13,467 matches
-
ușoară!... Așa deci..., articulă Gheorghiu-Dej cu evidentă părere de rău. Gânditor, el își trecu o mână peste față și își privi ceasul. Apoi se îndreptă din spate, tresărind. Noi, tovarășe, am lichidat monopolurile, declară el cu alt glas. I-am silit pe toți capitaliștii să devină simpli cetățeni. Bineînțeles că pe ăia care s-au dedat pe urmă la acte de sabotaje și la uneltiri dușmănoase contra regimului i-am trimis acolo unde le e locul: după gratii!... Dușmanii regimului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și ei în același timp și trântind portierele. Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic și dădu din mână, silindu-se să zâmbească: Ei aș, de unde! Ți se pare ție, mă Mazurcă... Haide mai bine să lăsăm palavrele, că timpul trece și-avem de lucru de nu ne mai vedem capul! vorbi el pe un ton grav și oficios, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căruță de gogoșari și de varză, s-aveți ce pune la murat! Nu zic eu bine, ginere?... Total descumpănit de această propunere cu pământul cumpărat de socru și trecut pe numele său, Virgil nu găsi pe moment nimic de spus, silindu-se să chibzuiască ce era mai bine să facă. Dacă socrului său i-ar fi venit ideea asta cu cinci-șase ani în urmă, poate că ar mai fi mers, dar acum... Răspunse scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își înălțase ochii spre cer asta ne este crucea, trebuie să ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi era ceva foarte feminin și foarte natural. Sunt și eu nouă pe-aici, de-abia îmi fac inițierea, îi destăinui, strângându-și la piept, cu un gest instinctiv, gentuța cu cărți. Și eu sunt nou pe-aici, spuse Victor, silindu-se să-și potrivească pașii după ai fetei și având grijă s-o țină pe partea dinspre stradă a trotuarului. Dar, dacă aș întâlni și la facultatea de matematică un tip ca ăsta, l-aș huidui să-i meargă fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spital. Nu, nu era ceva grav, îl asigură liniștitor fata, văzându-l cum tresare îngrijorat. Felicia nici n-ar fi vrut să își întrerupă școala, pretinzând că se simțea bine, dar ele, colegele și prietenele, precum și îndrumătorul grupei lor, o siliseră să meargă la spital, ca să nu facă vreo complicație. Asta era tot. N-am știut. Îmi pare rău..., exclamă Victor la auzul celor întâmplate, apăsat de gândul că, atâta vreme, se ținuse departe de fată. S-ar fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfârșească. Râzând și glumind, filologul se apucă să-i îndruge ceva despre un chef făcut în ajun cu niște prieteni, motiv pentru care se trezise târziu în acea dimineață și încă se simțea mahmur. Dar Victor nu-l urmări atent, silindu-se să își facă loc în față și pregătindu-se de coborâre. În mod ciudat, după ce până atunci de-abia se târâse, tramvaiul trecu în viteză pe lângă universitate și nu opri decât hăt-departe, aproape de Piața Romană, cu toate protestele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei doi securiști îl înhățară și pe el de guler, cu toate protestele și lamentările lui, și îi siliră pe amândoi să se urce într-un camion militar cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
jignirile sale supărătoare și stângace nu-mi aduc atingere deloc. Să dai atenție unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
odată pentru totdeauna. „Hotărât lucru: oamenii sunt făcuți fie ca să se ajute unii pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu 174 Rareș Tiron mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el aproape că fusese constrâns să promită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pândea din oglindă, ieși spre ea însăși. Înainte ca imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez. Amaterasu, ținută strâns de opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită să-și reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână cele trei daruri: Sabia curajului, primită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tulbure ceremoniile latine și să profaneze templele păgâne, în încercarea de a fi martirizați. La un moment dat, istoricul notează, cu vădită repulsie anglo-saxonă față de orice formă de extremism religios, că donatiștii "pătrundeau, uneori, cu forța în tribunale și îi sileau pe judecătorii înfricoșați să le ordone execuția". Altminteri ponderat ca ton, Augustin însuși nu se poate abține de la comentarii malițioase: "sinuciderea din respect pentru martiraj este amuzamentul lor cotidian". În încercarea de a stopa aceste excese, Biserica hotărăște, la Conciliul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
calea parfumului este, pentru el, un mijloc infailibil de a realiza absolutul puterii terestre (ar fi putut fi aceasta în planul social, însă Grenouille intuise că etern domnește doar cel care îi subjugă pe oameni luându-le sufletul în posesie, silindu-i la ofranda cea mai de preț, iubirea). Indiferent de tactica folosită, rămâne, în Don Juan, o puritate a gestului subjugator care, prin setea sa de absolut, transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le găsească, ucenicele gheișelor, tinerele maiko. Timp de sute de ani, frumusețea lor nu putuse fi contestată de nimeni. Shogun-i și daimyo, samurai și negustori, cu toții fuseseră seduși de silueta aristocratică a fetelor care, pentru a deveni curtezane rafinate, erau silite să-și sacrifice orice dorință personală și controlate aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ideograma, complicată, se poate reduce la esența unei mâini oferind mâncare, pentru că, probabil, în timpurile întunecate de atunci, numai pentru cineva drag te-ai fi îndurat să-ți rupi bucătura de la gură. Aceeași viziune eminamente economică asupra femeii ca prestator silit de diverse servicii prezidă și alcătuirea unui kanji în aparență nevinovat, menit să transpună pictural ideea de comerț 商. O pereche de coapse desfăcute, cu o deschizătură între ele desemnând, fără îndoială, vaginul, asupra căreia se ridică țanțoș acul simbolizând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de care ne interesăm noi oamenii și pe care le speculăm în toate chipurile. Scripturistic vorbind, după călcarea poruncii divine de către Adam și Eva și după izgonirea lor din rai PĂMÂNTUL devine NECURAT în urma blestemului dumnezeiesc, iar cei dintâi oameni, siliți de foame și urmăriți de blestem se-ntorc potrivit sentinței date la această tină necurată, pe care, până astăzi, trebuie s-o frământe cu mâinile lor și s-o lucreze, ca să înlăture de pe ea "spinii și pălămida" și să-și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceste cuvinte semnificative: "Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun" (Flacăra Sacră, IV, 12, 1937, pp. 3-4) Mi-e frică de fericire Silindu-mi gândirea să controleze temeiurile credinței și trecând peste efemerele interese ale prezentului, descopăr insuficiența atâtor și atâtor lucruri care, pentru majoritatea oamenilor, alcătuiesc singura fericire. Ce greșită concepție au oamenii despre fericire și totuși ce iureș, ce năvală nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
spre mila creștinească... — Domnia voastră greșește, răspunse cu seninătate căpitanul. Sunt cunoscut ca fiind mai aplecat spre lovituri de spadă decât spre sentimente Înălțătoare. — Așa ne-ați fost recomandat, din păcate. — Și așa este, de fapt. Însă, deși lipsurile m-au silit la un astfel de trai, am fost soldat toată viața și există lucruri peste care nu pot trece. Dominicanul, care pe durata dialogului de mai sus rămăsese nemișcat ca o efigie, tresări, aplecându-se peste masă de parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din adversari, care, simțindu-se rănit, făcu doi pași Înapoi cu un blestem pe buze. Până să revină acesta la atac, Alatriste lansase deja trei asalturi ca trei fulgere În direcția celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să dea Înapoi. Aceasta Îi fu de ajuns căpitanului ca să-și consolideze poziția cu multă stăpânire de sine, iar când rănitul la mână sări din nou la el, căpitanul lepădă cuțitul din stânga, Își apără fața cu palma deschisă și, fandând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se în Marea Roșie“! El ține în mână un toc, cum ținea întotdeauna, pentru cazul că într-o bună zi va voi să scrie ceva. Dar n-avea s-o facă. Mult mai târziu am întrebat-o pe mama: De ce mă sileai să privesc imaginile acelea înspăimântătoare? Eram un prunc! Nu puteam crede ceva rău despre lume. Ar fi fost de ajuns să te privesc pe tine. Ochii tăi triști, un pic oblici! Sau cutele îngrijorate de pe fruntea ta! Voiam doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cei mai mulți erau neclari și fără contur. Dar undeva într-o parte a lui Ioan era un om foarte bătrân, cu turban pe cap. Fața lui era precis conturată și el își ținea mâinile împreunate sub bărbie, ca și cum s-ar fi silit să-și rețină emoția. Poate că Iisus își adusese bunicul cu el. Și toți cei cărora Doré le permisese să fie în imagine puteau auzi foarte clar o voce puternică, de bas, din înaltul norilor - care, în treacăt fie spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
treabă au ei acolo. Iar după câteva zile îi fac să dispară. Redacția centrală e destul de încântată de străini. Dar trebuie să te ferești să-i lași să se stabilească aici, adaugă el. Atunci pot să provoace orice. Și ești silit să dai în vileag adevărata lor ființă. Poți fi obligat să le iei viața. Nici un om care nu scrie el însuși articole de ziar nu mă poate înțelege, spune Manfred. Prin urmare Manfred m-a întrebat: Cine e acest Gustave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
plăcere desăvârșită să ascult limba ei melancolică și melodioasă, pe care nici glasul grosolan și necultivat al directoarei nu putea să o strice. Dacă aș fi putut să scriu, aș fi vrut să scriu ca mama. Mai târziu am fost silit să constat că situația era într-adevăr așa: păstrăvii și roșioarele dispăruseră și nu se vor mai întoarce niciodată. Când eram copil, bunicul și cu mine puteam prinde vreo zece într-o oră. Ei veniseră când au început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]