1,167 matches
-
omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de leșuri de lângă Troia devine poveste de spus mai târziu și de ascultat mai târziu. Lumea homerică nu are gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică a individului, cât și exemplaritatea lui omenească, treapta
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
expresionări incifrate, oculte, pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de a nu muri. în acest context se înscrie și medicina egipteană. Preponderent în practica preoților, ea a avut un caracter religios, asistând deopotrivă spiritul și trupul. în numeroasele papirusuri care, descoperite, se păstrează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
12 tăblițe de argilă arsă, găsit în biblioteca regelui asirian Assurbanipal. Legenda datează din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de orice efort, ghidurile ne vor oferi și sugestii despre ceea ce trebuie să simțim... fascinația arheologiei Pe platoul unde ne oprim, la Teotihuacan, la cincizeci de kilometri distanță de Ciudad de Mexico, piramidele nu sunt păzite, ca în Egipt, de sfincși, ci de vulcani. Vulcani stinși, dormitând la soare. Lipsește și deșertul. Lipsește și sunetul uscat, insinuant, al nisipului. O iarbă măruntă acoperă ruinele încă nedezgropate și munții din jur. Și cerul e altfel decât lângă Nil unde aproape nu se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
uimire parcă. Animalul se transformă în om. Își pierde ghearele și capătă mâini. Fața pe care o întoarce spre cer e o față omenească. De câtă vreme privește oare jaguarul acesta stelele? El este, cu siguranță, mult mai tânăr decât Sfinxul care păzește piramidele egiptene și chiar decât Minotaurul din Creta. Cu toate acestea, pare ieșit dintr-o junglă în prima seară a istoriei. Adulmecând vântul, s-a întors spre stele, iar uimirea l-a transformat. Cu trupul, aparține, încă, mitului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Așa sunt Grecia și Egiptul. Legendele aduc Greciei la fel de mulți bani ca navigația. Fără turiștii care merg să vadă ruinele de pe Acropole sau pe cele de la Delfi, grecii de astăzi s-ar des curca foarte greu. În Egipt, piramidele și sfinxul ar putea ocupa un capitol special din buget. Chiar și Italia e în situația de a socoti ruinele o șansă. Cu banii străinilor care se duc să facă și ei câțiva pași pe Via Appia se pot întreține toate șoselele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vechi, în mituri, lumea modernă s-a apucat să despoaie miturile vechi de aura lor ofilită. Prometeu a fost coborât de pe munte și transformat, ca la Gide, în fabricant de chibrituri care ține conferințe având un vultur pe umăr, iar sfinxul îi face cu ochiul lui Oedip. Să ne indignăm? Ar fi inutil. Pe deasupra, "insolența" aceasta nu e lipsită de interes. "Demitizările" au înlăturat multe podoabe false pe care respectul convențional și osificat le-a aruncat peste mituri. Și, nu o dată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Și nu va greși prea mult. Cum arată o cină într-o familie mexicană obișnuită? Nu știu. E, de altfel, principalul cusur al călătoriilor mele. În Egipt am fost de două ori. De fiecare dată, n-am văzut decât Nilul, sfincșii, lumina și nisipul. Am fost nu în "timpul istoric" al Egiptului, ci în cel "mitologic". În Grecia, la fel. Pot să dau mii de detalii despre Acropole sau despre dâmbul de sub culmile Parnasului unde a funcționat oracolul de la Delfi. Nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
revărsări, în colțuri erau grămăjoare de nisip. În jurul edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atât de imense față de micile încăperi ale templelor voastre grecești? — Da, răspunse Gajus impulsiv. — Templul reprezintă parcursul vieții tale. Uită-te de unde ai venit până aici: drumul tău începe întotdeauna la miazănoapte, care este întunericul ignoranței, dar e mărginit de sfincși și lei, simbolul puterii divine care te apără, pentru că tu cauți lumina cunoașterii. Ca să intri în templu, uite, există un singur loc de trecere, fiindcă una - și grea - este calea inimii. Și de aici ajungi în khont, prima curte închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își întrerupse mângâierile. — A venit și ziua de care mă temeam, ziua triumphus-ului lui Augustus. Am văzut cortegiul din înaltul tribunei imperiale. Am văzut carele și acele fercula pe care erau expuse prăzile de aur strălucitor: statui de zei, lei, sfincși și șoimi, candelabre, vase. Mulțimea părea îmbătată de vederea lui. Apoi, deodată, o pictură enormă cu regina din Aegyptus în patul ei, aproape goală, oferindu-și sânul cobrei. Strigătele mulțimii au încetat când au văzut pictura aceea înaintând. Dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
problemă aveau s-o rezolve alții. Promise: Mâine dimineață mă voi duce să cercetez cu atenție ruinele acelea. Apoi... Împăratul surâse. — Te vei sfătui cu arhitectul Imhotep, care tocmai a debarcat de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi frați. Vom avea un drum flancat de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca să se amuze ori ca să se răzbune. Ia exemplul Aegyptus-ului, Augustus. Cleo, cea mai mare regină a noastră, a fost considerată o femeie de joasă speță de către romani. Misticul nostru Helikon zice - eu nu mă pricep - că Șoimul, Horus, și Sfinxul, și Șarpele, Ourobus, sunt simboluri ale unor idei spirituale atât de înalte, încât nu pot fi redate în cuvinte. Filosofii greci și senatorii romani au spus în schimb că Aegyptus-ul adoră animalele și că e un pământ barbar. Acum ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru că fusese guvernatorul rapace și lipsit de scrupule al provinciei Africa. Dar fusese și un scriitor fără egal și bun prieten cu Augustus. Pentru a sărbători cucerirea Aegyptus-ului, construise pentru Augustus o balustradă nemaivăzută, din marmură rară din Răsărit, cu sfincși egipteni și ghirlande de frunze de acanthus, anticipând cu optsprezece secole stilul napoleonian Retour d’Egypte. — Și totuși, spuse Împăratul, în toate frumoasele lui scrieri nu poți găsi nimic, dar nimic despre devastările care au avut loc de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Lângă biserica Santa Maria s-au descoperit mai multe animale sacre aduse din Aegyptus, cu inscripții hieroglifice și nume ale unor vechi phar-haoui pe care nimeni n-a știut să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și e abia două. Ați putea crede, onorată audiență, că lumea iluziilor nu se intersectează niciodată cu lumea reală, dar nu este în totalitate adevărat. Mă gândesc, de exemplu, la John Mulholland, renumitul magician și editor al revistei de profil „Sfinxul”. Și-a anunțat retragerea din jurnalism și magie imediat după anul 1950. Nimeni nu și-a putut da seama care au fost motivele. Dar apoi au apărut zvonurile că ar lucra pentru armata americană, învățând spionii cum să folosească tehnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
teatru și-n cărți, și că dacă eu i-aș fi scris: te iubesc!, m-ar fi expediat pe loc. Am trăit căsătoriți mai bine de doi ani într-un mod ciudat, eu reîncepându-mi zi de zi cucerirea acelui sfinx. N-am avut copii. Într-o zi a lipsit noaptea de-acasă, am simțit că-mi pierd mințile, am căutat-o peste tot, iar a doua zi am aflat dintr-o scrisoare foarte seacă și foarte scurtă că plecase departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
n-ați avut vreo bănuială?... — Nimic. Soția mea pleca singură de acasă destul de des, acasă la mama ei, la niște prietene, și însăși frigiditatea extremă o ferea în ochii mei de orice suspiciune. Și niciodată n-am ghicit nimic în sfinxul acela! Bărbatul cu care a fugit era căsătorit și, pentru a fugi cu soția mea, nu doar a părăsit-o pe-a lui și pe o fetiță a lor mică, dar i-a luat nevestei lui și întreaga avere, considerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
forfotesc În viața lui Ricardo. Peste măsură de Întristat de moartea Pumitei, el o caută pe baroneasă. Gregorio Martínez Sierra al nostru a fost sever, dar cât se poate de drept, când a publicat chestia cu femeia care este un sfinx modern. De bună seamă că nu veți cere generozității mele cavalerești să reproducă punct cu punct șueta dintre marea doamnă nestatornică și pisălogul june prim, care voia să facă din ea o simplă confidentă. Astfel de baliverne și tocănițe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Planurile lui Garay iau amploare. Indiferent la rezultantele procesului, el visează acum la o expoziție, a patra, care ar cuprinde Întreg perimetrul Núñez. Cine știe? Poate că mâine opera sa călăuzitoare și argentiniană va anexa Întreaga atmosferă dintre piramide și sfinx. Ce-i tăiat nu-i fluierat Am zice că fiecare veac Își promovează scriitorul, organul maxim, autenticul purtător de cuvânt; cel al anilor care trec În graba mare și-a instalat corturile În Buenos Aires, unde s-a născut pe 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a forței creatoare și că, dacă privim corect, nu există diferență Între miscroscop și ochi, căci primul e perfecționarea celui de-al doilea. Același lucru trebuie afirmat și despre baston și picior, conform atât de vânturatei ghicitori cu piramidele și sfinxul. În concluzie, trupul e o mașină: mâna nu mai puțin decât pușca Remington, fesele nu mai puțin decât scaunul de lemn sau electric, patinatorul nu mai puțin decât patina. De aceea, e cu totul lipsit de sens pruritul fugii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a putrezi. E în furia mea ceva din furia creației. Inconsecvența celui rău. V. suferind știu că a fost de ajuns o idee ca Doctorul să-mi convertească ștreangul în nebunia de a reveni la scris. Ce poate fi nemuritor? Sfinxul sfidează viitorul. Iar pe acesta îl doare în cur de Sfinx. V. tînăr savurînd ideea unei morți regale ce împietrește Universul. Căci, ce rămîne după moarte? Tot ce a fost om a visat și disperat gîndindu-și sinele atunci. În clipa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
morți regale ce împietrește Universul. Căci, ce rămîne după moarte? Tot ce a fost om a visat și disperat gîndindu-și sinele atunci. În clipa aceea regală. Dar restul universului rămîne, de ce să rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
decesele cu pricina. Foi albastre, ude leoarcă... de la transpirația lui. Unde e cazată trupa? — La Biltmore, dar nu o știi de la Natsky. — S-a făcut, pentru că e vorba de crimă cu premeditare și eu n-am fost aici. — SÎnt ca Sfinxul, Îți jur. Dumnezeule, Spade și echipa lui de panarame! Dumnezeule, știi cîți bani a-ncasat anul trecut? *** Îi comunică lui Ellis Loew pista. Loew sări ca ars: — Ți-am zis să te ții deoparte! Am detașat la caz trei oameni civilizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]