814 matches
-
trimis o zi pe săptămână directorul în producție.La noi a fost trimisă TESA.In fiecare zi de vineri se mergea la Sarinasuf.Aici se construia un complex zootehnic după modelul olandez.Lucrările erau rămase în urmă,iar banii pe sfârșite.Transportul se făcea cu un atelier auto,scăpat de la reformă. Pe șantier femeile ștergeau praful,iar bărbații turnau betoane sau montau gratare de 90kg. Muncitorii se distrau.Bărbații de la TESA făceau planul într o zi,cât muncitorii într-o săptămână
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
năucit, Că nicicând n-o să poată, Ieși afară din groapă, În absolut nici-un fel, Săpătorul de gropi ! El, Bursucul pizmaș și mișel ! Groapa era prea adâncă, Mai mare ca lupul și încă Doi metri în adâncime, În fine : Cu glas sfârșit, subțiat, Toată noaptea bursucu-a strigat, Fără să aibă vreun spor, După un eventual ajutor ! Conștient c-o să moară, Și oarecum împăcat, Cu o moarte nu tocmai...ușoară, Aștepta! Când deodat’ Zări hăt’ sus, pe malul de-afară, Ceva ciudat ca
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
un mod mai deosebit această zi importantă pentru cultura românească, pentru a le reaminti pășcănenilor opera marelui sciiitor” (Oana Sandu). Când ne-am Întors spre liceu, citeam regretul În ochii acestor frumoși și entuziaști elevi, regretul că evenimentul era spre sfârșite, că magia zilei Începe să se destrame. Sunt convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de acest minunat eveniment, de frământările care se duceau În sufletele lor tinere și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o secvență dintr-un spectacol la care nu putea renunța. Așadar, cota voastră este de trei, spuse el. Nouă ne este indiferent cine sunt cei trei. Puteți să-i alegeți singuri. Serviciul funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii ofițerului răsunau strident pe beton. Chavel se întrebă pentru o clipă cum s-ar putea numi secvența mimată: „noapte“, „fată“, „monolog“ sau poate „treizeci“, dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
răspundere pentru tot ce s-ar fi întâmplat în cadrul plutonului. Cel mai greu îi venea în afara orelor de instrucție, fiindcă atunci parcă nu mai putea să fie milităros ca pe câmpul de instrucție. Pregătirile pentru revista de front erau pe sfârșite. Activitatea devenise foarte amănunțit supravegheată de superiori. Totul viza ziua prezentării celor concentrați în fața comandantului. Și acest moment a venit!... Acea zi i-a întâmpinat cu o aură luminoasă. În ciuda faptului că toți erau concentrați asupra momentului ce-i aștepta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pedepse. Chiar așa de aspri erau comandanții atunci? ― Să nu mă întrebați. Atâta îți trebuia! Să calci cu o iotă litera regulamentului, că nu te spălai cu toată apa Iordanului. ― Și când v-ați întors din aplicație? ― În timp ce era pe sfârșite critica exercițiului, a început să se însereze. Asta n-ar fi fost nimic dacă nu ar fi început ploaia întocmai ca cea din cursul nopții trecute. Numai că de astă dată fulgera, tuna și trăsnea ca în Iad! ― Ați plecat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și amețită din cauza Valiumului și a mahmurelii produse de votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu sfârșită. După asta, Helen a adăugat cu o voce surprinsă: —Dumnezeule! Ce te-ai subțiat! Arăți foarte emancipată, curvă slabă ce ești! Aproape că am spus „mulțumesc“, dar mi-am adus aminte la timp. Scenariul obișnuit cerea ca eu să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și îl ajută să se ridice de jos. Îl ținu puțin la distanță cu ambele mâini, după care îl îmbrățișă fericit. Apoi, fără să mai rostească nici un cuvânt, porniră amândoi spre mașina cu care acesta venise. 37 Vara era pe sfârșite. Arșița zilelor din luna lui cuptor rămă sese în urmă. Vârful coroanelor copacilor încă nu căpătase nuanțe ruginii însă aerul deja mirosea ușor a toamnă. Cerul era curat, numai deasupra orizontului pluteau doi nori ca niște scame albe. O pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alt orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a scăpat. Inutil să încep să-i povestesc Zinei că și eu am văzut moartea cu ochii tot într-o apă, cu vreo zece ani în urmă, pe când mama mai lucra la Casa Scânteii. Într-o duminică de iarnă pe sfârșite, când urâtul de stat acasă mă înnebunea, am pornit-o prin Herăstrău ca pensionarul, cu nepotu-meu Alecs. Pe lac, cinci-șase pescari dădeau la copcă - cred că mie mi-a venit ideea să traversăm pe gheață pân’ la malul dinspre Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oprindu-mi răsuflarea atât după inspir cât și după expir. Aerul pătrundea greu în plămâni prin pernă. Inima își rărea cadența și auzeam valuri de sânge pulsând în timpane ca marea ce se sparge de stânci când refluxul e pe sfârșite. De după pleoape, lumini se rostogoleau ca într-un ghem de parcă gândurile se topeau în mici fire de lumină colorate care mai de care mai interesant.Trebuia doar să le sting una câte una, însă de fiecare dată când mi se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
topise așa de repede rezistența Mihaelei? De ce nu mă înfruntase mai mult? De ce nu mă chinuise încă o lună, două, un an? Atunci aș fi iubit-o, poate! Dar ea, numai după trei luni de zile, îmi căzuse în brațe, sfîrșită! Și mâine, poimâine, va fi a mea și totul se va îneca în obișnuință. Dragostea își va fi trăit viața. Sânt în Prostul, piesa lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povestește unei prietene: " Îmi place să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Țara Soarelui-Răsare. Și râzi, rîzi! într-adevăr ― era de necrezut această coincidență buclucașă! Mihaela însă hohotea să moară... Atrăgeam privirile tuturor cu râsul nostru căpiat. Parcă scăpasem amândoi dintr-un ospiciu! ― În viața mea n-am râs atâta, rosti ea sfârșită. Zău, nu-i d-a bună! La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ― Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri? Din pricina rîsuluî, nici n-am prins de veste când ne-a adus trăsura la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de revoltă care-mi fierbea sângele. Am plecat făgăduindu-i că voi reveni. Și m-am ținut de vorbă. Am revăzut-o de câteva ori, dar explicația tot nu s-a produs. Îi povesteam de reparațiile casei care erau pe sfârșite, o întrebam ce tapet i-ar plăcea pentru salonaș, o consultam de unde să ne procurăm mobila. Uneori, îi priveam pe furiș chipul senin, cu aerul ei inocent de copila. Mânia mă aprindea brusc: " Ah, ticăloasa!" Ce putere stranie mă împiedica
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căutat pe nici unul dintre cei vechi. A scos-o pe fiica lui din mormântul comun, iar asta l-a costat o avere, și i-a făcut loc lângă mama ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei. Călătoria lui a mai durat o zi, pentru că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
câmp, cosit și necosit; așa că, dacă sunteți interesați, vă primim cu dragă inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul din gospodari, și au pus la cale ce trebuie să facă începând cu ziua următoare. Ziua era pe sfârșite, soarele se scălda în roșul aprins, anunțând că urmează amurgul. Vreme cuminte cu cer curat, cornutele se întorceau de la pășunat, iar gospodarii satului căutau să și ogoiască păsările și animalele pentru noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prin limpezimea gândirii sale, să îl lumineze și să îl aducă pe făgașul potrivit, după cum se cuvine. Ah, hățișurile vieții culturale de astăzi sunt imposibile! Însă toate acestea sunt doar abateri de la subiect (scrise, totuși, cu un rost). Acum, odată sfârșită introducerea, la treabă! Domnul Eugen - a mi se îngădui să-i tăinuiesc numele cel mare, din respect și din prețuire pentru familia lui, ce poate că-l mai plânge încă - era medic rezident într-un spital, singurul, de altfel, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căderea fiului său. Dar cine își mai amintește de zborul lui Dedal? De la greci încoace, se discută numai despre cel ce, nesocotind și legile naturii și sfaturile tatălui său, a transformat o reușită sigură într-o sinucidere. O nebunie romantică, sfârșită rău, e cea care a înfruntat secolele, nu înțelepciunea încununată de succes. Ce a însemnat, deci, moartea lui Icar? Un eșec sau o apoteoză? Dacă e eșec, de ce acest eșec e privit ca un triumf? Dacă e apoteoză, de ce e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
el la aceste întâlniri, iar prezența lui părea să aibă o anumită semnificație. În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, în roua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din orizont. Nu existau prăpăstii abrupte sau steiuri înalte, ci numai valuri-valuri de coline unduitoare. Primăvara fiind pe sfârșite, copacii erau plini de boboci roșiatici. Mesagerii se schimbau în succesiune rapidă, dar Nagayoshi și Shonyu își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură împărțiți imediat în două subunități. Cam patru mii de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate. — Rahat, băga-mi-aș, la naiba! înjură și blestemă Alan, lovind roata mașinii. Fierbea ca un cazan sub presiune. Bull o să se ducă la asistentă cât sunt eu plecat și joaca o să ia sfârșit! Alan trecuse chiar pe lângă casa domnului Gaston. Apoi luase curba, îndreptându-se către East Finchley. Pe umărul stâng avea un drăcușor, pe cel drept un îngeraș. Pe umărul drept al drăcușorului era un îngeraș, pe cel stâng un drăcușor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-l domine, el cu pretorienii, iar soția lui cu hârjonelile acelea de bordel. În schimb, încheie în gând, cuprins de o ură violentă, amândoi erau instrumentele lui josnice, oarbe, demne de dispreț, dar indispensabile. Îi zâmbi. Misenum Iarna era pe sfârșite. — Oamenii mei stau de veghe, spuse Sertorius Macro, care venea de la Roma și pleca înapoi la orele cele mai neașteptate. Peste o zi și o noapte, toate legiunile vor trebui să știe că tu stăpânești imperiul. Pe întregul teritoriu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cursă internațională. Întrebarea lor dovedește că bucureștenii sînt cei mai tari mistificatori ai continentului”. Peste ceva mai mult de un an, tot în Adevărul (anul XXXIV, nr. 11433, 3 august 1921) Vinea va vorbi despre Dadaism ca despre o „Atitudine sfîrșită“. Vulgarizat și asimilat, spiritul dadaist își pierduse caracterul anarhic, exploziv-novator din perioada 1915-1918. Revolta fusese deja disciplinată de noile „constructivisme” europene. Peste puțină vreme, Dadaismul va primi, de altfel, lovitura de grație din partea disidenței suprarealiste a lui André Breton. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]