un drum frumos, ba chiar la Început am fost foarte dezamăgit. Cu nasul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ciocnirii, cu un atom guvernamental de litiu trimis În căutarea noastră. Deși experimentul nu avusese succes, toți crezându-mă că bosonul nu fusese decât o biată imitație casantă, niște urmări totuși existaseră. În primul rând, eu, mama și tata ne separaserăm total, fără posibilitatea realipirii. Apoi, la câteva minute după ciocnire, o găurică neagră a apărut pe cerul de deasupra Genevei. Inițial, toată lumea a crezut că era un OZN și s-a repezit s-o fotografieze. Mica spărtură s-a fâțâit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de vreo ființă. Nu vorbea cu nimeni și, În cele câteva zile În care l-am pândit, n-am văzut pe nimeni care să-i adreseze vreun cuvânt. Era de parcă scriitorul și locuitorii cartierului ar fi alunecat unii pe lângă ceilalți, separați de o peliculă transparentă, așa cum se Întâmplă În acele uriașe muzee-acvariu În care te afli În mijlocul peștilor, și totuși la distanță de ei. La ora unsprezece, scriitorul se Întorcea acasă și se așeza la computerul din fața ferestrei. Uneori, făcea câte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fără voie, consacrat lui Adrian Năstase, ori Omul netrăit, dedicat lui Andrei Cornea, pagini de vârf în genul pamfletar) este Cetățean vs. locuitor, o radiografie impecabilă a comportamentului nostru public și a ce înseamnă, de fapt, democrația. Cu mână sigură, separând esențialul de accidental, autorul disociază între democrația participativă și cea pasivă, arătând că "fibra democrației este determinată exact de calitatea participării". Îl citează pe judecătorul Louis D. Brandeis ("Funcția politică cea mai importantă este aceea de simplu cetățean") și sancționează
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
dovedise ca agent K.G.B., în vâltoarea evenimentelor din 1989 din București, la chemat la sediul M.Ap.N. din Drumul Taberei unde mașinile de luptă ale grupului au fost distruse, iar ei omorâți. Se cunoaște că lui Troska i-au tăiat capul separându-l de trup, i s-a pus etichetă de terorist la vedere, în iureșul revoluției. Se cuvine să amintesc că era un ofițer școlit, absolvent a trei instituții de învățământ superior: Academia Forțelor Terestre, secția chimie, Institutul Politehnic București și
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
atât al bolii Crohn cât și al colitei ulceroase prin analiza fragmentelor de mucus ce conțin floră fecală. S-a demonstrat că gradientul de viscozitate a mucusului este foarte important pentru structurarea (dispunerea) spațială a florei fecale și pentru a separa patogenii de contactul cu peretele colonic. IBD sunt boli polimicrobiene caracterizate prin disrupția barierei de mucus, cu migrația bacteriilor prin mucoasă și proliferarea unora, ce formează un biofilm la suprafața epiteliului, au efecte citopatice și infiltrează submucoasa. Restaurarea barierei mucoasei
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Journalistic/92059_a_92554]
-
are nevoie memoria spre a nu se risipi, și semnătura lui Gheorghe Coman. Darie Mircea Dup aparține ca vîrstă generației pe care ne-am obișnuit s-o numim optzecistă. El s-a impus, însă, mai degrabă prin elementele care-l separă decît prin acelea care-l integrează în problematica și în obesesiile acesteia. Sculptor cu o foarte bună priză la materie și cu un la fel de puternic instinct al formei, el a rămas oarecum într-un gen particular de clasicism, cu o
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
iar România se va alătura încet, încet lumii occidentale. Dreptul liberei circulații fiind garantat de noua constituție, orice cetățean va avea posibilitatea să obțină un pașaport cu care să poată călători oriunde în lume. Puțin cîte puțin, prăpăstiile care ne separă acum de celelalte națiuni civilizate se vor astupa cu repeziciune, pentru că românii vor avea în sfîrșit ocazia să-și pună în valoare numeroasele lor calități și talente peste hotare, acolo unde pînă acum au fost foarte puțin cunoscuți. Numai prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită În text par să le cheme. Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost separat de singura lui soră și crescut de bunici. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii. Îngrijit de bunicul său bolnav și bătrân, perioada adolescenței va fi marcată de starea de solitudine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stăteam toți pe bancheta de la fereastă, fără să ne privim, întorși spre zăpada care se cernea tăcută și spre „peisajul” acum nevăzut pentru care, tocmai din dorința de a-l admira, Alexander construise această anexă ovală. Dincolo de draperia care îl separa de anexă, studioul era aproape cufundat în întuneric. Vara era invadat de parfumul florilor și al lemnului de afară și de mirosul de lut umed, proaspăt și curat din interior; acum însă mirosea doar a parafina din cele patru radiatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-am spus că aș putea realiza exact acest lucru. Am observat că lângă casă este o portiță care duce fără îndoială în grădină. Am găsit-o descuiată. Am înaintat pe o potecă făcută din cărămizi acoperite de mușchi, care separa casele una de cealaltă, și astfel am ajuns într-o grădină. Am făcut un pas înapoi. Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate, lumina lunii cădea pe zidul din spate al casei cufundate în întuneric. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
celălalt, strâns legați și totuși incapabili să ne atingem, într-o atmosferă tăcută și reciproc ostilă. Eram îngrijorat pentru că nu aveam nici o veste de la Georgie, care nu-mi răspunsese la scrisoare. Suferința provocată de indiferența ei persista - o suferință aparte, separată de celelalte probleme ale mele - și-mi pusesem în gând să-i scriu din nou chiar în seara aceea. Dar, când a venit timpul să o fac, nu m-am simțit în stare. Între noi stătea imaginea lui Honor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Iartă-mă, Doamne. Dar ăsta-i adevărul. Conform mamei mele, singurele lucruri pe care le-am moștenit de la taică-meu erau: talentul de a face prostii și numele de familie. Și dacă era s-o crezi, unul nu putea fi separat de celălalt. Desigur, aveam propriile mele teorii despre asta, dar În acea fază a visului În care mă aflam, am priceput cu un fel de nebunie lucidă că era mai bine să fi moștenit mai puțin decât prea mult. Mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la Lunabad. Apa rece, lămpile de bronzat și paturile pentru masaj erau la dispoziția tuturor. La fel și mingile medicinale și iaurtul bulgar. Dar era Îndeajuns să auzi sunetul Înotătoarelor clipocind pe gresia udă pentru ca starea aceasta adamică să-i separe din nou pe oameni. Imediat ce apăreau domnii, purtând doar șlapi de cauciuc și monocluri argintii, ceilalți vizitatori băteau din călcâie și le făceau loc. Exact așa arăta realitatea. Egală până la Dumnezeu. Da, cum să nu. Oare oamenii chiar credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
purtate de vânt, dr. Czinner Îi văzu pe țăranii din Subotica răzlețindu-se peste linie și Înclinându-și trupurile Întrebătoare spre sala de așteptare. Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la Belgrad! O sută douăzeci de dinari! Cursă rapidă până la Belgrad!“. Era un preț exorbitant și singurul care-i dădu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ții pantofii În picioare noaptea. Totuși, În noaptea aceea, toată lumea avea voie să rămână Încălțată, din fericire). Deși camera era ticsită, am reușit să disting șase perechi de palmieri din ipsos vopsiți În alb de-a lungul peretelui din spate, separați de șase glasvanduri care se deschideau către o grădină ca la carte, care fusese luminată din belșug pentru acea ocazie. Semăna mai mult cu Veneția decât cu West Village. La un capăt al camerei se afla un pian alb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]