14,354 matches
-
mascată prin tradiție sub categoria de timp: cea dintre perfect și imperfect - durativ / punctual (trecea / a trecut), repetitiv / unic (sărea / a sărit). Există apoi numeroase perifraze cu verbe ca a începe, a porni, a se pune pe..., a termina, a sfîrși, a continua etc., precum și posibilitatea de a folosi adverbe și locuțiuni specifice (deodată, în continuare). Limba vorbită preferă de exemplu, pentru valoarea continuativă, unele construcții cu adverb în locul celor cu verb de aspect: "vorbește mai departe", "vorbește înainte" = "continuă să
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
în ocoluri strîmte, mai strîmte". Ale cui cearcăne, care ocoluri? Dar să trecem la semnificații mai simple, iată numele femeilor fatale: Izabel Căpitănița, Madrigal Voievozeanu, Paloma Gheorghiu, Silvia Curpeni, Tabeea, Lizanca, Coca Lup, Gretty Buznea... Povestea curge despre cum au sfîrșit cei doi Dracula, despre cum Bob Orlando a căzut în dizgrație, chiar înaintea evenimentelor, despre cum era organizată primirea celor doi în județul Brăila și despre multe intercorsiuni, o viermuială sexuală, care, atenție, e descrisă întotdeauna cu eufemisme și aproape
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
suprafață, în dauna adevărului istoric. Dar, acum la bătrînețea lui înaintată, e pîndit de mari pericole. Cel dintîi e cel al pierderii pensiei sale de vechi și bun profesor. La 4 august 1948 notează în jurnal alarmat: "Sunt amenințat să sfîrșesc bătrînețea într-o sărăcie cumplită. Legea pentru revizuirea pensionarilor îmi suprimă pensia de 15.860 lei și impozite 120.000 lei, adică venit net 200.000 lei, aceea ce întrece plafonul tolerat de lege. În realitate venitul net este acel
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
aruncat ca un netrebnic!". E citat, în septembrie 1948, la Comisia pentru revizuirea pensiilor. Și i se suspendă pensia: "Asfel, începînd de astăzi, perioada de mizerie este deschisă pentru mine. Dacă tradiția europeană nu va triumfa contra nebuniei comuniste voi sfîrși ca un cerșetor". Așa a și sfîrșit-o, adăpostit, din milă, de d-na Aslan, la Institutul de Geriatrie, unde îl mai vizitau foștii lui studenți și, apoi, colegi, M. Ralea și T. Vianu, care îi lăsau, la plecare, și bani
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
informație! Ce să deduci de aici: că ai de-a face cu două localități, una municipiu, cealaltă oraș? Și că doar orașul e martir, municipiul neavând această onoare? Bine-bine, dar care e partea martirică? Unde începe orașul și unde se sfârșește municipiul? Sau invers? Apoi: cine locuiește în oraș și cine în muncipiu? Există un primar al orașului și un primar, diferit de primul, al municipiului? N-apuci să dai vreun răspuns șuvoiului de întrebări, pentru că inevitabila zdruncinătură provocată de trecerea
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
XX, această țară atât de mândră și cu un trecut războinic și revoluționar atât de patetic, nu putu să facă față confruntărilor militare. În 1939, exaltați cum sunt, polonezii atacau călare blindatele germane, ca pe vremea lui Pan Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
care au trecut evocate și în unele dintre articolele mele despre Parisul suprarealiștilor, de exemplu, este poezia unor străzi, a unor piețe, și, în fond, poezia unei singurătăți. Eram atunci singur și fiecare întîlnire era un eveniment și se putea sfîrși și chiar se sfîrșea de multe ori cu bucuria de a regăsi niște oameni, de a ieși din sicitatea academică de care sufeream eu însumi. Poate că este o compensație și aici, cum vă spuneam și în legătură cu avangarda. Îmi dau
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
și în unele dintre articolele mele despre Parisul suprarealiștilor, de exemplu, este poezia unor străzi, a unor piețe, și, în fond, poezia unei singurătăți. Eram atunci singur și fiecare întîlnire era un eveniment și se putea sfîrși și chiar se sfîrșea de multe ori cu bucuria de a regăsi niște oameni, de a ieși din sicitatea academică de care sufeream eu însumi. Poate că este o compensație și aici, cum vă spuneam și în legătură cu avangarda. Îmi dau seama acum, recapitulîndu-mi viața
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
la cazul Antigonei sau la cel al lui Hamlet, ambii nevoiți să se confrunte cu limita impusă de o "ordine" politică nedreaptă, sau la fanaticul ofițer din Colonia penitenciară, care elogiază aparatul de înscriere a pedepsei direct în corpul condamnatului, sfîrșind prin a-i demonstra utilitatea cu prețul propriei vieți. Sînt pagini în care aluziile la ororile oricărui regim totalitar - cum nu se poate mai transparente - coexistă cu analiza detaliată a psihologiei eroului tragic și a esenței fenomenului tragic, în general
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
ca fumul", cum o va spune singur mai tîrziu. Înainte de a fi domnitor, Neagoe a viețuit el însuși pe lîngă mînăstire. Un unchi al său, care pare a fi avut mare înrîurire asupră-i, s-a călugărit. Soția sa va sfîrși prin a se călugări și ea, după moartea lui Neagoe. E în jurul lui și chiar în inima lui o atmosferă de refuz al lumii, care nu pare compatibilă cu domnia pămîntească". Avem a face, la Neagoe, cu meditația Ecleziastului, ce
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Nietzsche, vorbind despre germani, nu i se permite lui Cantemir cînd îi probozește pe moldovenii săi, cărora le-a arătat de altminteri decisive dovezi de prețuire și dragoste: "Din setea de a fi obiectiv în judecata asupra neamului său, Cantemir sfîrșește chiar la excese. În orice caz, în aceeași carte în care se vorbise cu căldură despre nobila origine a românilor sau despre însușirile hotărîte, cum ar fi cea de bravură, în aceeași carte în care pledează parcă pentru români, Cantemir
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
dreptul de a decide pentru ei înșiși. Supunerea, umilința predicate drept cale către înălțare sînt denunțate cu sarcasm drept ficțiuni menite să justifice acumularea de putere în anumite puncte ale ierarhiei. În loc să îndepărteze individul de puterea demonică, nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării răsplătite cîndva, tot o ficțiune, dar a libertății și a dorințelor îndeplinite aici și acum. Prinse între aceste forțe deopotrivă degradante, personajele suferă contorsionări spirituale
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării răsplătite cîndva, tot o ficțiune, dar a libertății și a dorințelor îndeplinite aici și acum. Prinse între aceste forțe deopotrivă degradante, personajele suferă contorsionări spirituale grave, sfîrșind prin a provoca sau a comite crime îngrozitoare. Julie, tînăra retrasă în mănăstire pentru a obține de la Dumnezeu siguranța că fratele ei plecat în Europa să lupte se va întoarce cu bine, este sau nu o vrăjitoare, o posedată? Răspunsul
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
muzicii profesorului său, a trupurilor fiicelor lui Sainte Colombe etc.), la aceeași muzică. Ceea ce nu înseamnă, pentru el, aderarea totală la valorile maestrului, pentru că după 'regăsirea' dintre cei doi, spre dimineață, Marin Marais se întoarce totuși la Versailles. Nu se sfîrșește lumea atunci cînd, într-o dimineață, ai revelația că lucrurile în care ai crezut întotdeauna s-au risipit, este concluzia la care ajung, pe rînd, personajele romanului Toate diminețile lumii. Moartea unei soții, nașterea sau moartea unei iubiri, pierderea sau
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
în Bărbierul din Sevilla: Figaro se numea Alexiu Rosina era Margareta Metaxa, Almaviva ' Viorel Chicideanu, Don Basilio... ei da! era chiar George Niculescu Basu. Rossini m-a capturat, m-a distrat, mi-a inoculat febra unor vise sonore care vor sfârși odată cu mine. Nu exagerez când afirm că acea seară m-a așezat pe o axă, adică pe o dreaptă orientată, pe care nu am părăsit-o niciodată. Primii ani ai melomaniei mele au fost fideli, aproape în totalitate, operei. Abia
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
Hasdeu și Lambrior). Densusianu îl punea în față, după principiul romanticilor care vedeau în limbă și în poezie începuturile. Modern, patriot în limitele adevărului, temeinic informat, deschis spre actualitate, Enea Hodoș (fiul, probabil, al lui Iosif Hodoș, acela care a sfîrșit la 1875 traducerea Descrierii Moldovei începută de Papiu-Ilarian) a fost un dascăl eminent și autorul celei de a doua istorii a literaturii noastre. P.S. în interviul din nr. 51-52, s-a strescurat o greșeală (dar ce greșeală!): cum că noi
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
mine sau pe alții. Dar mai tîrziu, cunoscînd pe om și văzînd marea lui inteligență, infinita nestatornicie a simțurilor sale, slăbiciunile acestei inteligențe, fondul fără nici un punct de reazim, nu numai sentimentele mele pentru el s-au îndulcit, dar am sfîrșit prin a-mi fi drag și a avea un fel de compasiune pentru o fire atît de fantastică și de muncită, în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal. Căci cu toată aparența
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
present. Viața, poate, e un vis, dar și filozofia e un basm, cîteodată. Umberto Eco ne reamintea, într-un articol publicat în 1988, că intrăm în viață cînd jocurile sînt deja făcute și o părăsim fără a ști cum vor sfîrși ceilalți. De la Eschil încoace, un asemenea truism s-a repetat, sub tot felul de forme, de un număr nesfîrșit de ori. Singurul lucru ce diferă, în timp și spații și în funcție de mode și de gusturi, e retorica. Pentru moment, din
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
ce are acces la mecanismul care schimbă mersul timpului e dotat cu oarecare preștiință. Nu și sinele aceluiași de cu cîteva clipe în urmă, care doar participă la fapte, însă nu le poate altera. Și nu știe nici măcar cum vor sfîrși. După cum nici sinele care dă ceasul înapoi - singura modalitate în care timpul nu se pierde, se cîștigă! - nu e chiar omniscient. Cu atît mai puțin, omnipotent. Dar chiar și știind puțin mai mult - și oricît ar fi de îngrădit -, ceva
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
patetici schizofrenici. Cel mai frecvent se întîmplă însă că noi simultan jucăm mai multe roluri. Asta facem în momentele de tensiune maximă, de luptă interioară, de dubii existențiale și conflicte ce ne sfîșie. Despre care știm, în genere, că vor sfîrși printr-o cădere care ne epuizează - o depresi(un)e este groapa care se formează în jurul nostru cînd cădem de pe o culme - și de înălțări amețitoare, deci periculoase fiindcă e perfect posibil ca, după o ascensiune, existența noastră să se
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
așa cum văd prin jocul și prin deghizarea Spînului, cu clarviziunea lor îi sperie și pe eventualii pretendenți. Poate, dimpotrivă, fiindcă nu știu să-și atragă pețitorii, propunîndu-le un joc de-a aparențe și esențe. Mi se pare limpede că vor sfîrși la mînăstire. Dacă nu cumva vreuna, spărgînd personajul colectiv, se va dovedi a fi Miss Marple. Doar ele ghicesc ce e cu Spînul și cu Harap Alb. Totuși, basmul despre Harap Alb are un personaj pozitiv. Desigur, calul. Singurul ce
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
în Apostroful din noiembrie 2001 un adevărat S. O. S. După ce enumeră asociațiile străine (Soros, Fund for Central and East European Book Projects) care au sprijinit revista din Cluj, redactorul ei șef scrie: ,, În acest an 2001 pe care-l sfîrșim cu greu, noi, la Apostrof, am făcut peste 50 de cereri de sponsorizare și de proiecte de finanțare adresate către instituții și întreprinderi din țară. La cele mai multe, cam 90% din ele, n-am primit nici un răspuns; celelalte ne-au fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
are nimic de ascuns. Filmul evenimentelor 12. În zilele noastre evenimentul mai există doar ca paravan. O modalitate de a ascunde tocmai prin insistența dezvăluirii. Afirmată fiind doar negativitatea, într-o exclusivitate care o ferește de termeni de comparație, aceasta sfârșește prin a deveni ea însăși afirmativă. Postdecembristul evacuează patologia socială în presă ca la o groapă de gunoi. Își mai inventează, din greu, și un interes stereotip = care să-l dezintereseze. Semnalează obsesiv, prin titluri, supratitluri și subtitluri care hipnotizează
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
dublei tentații Orient-Occident, pictura de șevalet din România a suportat și succesive ,,presiuni de context", acele intervenții brutale născute din convulsiile istoriei mici și din bovarismele pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice și sfîrșind cu cele născute în deceniile 6-7, și-au tot modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
cele două concepții, vor reuși să provoace o schimbare, sau vor obosi și ei, pierzîndu-și iluziile, asemenea lui Baltazar Bustos, eroul donquijotesc al unuia din romanele lui Carlos Fuentes, care, după ce a visat să încarneze revoluția în conduita sa personală, sfîrșește prin a căuta o altfel de fericire?
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]