730 matches
-
Așa a fost și cu fotografiile acelea pe care le-a găsit la el; care se dovediseră a fi un cadou de la Thomas, să-l ia naiba... O jumătate de oră mai târziu, la două fără un sfert noaptea, Mortimer sforăia ritmic și Rebecca era încă trează de-a binelea. În momentul acela i se păru că aude pași pe coridor, furișându-se pe lângă ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o s-o mai găsesc aici când mă voi întoarce. Acum a plecat pentru totdeauna. Alexandru se culcă. Ultimele mașini alunecă spre marginile orașului și semafoarele clipesc singure în ceață. În sfârșit lumea a adormit. Televizorul merge în gol. Costache Popa sforăie pe fotoliul său, lumini albastre se plimbă pe pereții camerei jerpelite, sonorul, în lipsa unui ascultător, redevine o materie inertă, indefinit divizibilă, ca piatra sau nisipul. Acum ar fi momentul, dacă dl. Popa ar avea o fiică, o soră, o soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Își turnase coniacul din farfurioară În pahar și-l băuse cât timp ei continuaseră să vorbească. Primul chelner Îi umplu mecanic paharul și apoi ieșiră toți trei vorbind. În colțul celălalt, bărbatul continua să doarmă cu capul rezemat de perete, sforăind ușor când inspira. Manuel Își bău coniacul. Și lui Îi era somn. Era prea cald ca să iasă-n oraș. Și, pe lângă asta, n-ar fi avut ce face. Voia să-l vadă pe Zurito. O să se culce puțin cât așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zis. — O să țin. Acum să ne culcăm puțin, John. — Bine. Sper să puteți dormi, signor Tenente. L-am auzit o vreme cum se foiește printre pături, apoi se potoli și i-am auzit respirația regulată. Pe urmă a-nceput să sforăie. Mult timp l-am ascultat sforăind, apoi am Încetat să-l ascult pe el și i-am ascultat pe viermi. Mâncau regulat, făcând zgomotul acela În frunze. Găsisem o chestie nouă la care să mă gândesc, așa că stăteam Întins, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
culcăm puțin, John. — Bine. Sper să puteți dormi, signor Tenente. L-am auzit o vreme cum se foiește printre pături, apoi se potoli și i-am auzit respirația regulată. Pe urmă a-nceput să sforăie. Mult timp l-am ascultat sforăind, apoi am Încetat să-l ascult pe el și i-am ascultat pe viermi. Mâncau regulat, făcând zgomotul acela În frunze. Găsisem o chestie nouă la care să mă gândesc, așa că stăteam Întins, pe Întuneric, cu ochii deschiși, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
loc! Toaibă, care pe front a văzut multe, vedea în închipuire pe bietul animal cupriuns de neliniște în momentul când a simțit că se apropie focul... „Uite-l cum își ridică capul cu urechile înfipte înainte, cu nările larg deschise sforăind din ce în ce mai des... Ochii îi sunt dilatați peste poate... Începe să alerge în cerc, reținut de lanțul prins de țăruș... Când focul a pătruns în cercul făcut de el, porneșe în galop în partea opusă, dar o smucitură puternică a căpăstrului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o ia din nou la fugă nebună... Același lanț îl face să se poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și sforăind cumplit!... Se zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da’ mai bine să văd eu de ce mi se tot năzare că aud ba nechezat, ba sforăit de cal?” Cu acest gând înfipt în minte a golit îndată paharul și a pornit spre grajd. Inima a început să-i bată cu putere. „De ce?” - s-a întrebat grăbind pasul șchiopătat. Când a pus mâna pe ușă, un nechezat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Arăți și tu a cal de soi. Stai să aduc niște rachiu să ștergem rana, că ferească Dumnezeu... Îi mai obrinti și necazu-i gata... A turnat rachiu în palmă și a aplicat-o pe rana de pe bot. Calul a tresărit sforăind. Gata, băiatule! Gata! A trecut usturimea. Ca mâinepoimâine mergi la fete... ha ha ha! S-a așezat pe marginea ieslei. Cu o mână în coama calului, asculta cum acesta ronțăie ovazul. După o vreme, a vorbit cu limba cam împleticită
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dat seama că au ajuns la poarta lui Făcutu. Păi, măi Toadere, până aici ai plătit, până aici te-am adus. De aici înainte, mergi sănătos. Apoi bine, Făcutule, eu cotonog să merg de unul singur, iar tu să și sforăi între timp? Cu alte cuvinte, „Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă” - a reflectat Făcutu, pornind mai departe, alături de Toaibă. Uite colo, Făcutule. Luna ceea cât o vezi de mare îmi aduce aminte de noaptea în care avea să mi se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Sunteți impresarul ? S-avem pardon. Io mi-s producătorul. Dacă-i dai dumneaei și un tivi color te las să-i faci, după, încă zece vânătăi. MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți, sforăind amar. Îi acopeream cu șuba. Ghilimelele Însă rămîneau, afară, Înfipte-n hîrtia poroasă de 250 de grame offset din capul meu trepanat de griji, deschis spectatorilor din lumea-ntreagă. Pe deasupra căreia zburau gîze. Îmi Îndreptam atenția spre fetele care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pitici, politicieni, singuratici, debili mintali, care caută femeie cu pieptul mare Între 25 / 35 de ani, reumatici, gripați irecuperabili, dar tandri, fără noroc și fără picior. Participanții la miraculoasele ședințe de vindecări publice sînt uneori gălăgioși, alteori, mai des, abulici, sforăie, așteptîndu-l pe Godot. Pe Gantry. Și chiar pînă Într-atît de moțăitori, Încît la una dintre predicile susținute-n sala Arlus, atunci cînd evanghelistul a-ncheiat o frază cu „Iisus, rege!”, au tresărit toți din somn și, Într-o unanimitate emoționantă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
state”. Sigur, ar fi fost hilar ca, de pildă, scrisorile să nu fie redactate, deși poate că este și asta posibil, cum văd că totul e posibil aici, mai Întîi le trimiți și-apoi le redactezi În liniște, la Academie, sforăind pe pupitru; dar cine lipea timbrele? Intră-n operă și ciornele? Mister. Care nu se spulberă nici după recitirea cu sufletul la gură a titlului articolului, „Pledoarie pentru adevăr”. Să faci pledoarie pentru adevăr cu o paranteză-n gură, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Topraisar, unde-a trebuit să Îndur gerul și cei mai imbecili oameni din lumea vizibilă, militarii de profesie, stăteam de gardă În gheretă-n noapte și nu mă gîndeam să mă sinucid ci cum să-i Împușc pe ofițerii care sforăiau beți În clădirea lor albă chiar și pe-ntuneric, cum să-i mitraliez pe toți, eram un cetățean al universului ca Lennon, pacifist, e imposibil să-mi amintesc cîte gînduri asasine mi-au trecut prin minte (ca și acum), cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vulvă. Printre labii, sînt inserate texte ce provoacă rîsul cu pricina și unde artistul reflectează asupra creației și a destinului tragic al poeților ruși, cum ar fi acela În care ne spune că a posedat-o pe N. (soția) În timp ce sforăia ușor, sau cum l-a excitat priveliștea ei cînd a pus-o să facă treaba mică și treaba mare, trăgînd apoi concluzia: În fiecare femeie se ascunde o adevărată zeiță: p. Pe urmă se plictisește de N. și se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orice îmi putea evoca figura Maitreyiei în seara despărțirii sau glasul d-lui Sen spunîndu-mi: "Good-bye, Allan!, sau privirile d-nei Sen stăruind: "Ia-ți ceaiul!"'... De câte ori Scenele acestea încercau să reînvie în minte, mă zbăteam. Îl auzeam pe Harold cum sforăie, din odaia cealaltă, auzeam la răstimpuri ceasul de la biserica protestantă cum numără în noapte. Ca să mă liniștesc, mă gândeam la moarte. Să mă înec în Gange și să afle Sen cât de curat o iubeam pe Maitreyi. A doua zi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bărbaților că se pot culca În dormitorul de lîngă sufragerie. Îl văzură aprinzîndu-și un chibrit. Apoi fereastra se Întunecă din nou. Îl urmăriră și pe celălalt cum stătea la masă, pînĂ ce-și puse capul pe coate. Apoi Îl auziră sforăind. — SĂ-l mai lăsĂm puțin, ca să fim siguri că doarme adînc. După aia luăm lucrurile, spuse Nick. — Tu așteaptă-mă afară, lîngă gard, Îi zise soră-sa. Dacă mă Învîrt eu pe-aici nu-i nimic. Da’ mi-e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unei furtuni, căzuse. Luna tocmai ieșea de după dealurile din depărtare, și Nick avea destulă lumină ca să-și poată aranja lucrurile. — Dorm ca porcii, Nickie, spuse soră-sa lăsÎnd jos sacul pe care-l cărase. — Bine. — Ăla care a fost trimis sforăia, și la fel și Ăla de-afară. — Piticotu’ meu drag. — I-am lăsat un bilet lu’ mama În care-i spuneam că plec cu tine ca să te feresc de necazuri și i-am mai zis să nu spună la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tu pușca pînĂ obosești. SÎnt gata. SĂ te ajut cu rucsacul. — Îți dai seama că n-ai dormit deloc și că va trebui să mergem destul de mult? — Știu. Doar că eu chiar sînt cum se lăuda că e Ăla de sforăia pe masă. — Poate că odată era și el așa. Însă va trebui să ai grijă de picioare. Te strîng mocasinii? — Nu. Și am tălpile Întărite, toată vara am umblat desculță. — Și ale mele-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu tine, bre.?” Il întreb eu. „Am visat că îi cutremur iar”...„Culcă te, omule! Că tu, în loc să te gândești că...ai fimeie tânără lângă tine, dormi butuc și mai și visezi bazaconii, bătute-ar!...Eu mă perpelesc...și tu sforăi de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc...De, ca fimeia stătută... Se învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dormi butuc și mai și visezi bazaconii, bătute-ar!...Eu mă perpelesc...și tu sforăi de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc...De, ca fimeia stătută... Se învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o apucat-o o mâncărime strașnică...Si pe unde n-o mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea. „Mă scărpinam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam și eu ca fiemeia care nu poate dormi”... „Si de ce nu poți dormi?” „Iaca nu pot dormi și pace!...Cum să dorm când tu te întorci cu spatele la mine și sforăi de se cutremură patul, iar eu stau...și stau”... „Dacă nu poți dormi, du-te și cesală armăsarul, că mâine mă duc la târg.” De cesălat armăsarul duceam eu dorul?...Doamne iartă-mă, că fac păcate. Azi îi zi de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe de șetrari, purtată de doi cai focoși... Cum au ajuns la Hanul Trei Sarmale, căruța șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta și s-a oprit. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului. Au ajuns În capul scărilor, fiind gata să coboare, când, gâfâind i-a ajuns securistul. ― Pe unde ați ieșit din cabinet de nu v-am văzut? ― Cum să ne vezi dacă dumneata sforăiai din picioare? ― Nu admit să mă luați peste picior. ― Exprimarea adevărului nu Înseamnă luare În zeflemea. ― Trebuie să te Întorci, pentru a răspunde Întrebărilor care nu sufăr amânare - i s-a adresat profesorului. ― Se pare că n-ați observat, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]