802 matches
-
fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un INTERCITI (IC). Nesperat de bine! Destul de aglomerat, dar curat și spațios. Două scaune confortabile, de o parte și de cealaltă, erau despărțite de o măsuță - suficientă pentru o carte sau pentru a servi masa. N-a lipsit nici muzica: silențioasă, romantică, de suflet, care te ducea cu gândul spre cele mai nostalgice amintiri. Liniște, cald și destul de civilizat. Cele cinci ore mi s-au părut că au trecut destul de repede, timp În care am mai citit câte ceva. Acasă, totul era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rând, cu fiecare an care a trecut. Mă Întreb În fiecare zi „unde este D-zeu În toată afacerea asta!?”. A lăsa o mână de oameni ( spirite ale Întunericului) , grotescului să domine lumea, transformându-i pe cei mulți În sclavi silențioși, aruncați Într-o arenă și asmuțindu-i unul Împotriva celuilat Înseamnă „dumnezeire”? Oarbă omenire! „Poate vii mâine la festivitatea de Încheiere a clasei a XII-a. Aș dori să mă ajuți. M-am gândit bine și cred că n-o să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
al puterii și energiei În interacțiunea dintre oameni.” Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Impsibil! Întreaga făptură le era cuprinsă de freamăt, de gânduri ce purtau În structura cea mai fină - sunetele silențioase ale destinului. Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor. Erau conștienți că nu se mai pot Întoarce În timp( oricât ar privi peste umăr), un timp lipsit de probleme majore
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poezia În stradă”... „Cum să faci așa ceva?” Spuneau unii și alții, cârtitori pe la colțuri... „O voi face!”Am dezbătut subiectul cu prof. Valeria C. de la Colegiul Tehnic Unirea. Mai Întâi, m-a ascultat, dar umbrele Îndoielii și-au făcut apariția silențios, așteptând să prindă clipa renunțării. Citeam pe fața ei ca Într-o carte deschisă; nu credea În acest act Îndrăzneț. Mult prea Îndrăzneț pentru un oraș mic, cum este Pașcaniul. Mi-a dat adresa și numărul de telefon a unei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu remarcase cu adevărat înfățișarea neobișnuită a Parisului: poate că o stradă necunoscută era de felul ei pustie mai tot timpul anului, dar el abia acum constata cât era de pustie, abia acum vedea tricicletele mari folosite drept taxiuri alunecând silențios pe lângă el, umbrarele decolorate din fața magazinelor și chipurile trecătorilor necunoscuți. Doar rareori zărea figura cunoscută a unui fost client stând acolo unde stătuse și odinioară și sorbind din aceeași băutură. Asemenea figuri erau ca niște tulpini răzlețe rămase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un comunicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece ani, la șaisprezece ani, la douăzeci de ani, Ashargin ar fi fost de fiecare dată o entitate trăind înlăuntrul său. Ashargin cel mai mare vorbea mezinilor săi în momentul în care aceștia suferiseră un traumatism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ale lui Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trece curentul care-l pune în mișcare, i-am împins cu mari precauții scaunul și într-adevăr nu s-a mișcat, și atunci am știut că asta este. Și m-am gândit că precis are în burtă un motoraș electric silențios care-i pune în mișcare încheieturile, la urma urmei astăzi, cu ajutorul hidraulicii și al cablurilor de comandă mecanică tip Bowden, se poate realiza asta, așa că m-am așezat la loc pe scaun și am făcut o mutare, de probă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spuse de căpitan vru să spună ceva dar se răzgândi. Acum o detestă iar după câteva momente îi ia apărarea. Planeta asta devine, cu cât ne apropiem din ce în ce mai ciudată. După câteva minute se opriră în fața unei uși care se deschise silențioasă în fața lor. Intră înăuntru, iscodind cu ochi curioși întreaga încăpere. Nimic deosebit. Dimpotrivă putea spune că ocupantul ei ducea o viață austeră. - Am ajuns, spuse căpitanul. Rămâi aici până voi trimite pe cineva care să te anunțe că totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
puțin decât tine când viața mea s-a schimbat. A fost în ziua despre care s-a spus că e cea mai mare din istoria Romei: a treia zi a triumphus-ului lui Augustus după cucerirea Aegyptus-ului. Sala era foarte elegantă, silențioasă, parfumată de bazinele mari pline de flori. — Purtând la gât și la încheieturile mâinilor lanțuri fine de aur, cu veșmintele lungi de mătase care măturau praful - nu văzusem niciodată veșminte de mătase -, cei doi prizonieri adolescenți mergeau nesiguri în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scări. Puse piciorul pe prima treaptă. Se gândi că și fratele său, Nero, mersese pe acolo. Începură să urce; la fiecare curbă, la fiecare palier, în dreapta și în stânga se deschideau galerii și porticuri acoperite, se zăreau săli cu un du-te-vino silențios de curteni. Încăperile urmau forma stâncii abrupte și comunicau unele cu altele prin porticuri și balcoane. Peste tot, Augustinienii vegheau nemișcați, cu privirea opacă. Tribunul înainta hotărât. — Aici vor fi camerele tale. Gajus se gândi că, măcar un timp, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
emoționau pe cei din jurul lui, de pildă pe orgoliosul praefectus din Classis Praetoria, amiralul de la Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul Împăratului care-i înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase alese pentru nopțile petrecute pe Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din nou într-o postură grosolan umană. În jurul lor, tromba de sticlă jivrată se îndepărtă definitiv. Cei aproximativ treizeci de vizitatori se uitau cu ochi mari la ecran, așteptând să se întâmple ceva. În timp ce îl priveam, imaginile noastre spectrale rămaseră silențioase în fundal, mâini și fețe nemișcate cât timp această coliziune era proiectată cu încetinitorul. Inversarea fantastică de roluri ne făcea să părem mai puțin reali decât manechinele din mașină. Am coborât privirea spre soția îmbrăcată în mătase a unui oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc lângă ea, s-a prezentat ei și prietenului ei, apoi le-a arătat în chipul cel mai firesc delfinii ce săreau afară din apă, excitați de torsul liniștit și silențios al bărcii. Santiago, cel care nu vorbea cu nimeni, li s-a adresat tocmai lor, doar ca să le arate delfinii ce dansau pe valuri. Apoi s-a retras imediat, ușor jenat de intervenție și și-a văzut mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru a expira aerul stătut din plămâni, urmate de câteva respirații adânci deliberate pentru a vă încălzi canalele energetice. Apoi treceți la mai relaxata Respirație a Învățatului și încercați să vă mențineți respirația cât mai ușoară, mai lină și mai silențioasă posibil, dar fără a depune un efort conștient. Concentrați-vă mintea asupra respirației; - îndreptați-vă auzul spre interior pentru a vă concentra asupra sunetelor respirației și bătăilor inimii. Chiar și atunci când respirația devine atât de ușoară, încât nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
aveau dreptul la solo-uri. În ciuda acestor mici probleme, viața la bordul navei „Bourul” se scurgea liniștită. Cosmosul avea răbdare cu roboții. Până când, într-o zi... Episodul 33 Atacul Era într-o vineri. Ca de-obicei, nava interplanetară „Bourul” înainta silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față, orbindu-i pe cei dinăuntru, și-o zdruncinătură de câteva megatone îi aruncă de-a valma unii peste alții. — Suntem atacați! mai apucă să strige Dromiket 4, trăgând frâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lor! Noi cel puțin avem program, suntem programați în mod clar pe câte-o chestie. La ei nu întâlnești două programe la fel. E un haloimăis, ceva de speriat. Dar altfel sunt simpatici. În timpul acesta, nava spațială interplanetară „Bourul” luneca silențios prin spațiu. Episodul 38 „Veac nou” regăsit Tot vorbind ei de una, de alta, timpul trecu; după faptul că Getta 2 începuse să caște discret, iar picioarele îi căpătaseră o nuanță caldă, rozalie, își dădură seama că e seară. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea o pereche de zaruri un alt mare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viermi argintii, reprezentând stigmate ale stricăciunii și provenind din ținuturile Roș, Meșec și Tubal. - ...Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?!... Ce, banii lui matale are păduchi? inspiră, pentru a doua oară, deșteptîndu-se șoferul, după ce străinul i se instalase silențios pe bancheta din spate, iar automobilul demarase spre București, scuturând Aeroportul Internațional Otopeni în buruienișul din spate. Păi ce, să nu te duc?... De oftică că tu, jerpelitule, te întorci cu țoale scumpe din străinătate, iar mandea mai are puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să vedem ce zace în mintea lui?... Ești pregătit? - Ochi și urechi... Articuleaz-o neabătut, moșule! Tu plătești! - Ești așa croit după poezie? Automobilul parcurgea centrul orașului, cu agilitatea unei balerine, ce, sumețindu-și fustele înspumate, caută să se strecoare cât mai silențios prin puzderia de palate. 84 DANIEL BĂNULESCU - Atunci e corect. Atunci nu mai ai cum s-o driblezi! Federația a omologat! Trebuie ca s-o găsești... - În seara aceea mi-am părăsit separeul într-atît de tulburat... - Nu mă opări! - ...Încât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era cea de-a doua seară de când Regele și IF-ul ședeau în galantar, la "Cafenea" și-și țineau cerurile gurilor scufundate în nechezolul ăla oribil, să-i poată cerceta arabii de afară, prin vitrinele mari, lăcrămoase, de la coborârea silențioasă a serii și să hotărească dacă or să încheie afaceri cu ei. Arvinte și alți doi șlomingari se puseseră răspândiți pe la alte mese, printre consumatori. Iarba alesese una dintre măsuțele din salonul din fund, din cele de pe margini, având la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi trezit atunci, omul avea să fie dezorientat și morocănos - încă un copil de care să aibă grijă în afară de Jessica pe care trebuia s-o culce. Să lăsăm porcii să sforăie, s-a gândit Fiona închizând portiera cu un gest silențios. În timp ce-și căuta cheile, femeia auzea sunetul înfundat al Jessicăi care plângea în casă. Asta a făcut-o să zâmbească. Chiar și la vârsta fragedă de doar un an de zile, fetița era deja maestră în arta manipulării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
învăța să-și asume responsabilitatea pentru gândurile, faptele și stările ei.? Alegea mereu calea cea mai simplă, normal. Soneria stridentă a telefonului o sperie și-i întrerupse șirul gândurilor. Și de când tot spunea că o va schimba cu una mai silențioasă, mai melodioasă... Stătu câteva clipe pe gânduri dacă să răspundă sau nu, căci era sunată cu număr ascuns. Cine și-ar ascunde identitatea dacă intențiile sunt bune? I se mai făcuseră tot felul de farse în acest mod și nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]