742 matches
-
primele principii" sunt cunoscute prin inducție. E drept, aceasta este despre individual, dar datorită ei inducției sunt fixate anumite "informații", care conduc către general sau chiar către universal.69 La fel se întâmplă și cu deducția. Ea este, mai întâi, silogismul propriu-zis: structura logică alcătuită din trei termeni și două premise, plus concluzie și care respectă alte reguli privitoare la cei trei termeni (major, minor și mediu) și la cele două premise și concluzie. Dar deducția este, la Aristotel, și raționament
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altundeva în Organon, în finalul Analiticii secunde (II, 19, 99 b 100 a). Corectitudinea gândirii, avută în vedere de la bun început în construcția logicii-organon, poate fi socotită ca fiind concentrată în problema regulilor de căutare a "mediului", adică a constituirii silogismelor corecte, altfel spus, a cunoașterii valabile. Cred că semnificativ pentru acest fapt este un anumit context din Analitica primă (I, 27-32, 43 a 47 b) și un altul din Topica (I, 1-18, 100 a 108 b). 3.1.2.3
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la el inducția? Lăsând la o parte opiniile de mai târziu asupra inducției aristotelice (considerată, de Fr. Bacon, numai ca silogism inductiv, așadar ca inducție completă; pe baza acestui model, socotită astfel și de alții), putem constata că în Analitica secundă, există un întreg scenariu al inducției, care are rolul de a stabili reguli primare ale constituirii cunoștinței; bineînțeles, a cunoștinței
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corectitudinii gândirii. Dar nu în sensul unei verificări post factum a cunoștințelor, deși o asemenea sarcină trebuie asumată dinspre acest principiu (al corectitudinii), ci în sensul constituirii ca atare a cunoștinței veritabile. 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere Ideea de corectitudine reprezintă, cum știm deja, unul dintre temeiurile logicii organon. Ea pare a avea, mai întâi, o justificare pragmatică, întrucât Aristotel țintea să construiască un instrument cu ajutorul căruia să respingă raționamentele sofiștilor. Acestea vor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
țintea să construiască un instrument cu ajutorul căruia să respingă raționamentele sofiștilor. Acestea vor fi socotite incorecte, iar faptul acesta constituie un motiv puternic pentru a le respinge. Dar corectitudinea, bazată pe reguli, are semnificație și în construcția ca atare a silogismelor. Prin urmare, ea devine unul dintre principiile de constituire a cunoștinței veritabile pornind de la alte cunoștințe veritabile. Acest ultim sens al ei reprezintă problema tematizată aici. Nu poate fi însă eludat faptul că Aristotel a propus aplicații ale ideii de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și faptele vizate astfel (prin afirmație sau negație). Există, cum știm, reguli referitoare la operațiile cu noțiuni (definiție, clasificare), raporturile dintre acestea, distribuirea lor, reguli privind funcțiunile de subiect și de predicat în judecată, reguli de combinare a premiselor în silogismele valide, reguli privitoare la tipul de concluzie în funcție de tipurile premiselor etc. Dar una dintre probleme, cred, are importanța cea mai mare pentru sensul de corectitudine al raționamentelor și pentru constituirea acestora: cea referitoare la căutarea mediului. Desigur, punctul de pornire
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tipurile premiselor etc. Dar una dintre probleme, cred, are importanța cea mai mare pentru sensul de corectitudine al raționamentelor și pentru constituirea acestora: cea referitoare la căutarea mediului. Desigur, punctul de pornire într-o astfel de problemă este bine determinat: silogismul în formare are deja doi membri și trebuie descoperit cel de-al treilea (silogismul fiind alcătuit exclusiv din trei termeni). Înainte de a începe tematizarea propriu-zisă a problemei corectitudinii și constitutivității raționamentelor, pe baza interpretării textelor amintite mai sus, aflate în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul de corectitudine al raționamentelor și pentru constituirea acestora: cea referitoare la căutarea mediului. Desigur, punctul de pornire într-o astfel de problemă este bine determinat: silogismul în formare are deja doi membri și trebuie descoperit cel de-al treilea (silogismul fiind alcătuit exclusiv din trei termeni). Înainte de a începe tematizarea propriu-zisă a problemei corectitudinii și constitutivității raționamentelor, pe baza interpretării textelor amintite mai sus, aflate în locuri în care Aristotel se ocupă de construcția ca atare a raționamentelor în genere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
datorită intențiilor de interpretare simbolică a "materialului" aristotelic. În plus, cercetarea de față nu ține nicidecum să fie și "filologică", deși va fi atentă la utilizarea, cu anumite înțelesuri, a unor termeni. Mediul nu este un termen oarecare în raționament (silogism), sau un al treilea termen ca poziție în judecată; deși este un al treilea termen în silogism (primii doi fiind majorul și minorul). El are, de fapt, poziția de subiect sau pe cea de predicat în judecățile care alcătuiesc silogismul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie și "filologică", deși va fi atentă la utilizarea, cu anumite înțelesuri, a unor termeni. Mediul nu este un termen oarecare în raționament (silogism), sau un al treilea termen ca poziție în judecată; deși este un al treilea termen în silogism (primii doi fiind majorul și minorul). El are, de fapt, poziția de subiect sau pe cea de predicat în judecățile care alcătuiesc silogismul (am în vedere, prin termenul de silogism, înțelesul tradițional al acestuia: raționament deductiv alcătuit din trei judecăți
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
silogism), sau un al treilea termen ca poziție în judecată; deși este un al treilea termen în silogism (primii doi fiind majorul și minorul). El are, de fapt, poziția de subiect sau pe cea de predicat în judecățile care alcătuiesc silogismul (am în vedere, prin termenul de silogism, înțelesul tradițional al acestuia: raționament deductiv alcătuit din trei judecăți de predicație), ceea ce înseamnă că funcțiile sale sunt de la început predeterminate judicativ, din punct de vedere formal. Dar, pe de altă parte, deși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poziție în judecată; deși este un al treilea termen în silogism (primii doi fiind majorul și minorul). El are, de fapt, poziția de subiect sau pe cea de predicat în judecățile care alcătuiesc silogismul (am în vedere, prin termenul de silogism, înțelesul tradițional al acestuia: raționament deductiv alcătuit din trei judecăți de predicație), ceea ce înseamnă că funcțiile sale sunt de la început predeterminate judicativ, din punct de vedere formal. Dar, pe de altă parte, deși funcțiile proprii sunt predeterminate, el extinde spațiul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raționament deductiv alcătuit din trei judecăți de predicație), ceea ce înseamnă că funcțiile sale sunt de la început predeterminate judicativ, din punct de vedere formal. Dar, pe de altă parte, deși funcțiile proprii sunt predeterminate, el extinde spațiul funcțiilor judicative la nivelul silogismului; de aici decurge poziția sa "logică" specială. De aici, de asemenea, interesul lui Arisitotel pentru operația de căutare a mediului, esențială pentru construcția silogismelor, adică pentru corectitudinea logică, așa cum o înțelege Aristotel, ca fiind întemeiată de reguli "necesare". Termenul mediu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe de altă parte, deși funcțiile proprii sunt predeterminate, el extinde spațiul funcțiilor judicative la nivelul silogismului; de aici decurge poziția sa "logică" specială. De aici, de asemenea, interesul lui Arisitotel pentru operația de căutare a mediului, esențială pentru construcția silogismelor, adică pentru corectitudinea logică, așa cum o înțelege Aristotel, ca fiind întemeiată de reguli "necesare". Termenul mediu, prin urmare, este suportul trecerii sensurilor judicative de la judecată (propoziția categorică sau judecată de predicație) la raționament. În legătură cu problema ultimă, aceea a regulilor necesare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o observație. S-a discutat mult despre "necesitatea absolută" și "necesitatea relativă" la Aristotel, dat fiind faptul că însuși logicianul distinge între ele. Obiectul aplicației celor două specii ale necesității, suportul lor, a fost socotit, în interpretări, judecata: concluzia unui silogism sau o judecată oarecare izolată. Dar, din perspectiva judicativului constitutiv, căruia îi corespunde și linia de interpretare de față, nu judecata este necesară, ci regulile care o vizează. E drept, Aristotel aplică "necesitatea" la judecăți (propoziții; enunțuri de predicație), la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aplică "necesitatea" la judecăți (propoziții; enunțuri de predicație), la nivelul exprimării acestora, de mai multe ori, îndeosebi în Analitica primă (ambele Cărți), însă sensul vizat de el, la fiecare aplicare, are de-a face cu regulile după care se construiesc silogismele. Scopul său în tratatul amintit este tocmai acela de a discuta despre silogism; ori acesta stă sub reguli clare, doar acestea din urmă putând să-l exprime ca fiind corect sau incorect; iar corectitudinea reprezintă, cum știm, tema centrală a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai multe ori, îndeosebi în Analitica primă (ambele Cărți), însă sensul vizat de el, la fiecare aplicare, are de-a face cu regulile după care se construiesc silogismele. Scopul său în tratatul amintit este tocmai acela de a discuta despre silogism; ori acesta stă sub reguli clare, doar acestea din urmă putând să-l exprime ca fiind corect sau incorect; iar corectitudinea reprezintă, cum știm, tema centrală a întregului proiect al logicii aristotelice. Cele două specii de necesitate, deși se referă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de asemenea, ca depozitar al regulilor de corectitudine a gândirii (și rostirii și făptuirii); b) formula corespondenței alethice; c) principiul identității formale și cel al contradicției ("formale" ar fi un adaos redundant); d) reguli de construcție (și de validare) a silogismelor, reguli care pot fi necesare în mod absolut sau relativ; e) judecăți interpretate, care de asemenea pot fi necesare în mod absolut sau relativ, după reguli (necesare în mod absolut sau relativ). Dat fiind faptul că primele trei niveluri de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
primele trei niveluri de condiționări au fost puse în discuție, în acest subcapitol despre logica aristotelică, dar și în subcapitole anterioare, care au avut ca temă fenomenalitatea judicativului constitutiv, firesc este să ne îndreptăm, acum, către regulile de constituire a silogismului. Abia din perspectiva astfel deschisă putem pune în discuție și modalitățile de participare a judecății la constituirea silogismului. Această îndreptare nu are decât rolul de a evidenția preeminența regulilor de construcție silogistică față de judecățile interpretate, așa cum ea apare în logica-organon
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în subcapitole anterioare, care au avut ca temă fenomenalitatea judicativului constitutiv, firesc este să ne îndreptăm, acum, către regulile de constituire a silogismului. Abia din perspectiva astfel deschisă putem pune în discuție și modalitățile de participare a judecății la constituirea silogismului. Această îndreptare nu are decât rolul de a evidenția preeminența regulilor de construcție silogistică față de judecățile interpretate, așa cum ea apare în logica-organon aristotelică. Indicatorul acestei apariții este operatorul "trebuie" ("operator", pentru că obligă la o anumită operație, care conduce către necesitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atribute, care urmează logic din lucrul dat, ca și acelea care nu-i pot aparține."85 Mai întâi, e bine să luăm seama asupra faptului că nu este întâmplătoare folosirea lui "trebuie" (deĩ) de către Aristotel. Ținta lui este să construiască silogismul (raționamentul) după toate regulile de corectitudine. Deocamdată, nu este încă vorba despre corectitudine în mod tehnic, însă "trebuie" instituie o cale a necesității, a lucrului care nu se poate să nu fie făcut. O cale lăturalnică ne-ar conduce către
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în mod tehnic, însă "trebuie" instituie o cale a necesității, a lucrului care nu se poate să nu fie făcut. O cale lăturalnică ne-ar conduce către pierderea țintei. Aceasta din urmă apare, în contextul amintit, în mod generic (construcția silogismului după reguli formale și generale), așa cum s-a precizat mai sus; dar Aristotel țintește și către o "formă" logică determinată ca "mod silogistic" (în structura logică proprie acestuia sunt precizate tipurile judecăților de predicație din premise și tipul concluziei). Între
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
după reguli formale și generale), așa cum s-a precizat mai sus; dar Aristotel țintește și către o "formă" logică determinată ca "mod silogistic" (în structura logică proprie acestuia sunt precizate tipurile judecăților de predicație din premise și tipul concluziei). Între silogismul corect, constituit pur și simplu după legi formale și generale, și modul silogistic constituit și prin legi locale, particulare, dar dependente de cele generale, se află și "figura silogistică", în care sunt precizate doar pozițiile celor trei termeni ai silogismului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
silogismul corect, constituit pur și simplu după legi formale și generale, și modul silogistic constituit și prin legi locale, particulare, dar dependente de cele generale, se află și "figura silogistică", în care sunt precizate doar pozițiile celor trei termeni ai silogismului: majorul, minorul și mediul. Desigur, sens de "ființare silogistică" are doar modul silogistic; celelalte două structuri logice țin mai degrabă de "obiectul" intențional al actului de a judeca silogistic. Prima operație despre care vorbește Aristotel este, de fapt, stabilirea concluziei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu se poate afla decât în premise, nicidecum în concluzie. Apoi, trebuie inițiate operații prin care să fie căutat acest termen, care poate susține relația dintre ceilalți doi majorul și minorul de la care pornește căutarea; de fapt, începe constituirea unui silogism. Aparent, avem de-a face aici cu un demers care are sensul opus celui pe care cunoașterea îl are, de vreme ce noi căutăm un temei pentru ceea ce am stabilit deja (relația dintre S și P în concluzie).86 În fond, nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]