1,322 matches
-
noi în noi să ardă,/ Nu îmi pasă dacă lupii lasă urme pe zăpadă” (Din ram în ram). Actanții binomului erotic aparțin neîncetat scripticului, ficționalului: „Crezul nostru stă de veghe într-o oază de cerneală,/ Închisoarea nemuririi îi saluă cu sfială,/ Urlă vraja prin pădurea-nfometată și străină/ Și se pierde-n depărtare a iubirii mele vină” (A iubirii mele vină). Întreaga fire se implică generos în ceremonialul erotic. Bărbatul, „dirijor de greieri” îi întinde iubitei izvoare și ei îi este bine
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
mai mult. Soarele nu și-a mai tras nici o geană de pe un ochi, să-și poată duce căldura către noi. Ceasul din perete îmi turuie același ritm de picătură pe tablă veche și ori de câte ori mă uit spre el, are oareșce sfială și mai slăbește din intensitatea glasului dogit de vreme. Sunt iarăși într-un moment ca și surdul în dobă. S-a oprit lumea în loc ori poate timpul, că nu mai aud nimic. E un gol, cum s-ar spune un
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
nu-i pasă că și-a luat piua bătând apa-n ea cu șoapte Stele învârtesc din rochii, luminând paiete-n ceruri între ele sclipesc ochii răzvrătiți în adevăruri din a zilei zăpușeală fuge inima-mi snopită se ascunde cu sfială în a nopții carotidă luându-i pulsul fiindcă luna se sfiește să o facă ferind somnul meu întruna prea târziu să se desfacă... Fiecare noapte-i trează în a cerului văpaie fiecare zi visează în a norului grea ploaie Referință
LUNA CÂNTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374806_a_376135]
-
astea fi-vor ales rânduite voi pleca mai departe Poetul ar fi vrut să-i spună să plece însă prezența ei îl tot atrăgea ca o dulce ispită ca un dor neștiut ca un dor ce-i lipsea și cu sfiala unui copil vinovat luând-o de mână o rugă să rămână preț de-un zbor între viață și moarte Referință Bibliografică: Preț de-un zbor... / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi
PREȚ DE-UN ZBOR… de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374917_a_376246]
-
dacă îl mângâi/ iti indeplinește toate dorințele/ Eu nu am mângâiat niciodată/ un câine/”. Și iată cum un simbol medieval devine cheie a împlinirii dorințelor. Aici, Elena M. Cîmpan își arată din plin arta poetică. Simți tremurul din colțul buzelor, sfiala femeii care se află în mijlocul catedralei „suiș și coborâș de piatră rece” și apoi, apare „câinele” semn al speranței că dorința îți va fi ascultată. Poeta transcede aparenta stare, și totul devine unitar, clar, - un poem de nota 10. De
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
un miraj interogativ...") - Gheorghe Pașa, ("...un poet monocord...") - Călin Sămărghitan, ("...partea albă a morții...") - Cristina ștefan, ("...blajinul accent al solitudinii asumate...") - Mioara Băluță, "moartea, un fluture alb", sau cum să privești cu detașare întunericul...") - Stelian Vasilescu, (spicuiri- "avem nevoie de sfială, emoție și singurătate") - Veronica Pavel Lerner, ("...o mare gamă de sentimente...") - Viorel Horj, (spicuiri- "...un adevăr nesofisticat...") - Teodor Dume, (amintiți-vă e o părticică din mine aici, prieteni dragi!") Amintiți-vă e o părticică din mine aici, prieteni dragi! Cartea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
de ieri, în cea a singurătății mistuitoare. Frumusețea cuvântului său simplu se naște din el, din fizicul lui "blajin și subțirel" care interiorizând până și lacrima, alături de lumină, aleargă molatic după acel capital care formează întregul. (...)Da, avem nevoie de sfială, emoție, (de durere, uneori) și singurătate. Cine posedă aceste trei elemente din dimensiunile vieții lui Teodor Dume, există cu adevărat. Eroare sau afecțiune (de data aceasta) veți spune, în mod bănuitor și răutăcios, dar "citind" relația afectivă dintre scriitorul Teodor
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
zâmbetu-ți pur înotăm liniștiți, Orele luminează până târziu Risipind ninsori de pomi înfloriți... Duci sărbători pe vânturi obosite, Arde firea-mpodobită-n după-amiezi, Clipele trec rar parcă-s rătăcite Și tu, mirare dulce, începi să visezi?!... Iubite, te aud susurând argint? O sfială-n clipe mă cuprinde-ncet, Răsuflarea-ți caldă, în ceafă, o simt! Fluturi speriați mi-au sărit pe suflet... Referință Bibliografică: CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1574, Anul V, 23 aprilie 2015
CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374958_a_376287]
-
maioneză. Pe cel mare îl ai deja în plasă. Mai trebuie doar să-l dezvirginezi. Ionel rămase stupefiat. Unde mai este Anica lui cu care-și permitea glume fel de fel chiar dacă o simțea roșie ca focul din timiditate sau sfială? Avea alături acum un robot. Mai bine spus un avatar într-o nouă lume. Pregăti totuși cârligul ,în care prinse o momeală de știucă și le aruncă în larg de la pupa bărcii. Greutatea special atașată ducea cârligul spre fund, iar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
Vor apăra cuibul puilor noștri după ce păsărica va zbura. - Tocmai intuiam că atât timp cât îi port sunt legată de tine. Dar de ce nu mi-a spus mămica acest amănunt? - Așa ceva nu se spune. Nu permite pudicitatea. Este ceva normal similar cu sfiala dar se referă la zona intimă a corpului și lenjeria care o îmbracă. Doar n-o să spui colegelor că-i porți cum nu vei povesti nici ce-am pățit amândoi astă noapte. Mi-ai mai arătat păsărica cu ani buni
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea fără-nghesuială duminică vândută lumii cioburi n-ai timp în tine să
DIN ȚĂNDĂRI CHIBZUIALĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375083_a_376412]
-
-n direcția săgeților, a golurilor, într-un ungher simte unda poemului vestejit acoperit încă de scrum, de fum, ce-și caută drum să dispară. Afară. Îl privește și-l simte, ia aminte purpura-i apare, e boare de jar de sfială, dar are și-o stinghereală de poem scris afară. Se-nchid ferestrele, ușa spre camera mică, poemul de-afară prins înăuntru recită, declară - Aproape trecută e toamna, așternută-i castana pe caldarâm. Auzi pașii iernii din negura vermii cum aleargă
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Acasa > Literatura > Copii > GHIOCELUL Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cu sfială și curată, Floarea albă, delicată, De sub plapuma cea moale, Ar dori raze de soare. Frunzulițe se ridică Pe tulpina-i mititică, Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește. Cu petalele plăpânde, Căpușorul și-l întinde; Cercelușul fin se-arată Peste
GHIOCELUL de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375612_a_376941]
-
nu pot trăi la nesfârșit în fragmentat cuvânt, neîncăpător de întregirea sorții, sub riscul de cădere în tăceri, să-ngrop sub frunze vara sângelui din gând. Nu pot să pun lumina sub obroc, să calc pe nuferi fără milă și sfială, să biciuiesc cu necinstit avânt pământul gata de rodire fie ploaie, fie vânt. Nu pot să tai din carnea sufletului de la poalele nevoii, neobosita, rotitoarea dăruire, să fiu călăul ce ucide bucuria, când toate florile se pleacă voii. Nu pot
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
se rotește... amețesc ușor/ În visul muzical și înfloritor... (Iubire în culori). Sentimentul iubirii este pur, dispersat în măreția naturii : ``Văpaie ușoară``,...`` simfonie șoptită``,... ``vis ceresc``,... ``trăire divină``...(Vis ceresc). Dragostea se naște inopinat, se consumă platonic, sub surâs și sfială : ``Chipul pe care îl cunosc / Are fiori ce ard în privire / Nimeni nu știe cum prinde în suflet / Dorul pripit crescând în neștire.. Deodată o sfântă atingere intră în joc pornit/ Aprinde lumina / Un vis, poveste , flori, iubire divină![...] (Deodată
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
naturii umane pline de surprize și sensibilitați eruptive, știe că nimeni altcineva nu lucrează lacrima, bucuria secretă, neliniștea embrionară a iubirilor, la anii la care simte prezentul ca pe o sondare a trecutului. Scrisul a devenit torță, imn sufletesc, de la sfială la siguranță de sine, plăsmuire ca o uvertură la răgaz sufletesc. Cred că e și un urcuș pe calea sufletului, ploaie binefăcătoare în arșița inimii pentru cel avid de cunoașterea îmbrăcată în frumos. Am descoperit o vivace forță în ordonarea
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]
-
mașină. Nici un sunet. La câțiva pași, sub o leasă de măceși, mișcă ceva. Un fior îmi trece prin corpul inert din călcâie până în creș- tetul capului. Părea a fi o trupină putredă, dar ce; trupina poate mișca? Mă apropiam cu sfială, călcând ca un motan care vrea să prindă o vrabie. Soarele se ridicase peste pădure, iar o boare de vânt adia ușor. Câteva fire de iarbă câinească sunt aplecate și sub măceși văd un cap de căprioară. Spaima a dispărut
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
tot uita la iarba ce creștea din pâlc în pâlc, pe maidanul cu pricina ce se-asemăna cu-n dâmb. M-am apropiat de el, cu un fel (parcă) de teamă, dar acum eu știu că nu: era doar acea sfială, care-ți intră-n suflet rar, când te simți că ești aproape de un om ce are har. -Uite, zice, plânge iarba! Și pe loc întreaga zarvă, a copiilor din joc, dispăruse că prin farmec, dispăruse chiar de tot. M-am
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
Devenind Micuța Stea Încerc a dezlega cu greu Enigmele pe care nu le știu, Asta am făcut mereu Poate reușesc, nu e târziu! În iubirea mea de vis Tu ai pătruns reală, „Bine ai venit” mi-ai zis Fără nicio sfială. În rugăciunea-mi de credință Eu mă rog la tine DOAMNE, Apără-mi a mea ființă Și sufletul acestei Doamne. Referință Bibliografică: HARUL TĂU / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 548, Anul II, 01 iulie 2012. Drepturi de
HARUL TĂU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345787_a_347116]
-
ÎN DRUMUL MEU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Român mă simt în drumul meu am să ajung la poarta ta la tine Creator am să tot bat încet și cu sfială eu vin la Tine Doamne din țara mea de care știi din România dragă din Dacia străveche de sunt desculț cu palmele încleștate e urma de pe coarnele de plug când boi înlocuiam la jug pe roată frânt m-am dăruit
ROMÂN MĂ SIMT ÎN DRUMUL MEU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347259_a_348588]
-
viziune asupra celor ce se întâmplă în jur. Dacă nu vrei să îmi răspunzi, nu mă supăr. Simte inima bătându-i cu putere în piept. De nu i s-ar citi pe față secretul, marele secret al vieții lui. O sfială și o roșeață feciorelnică puseseră dintr-odată stăpânire pe obrajii săi împurpurați, încât vorbeau de la sine disculpându-l. M-oi fi dat cumva de gol? Nuse poate. Altminteri nu m-ar mai fi întrebat. Într-un cămin de orfani, familia
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
cea care locuia acolo era veterana în cămin și știa orice mișcare..mai ales că stătea la parter.. Când am descris-o pe Oana mi-a spus imediat etajul și camera.. Am gasit cameră și am bătut cu o oarecare sfiala la ușă.. Câteva clipe mai tarziu din spatele ușii a răspuns o voce în care nu am recunoscut a fi vocea Oanei.. Am îngăimat totuși.. -Sărut mâna ! Mă umesc Nicu Petrescu și caut pe Oana Mincu Din spatele uși am auzit..-Oana
DESTIN DE FEMEIE.OANA REVEDEREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348851_a_350180]
-
leneș vălurindu-și trupul lat ce se strecura cu greutatea-i uleioasă printre maluri. De-o parte și alta a țărmurilor, ca un șir nesfârșit de copii alergând împreună cu el către mare, căsuțele se-nghesuiau unele în altele, arătându-și cu sfială ferestrele, străzilor fără de nume. Căci aici, cele câteva străzi erau doar numere: întâia, a doua, a treia... doar localnicii mai știau dacă exista și o a șasea. Bunica Daria - așa o chema - locuia pe partea stângă a Dunării în mersul
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
că sclava Din ceasul când mi-ai inspirat gândiri lascive! Da,mușcă-ti buzele fierbinți de-amor și lavă, Fă-mă Pompei simțirii-ți instinctive! Mă ard în gânduri sânii-ți! Vinovato! Că te dezici cu știința în voie, de sfiala. Și te sărut mocnind, supusă-nfiorată, Și te-ntronez în versuri,regina scumpă,goală. Referință Bibliografica: Culpabilitate / Cruți Cristian : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1056, Anul III, 21 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cruți Cristian : Toate Drepturile Rezervate
CULPABILITATE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346904_a_348233]
-
fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până a pleca la cele veșnice, ca să-i audă vocea care-l întreabă cu sfiala pe care a avut-o tot timpul de când s-a întors din război: - „Omule, vii mâine la biserică?” Se mira în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]