721 matches
-
sau sunete; să compui prin cuvinte sau culori nu sunt simple extravaganțe pretins exegete. * Timpul trece peste noi sau noi trecem prin timp? * Dăruirea nu are nici o legătură cu risipa. * Prostia, răutatea și îngâmfarea sunt surori drepte. * În Parlament se sforăie și la microfon. * Regretele sunt bune la adâncirea rănilor sufletului. * Și destinele au destinul lor. * Iubirea nemărturisită produce aceeași durere ca și cea neîmplinită. * Cine bate doar o singură dată într-o ușă, riscă să nu i se deschidă. * Regretele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu zboară; ele doar alunecă prin aer. * Porturile sunt parcări pentru vapoare; aeroporturile - pentru avioane. * Fără aripi, numai gândurile pot să zboare. * Visele sunt frumoase, dar amăgitoare. * Lingviștii sunt chirurgi ai cuvintelor. * Pictorii văd în culori și prin întuneric. * Unii sforăie prin somn, alții prin declarații. * Justiția te „apară” împotriva propriului adevăr. * O soțietate cu prea multe prințipii, carevasăzică se pierde printre ele. * România este împărțită între toate cele patru puncte cardinale. * Dacă am fi un popor de ciobani, am pune
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
aud ceva mai clar. Sau refac. Recompun. Nu știu dacă sunt corect, dacă redau fidel. - Aveam un coleg care vine-acasă la patru după masă mangă. Se culcă și, normal, în jur de unu’ se scoală și-și studiază nevasta, care sforăie de rupe locul. Cu troaca-n sus. Și-i bagă o mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai și am vrut să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scoală și-și studiază nevasta, care sforăie de rupe locul. Cu troaca-n sus. Și-i bagă o mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai și am vrut să-ți mai iau din tiraj. - Cum din tiraj? se miră Danny de Vito. - Idiot e ăsta. Așa sunteți voi la țăroaia, în comuna Puțu, cu iepuri! Tirajul la o sobă, n-ai auzit? Când deschizi ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poate mai are două-trei persoane ascunse în burta lui, două--trei persoane înfometate, lihnite. Acum, după masa copioasă și cu zumzetul copilașilor în urechi, tov prim se simțea ca-n sânul lui Avram: l-a cuprins somnul și a început să sforăie. Gârmoci și Fanache și-au frecat palmele satisfăcuți: obținuseră ce speraseră. Tocmai atunci s-a produs catastrofa. Doi pionieri părăseau scena în aplauzele publicului. În locul lor, din sală, a urcat la microfon domnul Tomiță. Ce dracu caută ăsta aici? a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se încheiase ca de obicei: Cameniță trăsese un chef, cu băutură multă, cu haleală, cu lăutari și cu câteva muieruști noi, prospătură, dar prost alese, cam fără vlagă, cam sfioase cu p... Mulțumit de sine, mai-marele regiunii noastre adormise buștean, sforăind de se cutremurau pereții: deja tovarășa Cameniță, obișnuită cu „programul“ său, dormea separat, se retrăsese de câțiva ani buni în altă aripă a uriașei vile pe care o ocupau. Totuși, în noaptea aceea, atipic, tovarășul Cameniță, care avea somn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
A visat îngerul acela de lumină, imens, nesuferit. În vis, se zărea pe sine dormind în patul lui sculptat, de prim-secretar, și zărea îngerul apropiindu-se de el tăcut și zgâlțâindu-l ușurel și șoptindu-i să nu mai sforăie. Visul era mai degrabă caraghios, n-ar fi avut motive să-l sperie, și totuși tovarășul Cameniță s-a speriat de moarte și s-a trezit ud de transpirație, iar inima lui care nu se înmuia cu una, cu două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
decât ai noștri, în orice caz, și ne-au făcut pachet și ne-au trimis în țară, aci, nu se compară, e sărăcie... Spaniolu și-a întrerupt confesiunea și l-a zgâlțâit pe Pușcărie care tocmai adormise și începuse să sforăie: -Scoală, bă! Acu zâi și tu, de unde ți se trage numele de Pușcărie!.. Pușcărie s-a interesat dacă mai e votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au mers câțiva pași și au căzut răpuși de beție, au adormit instantaneu, începând să sforăie. La fel și Spaniolu, numai că el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei trei n-au mai văzut și n-au mai simțit cum se pornește apa, cum vine ca un munte lichid spre ei, cum îi spulberă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au mers câțiva pași și au căzut răpuși de beție, au adormit instantaneu, începând să sforăie. La fel și Spaniolu, numai că el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei trei n-au mai văzut și n-au mai simțit cum se pornește apa, cum vine ca un munte lichid spre ei, cum îi spulberă ca pe gâzele cele neînsemnate, cum se prăvălește spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să aibă nici o vină, de amantul oficial. Dumnezeule, dar acesta era chiar subiectul filmului care-l lansase, în urmă cu câteva decenii, pe americanul mort în plină glorie pe platou. M-am uitat și mai insistent la omul meu, care sforăia și habar n-avea cât putuse să mă intrige fața lui. Noaptea am avut coșmaruri, în sensul că mă întâlneam cu mai multe sosii, iar dimineața m-am dus la un psihiatru, care mi-a dat un pumn de pastile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zori, pentru ca apoi să facă drumul retur și, o dată ajunsă acasă, să se vâre frumușel în pat. Primind o zi liberă ca să se poată odihni în voie. De-abia fusese stinsă lumina în compartiment că a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă, pentru a mă amăgi? Cămașa albă de noapte nu făcea și ea parte dintr-o manevră de diversiune? Nu-mi puteam îngădui să adorm. Întreg compartimentul întunecat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acasă, să se vâre frumușel în pat. Primind o zi liberă ca să se poată odihni în voie. De-abia fusese stinsă lumina în compartiment că a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă, pentru a mă amăgi? Cămașa albă de noapte nu făcea și ea parte dintr-o manevră de diversiune? Nu-mi puteam îngădui să adorm. Întreg compartimentul întunecat și supraîncălzit era parcă înfășurat în pieptănătura aceea în formă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sub zăpadă mi-ar plăcea și mie să zac și să zac și să zac privind. De sute de ori am tot cântat asta, iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau cântecul. Abia când s-a făcut zi și femeia-samovar încă mai sforăia, am îndrăznit să sper că cei doi civili nu vor mai intra peste mine, pentru că pierduseră ocazia oferită de întunecimea nopții. M-am furișat la WC să iau de-acolo scrisorile. Din cauza cămășii albe de noapte a Ingăi Wenzel în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zăvoiană, și s-au împărtășit din ea cu atâta convingere și smerenie fariseică până ce au căzut cu toții secerați sub sfântul tricolor. "Ardea... ...Arde... Aaaaaa.......aaaa......" Acesta, pleoștit și amărât foarte privea încremenit la grupul de luptători morți pentru patrie, care sforăiau țepeni, unii peste alții, căzuți eroic în apărarea simbolului național. Adevărați eroi, domnule! Cinste lor! Eternă recunoștință! Patria ubi bene! (Patria este acolo unde mi-e bine!) Și lor le era foarte bine. Dormeau somnul nevinovat al întâilor născuți. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În seara aceasta, oare cui îi va aparține sufletul meu dulce, din lumea asta trecătoare, din trupul meu trecător?" (cântec de gheișă, sec. XVI). Citit la lumina unui bec chior, în timp ce eram de planton, iar alături 55 de trupuri obosite sforăiau de zor în dormitorul vopsit într-un gri-albastru-verzui îngrozitor. Cer să fiu programat de planton noaptea, la ore imposibile, de genul 02-04, pentru a putea citi și a nu fi deranjat. Cu ce voluptate, cu ce satisfacție a rezistenței intelectuale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
celor veniți din țările sărace (și invers), văd... văd... Dar ce nu văd la capătul acestui proiect științifico-fantastic? Noi dormeam, în calitatea noastră minunată de bipezi, noi dormeam adânc și Roc Wilkes se întorcea din Italia împreună cu Tidalium Pelo. Noi sforăiam și cele două patrupede ajungeau cu trenul la gara din Bercy. Noi ne întorceam pe partea ailaltă și cei doi trăpași erau debarcați din vagon în autobuzul special al hergheliei din Grosbois. Noi intram în dulcele somn al dimineții și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la realitate: „Spune-i că dacă nu încetează, iese conflict diplomatic. Dacă mai e ceva, bate-mi în ușă și vin numaidecât”. M-am întors în compartiment cu acel curaj precar, specific ieșirii din spital cu niște analize bune. T. sforăia în poziția în care-l lăsasem, de-a latul patului, nedezbrăcat, nedescălțat; n-a dat semn că m-ar auzi urcând, dezbrăcându-mă ușurel, doar de cămașă, ca pe vremea pubertății, când ne așteptam, noaptea, la alarme aeriene și tata
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ăleia - și, ajuns în Capitală, pierdeam ore întregi căutînd din hotel în hotel o cameră liberă (am dormit în mai toate hotelurile bucureștene și am avut ocazia să stau în cameră cu tot felul de oameni - de la tipi sănătoși care sforăiau la fel de sănătos, pînă la ciudați pe care-i descopeream în toiul nopții cum îmi veghează somnul). Profesoara la care mergeam preda româna la un liceu industrial și, din cîte spu nea, era destul de apreciată pe plan local. Avea marea calitate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cordialitate cu care fusese făcută. Despre ce vreai să scrii? l-am întrebat. Pella mi-a comunicat în câteva cuvinte planul său, intențiile sale, apoi s-a desbrăcat, s-a întins în pat și peste câteva minute l-am auzit sforăind. Am scris articolul, l-am pus în plic; l-am încredințat apoi conductorului, care l-a expediat din Mărășești la Iași. Iar a doua zi, el a apărut în fruntea ziarului. Când l-am terminat, m-am găsit însă în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu gînd să mă spăl pe față, să-mi iau altă batistă și să cobor la Fulvia, unde nu voi sta mai mult de cinci sau zece minute. Merg încet, căutîndu-mi cheile prin buzunare. Dintr-o garsonieră se aude cum sforăie proprietarul ei un pensionar -, iar din garsoniera unei fete nu știu prea bine cu ce se ocupă -, se aude muzică de la pick-up, muzică în spatele căreia deslușeam de multe ori chicotele fetei. La vecinul meu e liniște, ceea ce, pentru ora asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
erau chei a pus fotolii! Aseară a dormit aici prima oară. Noi două, Lila și cu mine, în vraiștea asta? Păi, Lila încearcă să mă consoleze; fără să i spun eu, s-a culcat în sufragerie, pe canapeluță, în timp ce individul sforăia de se zgâlțâiau pereții, în birou. Azi-dimineață, Lila a plecat la ora 9, dezolată că mă lasă singură. Dar Mabell? Sunt sigură că din cauza lor s au întâmplat toate astea, deși nu vor să recunoască; am să-ți spun ceva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce schimba, ce sens are să-mi imaginez scenarii aberante când știu că pe partea cealaltă a râului ne așteaptă o mulțime de lucruri de făcut, oameni de întâlnit și momente fascinante de trăit. Zâmbesc către Chris și motorul reîncepe să sforăie timid. Pornim, ajungem fără probleme, luăm un mototaxi până la hotelul meu, coborâm și ne luăm la revedere. Oriunde în lume ne-am afla, am trăit ceva unic împreună și avem o conexiune specială. Ne apropiem frunțile una de cealaltă, aud
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vinovate, fără impact însă asupra "părților" și încheiate "pe cale amiabilă". Eram cazați câte doi în cameră și timp de 2 ani am avut parte de un coleg de la grupa de germană simpatic, la locul lui și care, culmea calităților, nu sforăia! "Cursul postuniversitar" era structurat pe prelegeri și seminarii și aveam săptămânal în program și 12 ore de limbi străine. Între materiile studiate figurau dreptul internațional public și privat, drept consular, drept constituțional, istoria diplomației, economie mondială, istoria literaturii și artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Jézabel din piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își Încrucișează stupid brațele și Încep imediat, cu o familiaritate jignitoare, să sforăie, mă uimesc În aceeași măsură ca individul neinhibat care defechează confortabil În prezența altuia ce flecărește În timp ce face baie sau ca individul care participă la uriașe demonstrații sau se Înscrie Într-un sindicat pentru a se pierde În ele. Somnul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]