749 matches
-
la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă mănăstire nu s-ar cădea, că n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și mirele ei, cercurile de fier pe frunțile încinse. Schimbară inelele de aur și răspunseră pe rând, fără să se gândească mult, că voiesc să fie unul al altuia, soț și soție. Nașul râdea pe sub mustățile mari, galbene de tutun. Sfinția-sa le-a ținut și o predică, cum să facă și să se înțeleagă, despre datoriile femeii de a da ascultare bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca un fel de bir, dar se gândi că nu strică să-și aducă aminte că omul are numai o viață și că-l așteaptă lumea cealaltă. - Bine, părinte, a zis, o să cumpăr icoane și un rând de odăjdii pentru sfinția-ta. Popa a râs mulțumit și -la bătut pe umăr. - Știam eu că ești om de înțeles. Negustorul a pus apoi masa, să nu plece preotul cu gura uscată din casa lui. Lina a gătit ceva la iuțeală și a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și lăcașul... 134 - Fac, părinte, a zis Stere. Și se gândea cu plăcere că la el în sat numai cei avuți își aveau stranele lor la biserică. Pe la patru, i-au dat drumul. Cârciumarul -la păzit de câini până la poartă. Sfinția-sa s-a oprit apoi și la alții. Le-a vorbit ca biserica era săracă, apoi cu înțeles, că ar trebui colo o icoană, colo o candelă... Bărbații ascultau în tăcere. Când termina, câte unul dădea din cap: - De, părinte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se mai închina o dată. Către seară, biserica se golea. Mai sosea cîte-o mamă cu copilul de mână, grăbindu-l să facă cele de cuviință. De la locul ei baba Chirița mîrîia: - Iete, Tinco, acu se vine? - St! Că ne-aude sfinția-sa. - Păcătoase... - Da mai taci și dumneata, soro, uiți că sîntem în biserică... 137 Babele așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la urmă, că aveau multe pe suflet. Popa Metru le chema pe rând în odăița vecină cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se așeza pe un scăunel după ce le citea trei pagini din cărțile sale cu chivăre de aramă. Baba Marghioala a lui Mială nu ridica privirile. Ședea îngenuncheată, cu obrazul veșted lipit de anteriul scump al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai postit? - Da, părinte. Țin toate posturile: postul Crăciunului, postul Paștelui, postul Sfinților Apostoli, postul Sfintei Marii, miercurea și vinerea, ajunul Bobotezei, Tăierea Capului, toate... - Da înălțarea Sfintei Cruci? - Și înălțarea Sfintei Cruci. Azi n-am pus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înălțarea Sfintei Cruci? - Și înălțarea Sfintei Cruci. Azi n-am pus nimic pe limbă. - Bine. - Țin și Stoborurile. Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sîn-pietrului. - Și harții? - Și harții, la Sfântul Silvestru, la Sfântul Alipie, de Sfânta Anisia și Teodora... - Pește mănînci? - Rar, sfinția-ta. -Să mănânci că-i curat și-i plăcut lui Dumnezeu, că i-a înmulțit. Numai să vii la Bunavestire, și la Schimbarea la față, și-ți dau dezlegare. - O să vin, părinte... Mai citea popa ce mai citea, iar o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vreo neisprăvită, descânt cu cărbuni, arunc răul pe câini, mai scot cîte-un junghi... - De dat în cărți, dai? -Dau. - Să nu mai dai și să asculți numai de glasul lui Domnu-lDum-nezeu. Să faci încă douăzeci de mătănii pentru asta. - Fac, sfinția-ta. - Stai, să-ți citesc dezlegarea... Și iar se ruga popa pentru păcatele ei. Baba Marghioala asculta înspăimîntată făgăduielile făcute păcătoșilor pentru lumea cealaltă și-i picau lacrimi din ochi. Părintele o descosea mai departe: - Da case de oameni ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu mai vedea lumină pe lumea cealaltă, oricâte luminări i-ar fi aprins Florica! Baba Marghioala, care fusese de față la slujba preotului, adăugă: - Păcat că nu -lați văzut pe domnu Gogu cum s-a posomorit când i-a citit sfinția-sa Stîlpii! - Cum o să se mai posomorască? se miră Chirița. Aglaia, atunci picată din curte, se amestecă și ea: - Sigur că se posomorăște mortul, pentru că o dată ce-i citește Stflpii știe c-a luat-o pe drumul său! - Ce zice? Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la urmă sau era în vervă. (...) — Dumneavoastră nu știți, nici rușii, cine sînt, nici oamenii p-aici. M-au prins, tot la o inspecție, cu Tolstoi în bibliotecă și Tolstoi era afurisit de patriarh. M-a întrebat : Bine, părinte, citești sfinția ta asemenea cărți drăcești ? Nu știi că sînt interzise ? — Ba da, Prea înalte, dar am așezat-o între Evanghelia lui Ioan și cea a lui Matei și a fugit Diavolul de mult. Și tot cu Diavolul am avut odată o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
furat casa de bani cu icoana, aceștia neagă și-i întorc acuzațiile. 4. Icoana are, din pricina diamantelor uriașe, o valoare inestimabilă. Ziarele și publicul feminin au fost de partea Mitropolitului, socotindu-l nevinovat, deși el fusese condamnat de Sinod. — Și Sfinția voastră ce zice? încercă conu Costache să vorbească cum se cuvine. A furat-o Mitropolitul? — Să nu ne facem păcate cu limba, aruncând cu noroi într-un slujitor al bisericii, replică sever părintele. Apoi îi spuse în șoaptă, privind în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spun că aceste închinări de multe ori se făceau înainte ca zidirea sfântului lăcaș să fie sfârșită sau pe când nici nu era uscată încă tencuiala de pe zidire... Vom întâlni asemenea fapte. ― Ca să ne fie limpede ce înseamnă “închinare”, cu îngăduința sfinției tale am să las să vorbească întâi Dicționarul. Iată ce spune cartea de căpătâi: “Închinare, închinări, s.f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. Dedicație”. ― De aici și până la: “A recunoaște
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
date pentru te miri ce și de către cine nici nu te aștepți. Iată una dată la 5 iulie 1651 și nu de oricine, ci chiar de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman, Rădăuți și Huși. Și dacă ar bănui sfinția ta pentru ce au dat mărturie înaltele fețe bisericești... ― Mi-ai trezit curiozitatea, fiule. Să auzim ce scriu sfințiile lor în acea mărturie. ― Ai să te minunezi, părinte. Iată ce spun: “Scriem și mărturisim cu această scrisoare... cum au venit înaintea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lei și o pecete. “Iar altele... le-au dat toate pre mâna egumenilor de la sv(i)ntele mănăstiri... carele sântu închinate la Ier(u)s(a)lim ca să le ducă acolo să fie în svânta beserica cea mare”. ― Cu îngăduința sfinției tale, eu aș socoti că cele câteva lucruri dăruite mănăstirii Pobrata după 23 de ani de păstrare neatinsă a unor comori au doar o valoare simbolică, nu și de răsplată... ― Călugării de la Pobrata, fiule, în plecăciunea lor către cei sus
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să se scrie ticăloase și nedesto<i>nice numele noastre și a părinților noștri la cartea vieții”. O fi ticălos și nedestoinic sfinția sa, dar nu și părinții lui. ― Ai dreptate. Așa se înțelege din limbajul întortocheat folosit de episcop. ― Dacă sfinția ta nu are nimic împtrivă, eu aș zice să-l primim cum se cuvine pe Ioan Hadâmbul, fost postelnic. ― Păi, cine n-ar fi bucuros să-l aibă oaspete pe Iane Hadâmbul? Ia să vedem ce ne spune el la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a răspuns bătrânul, cu aceeași seninătate pe care i-o știam. După ce mi-am ocupat locul și am pus pe măsuța dintre noi cărțile, călugărul m-a întrebat: ― Pe unde ne-or purta pașii astăzi? ― Eu aș lăsa la aprecierea sfinției tale, părinte. ― Atunci, hai să colindăm mănăstirile. Și aș începe cu mănăstirea lui Aron Vodă sau, cum a fost cunoscută, Mănăstirea din Țarină. ― Facă-se voia ta, părinte. ― Se vede că ai stat oarece vreme la mănăstire, fiule - mi-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de sfântrăposatul domn Petru (Șchiopu) voievod ca să fie metoh sfintei mănăstiri Zugraf,... pentru că acea sfântă mănăstire a Sfântului Nicolae ajunsese la pustiire... din pricina lipsei de grijă a viețuitorilor acelei mănăstiri și a cinstiților egumeni care s-au schimbat” ― Cu îngăduința sfinției tale, părinte, aș preciza că: “Jaloba” călugărilor de la Zografu în fața voievodului Ieremia Moghila se referă la Mănăstirea de La Greci, cea despre care se vorbește în suretul după hrisovul din aprilie 1584 al lui Petru Șchiopu voievod. Acea mănăstire avea tot
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pare că aici se potrivește ca o mănușă spusa: “hoțul strigă prindeți hoțul!?” ― De ce spui asta, sfințite? ― Păi, cine erau călugării cu “jaloba”? Nu cei de la Zografu? ― Ba da, părinte. ― Și pe cine ponegresc ei? Nu pe călugării de la Zografu? ― Sfinția ta are dreptate, dar Ieremia Moghila voievod spune mai departe: “De aceea, pentru ca și din partea noastră să nu fie judecată ca o nepăsare, nu am îndrăznit să intrăm în astfel de blesteme,... am dat iarăși această sfântă mănăstire, a Sfântului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să aibă a face toate întocmirile înscrise în uricul lui Petru voievod”... “A scris la Iași, Dimitruț”. ― Dacă o să mergem mai departe, ai să vezi că Mănăstirii din Țarină nu i-a fost dat să aibă liniște. ― Pentru confirmarea spuselor sfinției tale, părinte, să vedem ce scrie “Io Radul (Mihnea) voievod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Moldova”, în 1624 octombrie 24: “Cu bun gând și din tot sufletul a binevoit domnia noastră,... am miluit și am întărit această cuvioasă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât despre ce fac... Apoi, văzând că prin văzduh se cerne atâta pulbere de argint, am ieșit să culeg și eu oarece din ea... Măcar cât să am ce lăsa
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu o mulțămită, fiindcă ai întărit bănuiala mea”. “Dar n-aș vrea să fiu în pielea ta, amice”. ― Da’ ce s-a întâmplat de ai rămas așa pierdut în gânduri? - m-am trezit întrebat. ― Mi-a plăcut motivul pentru care sfinția ta a ieșit să se plimbe sub clar de lună și... mă gândeam și eu dacă aș fi în stare să adun un bulgăraș de argint măcar cât o alună pentru a-l lăsa... ― Eu cred că ai de urcat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
alună pentru a-l lăsa... ― Eu cred că ai de urcat întâi dealul vieții și apoi, când ajungi pe creastă și în față ți se întinde valea după care urmează “trecerea dincolo”, te poți gândi la ceea ce vei lăsa moștenire. ― Sfinția ta are dreptate și abia acum am înțeles că moștenirea nu se lasă oricui, ci urmașilor tăi. ― Și, ca să ai urmași, mai întâi trebuie să ai cu cine te însoți. ― Sper ca Dumnezeu să aibă grijă și de sufletul meu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dă acel strașnic “ucaz” prin care stabilește ca tot surplusul venitului mănăstirii dintr-un an să fie vândut și “crăițarii” - cu scrisoarea și “pecetea sfinției sale mitropolitul” - să fie depuși în palma “marelui și slăvitului patriarh”. Sper să nu se supere sfinția ta, părinte, că am folosit un limbaj mai puțin “ortodox”. ― Atâta supărare să fie, fiule. ― În schimbul închinării mănăstirii, voievodul cere doar: “Marele și slăvitul patriarh al Ierusalimului cu toți părinții și rugătorii și ieromonahii care locuiesc cu sfinția sa în cetatea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]