3,065 matches
-
celui de la „Vieața nouă”, poetul se apropie de simbolism, care va da tonalitatea dominantă a volumelor Insula uitării (1924), Raze și umbre (1933), Solitare (1935). El cultivă acum poezia parcurilor desfrunzite, a decorului autumnal, fiorul exotic, aspirația spre orizonturi necuprinse. Simbolismul său, apropiat de cel minulescian, înregistrează totuși o notă mai discretă, mai interiorizată. Peisajul marin, sugestiv prin imensitate și profunzime, va deveni o sursă preferată de inspirație (Pe țărmul mării, 1941). Se mai remarcă reminiscențe parnasiene (ciclul de sonete din
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
în efemera revistă simbolistă „Valuri” din Iași, cu poezia Dorm florile, semnată B. Fundoianu. Va publica versuri în „Revista noastră”, „Vieața nouă”, „Opinia”. În 1918 îi apare volumul de proză poetică Tăgăduința lui Petru, cuprinzând și o percutantă prefață despre simbolism, carte remarcabilă poate mai puțin prin viziunea filosofico-religioasă, cât prin gamele de limbă vorbită, în care tânărul scriitor excelează. Mutându-se în 1919 la București, continuă colaborarea la presa literară a vremii sub pseudonimul Alex. Villara (sub care scrie o
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
folosindu-mă ca privire). Prima șansă a unei critici capabile să intre În inima textelor este aceea de a depăși nivelul accentului așezat pe obiectul estetic (cu tot ceea ce implică analizele focalizate pe acesta și nu pe experiența estetică: tematism, simbolism, tezism etc.). Ieșirea din temă, din mesaj se face prin Încercarea de a căuta, pentru Început, punctul de fugă al temei. Mai precis, a vedea dincolo de semnificațiile limbajului, a vedea darul acestuia și capacitatea sa de a prooroci. Nu e
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
invariabil cu o linie de dialog și conțin mărci ale adresării (uneori către cititor). De multe ori, există chiar o tramă epică, uneori în stilul discursiv, colocvial-livresc al biograficului anodin al lui Mircea Ivănescu, alteori, într-un stil traklian, al simbolismului concentrat, tragic-evaziv. Se regăsesc în poezia lui D. multe dintre tehnicile optzeciste: metoda textualistă, stilul ostentativ intelectual, limbajul neologic, folosirea unor cuvinte sau expresii în engleză ori franceză, alternând cu limbajul colocvial și cu oralitatea. Diferența specifică rezidă în subordonarea
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
bobi de aur, Drumuri cu lună (1936), Carte din pustă (1942) grupează versuri ce acoperă o arie simbolică largă (noaptea, câmpia, luna, grâul, iubita, revolta față de asupritori, singurătatea), integrate în contexte artistice eterogene, variind de la idilism pastoral și romantism până la simbolism, poezie socială și religioasă. În tot acest amalgam se observă atât naivitatea exprimării, cât și incapacitatea de a scăpa de clișeizarea imaginilor, mai cu seamă în versurile despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în poeziile care exprimă revolta (Împilatorilor
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
abordau cele mai variate teme, menite să realizeze o „operă de revizuire a unor idei vechi de la noi și de afirmare a unor idei nouă”. Cele mai multe expuneri îi aparțin lui Ovid Densusianu: Idealismul nou în literatura germană, Poeți germani contemporani, Simbolismul și celelalte arte („versul liber nu este în mare parte decât aplicarea la poezie a concepțiunei wagneriene”), Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare (conferențiarul susține principiul armoniei interne, adică ritmul, pentru care, crede el, Eminescu avea o ureche
FARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
A fost distinsă cu Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „Femina” (1925), Premiul Național pentru Poezie (1937). Colaboratoare, după debutul în presa socialistă, la mai toate publicațiile sămănătoriste, F. a scris de la început o poezie de factură tradițională, vag contaminată de simbolism. Îndatorată prozodic uneori lui Coșbuc, mai des lui St. O. Iosif, cu ale cărui „cântece” are, de altfel, pronunțate afinități de timbru sufletesc, convergentă și cu versul lui Panait Cerna prin înclinația spre reflecție și alegorizare, poezia ei nu e
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
la condiția artistului. Dar ele introduc în poezie note simboliste. Acestea se precizează printr-o fluență muzicală de factură minoră, produsă prin repetiții, tehnica laitmotivului, prin multiplicarea rimelor, îndeosebi a celor feminine, în strofe de mai mult de patru versuri. Simbolismul poetei se află în preajma poeziei lui Paul Verlaine, Henri de Regnier, Émile Verhaeren și Maurice Maeterlinck, poeți din care a tradus. S-a apropiat mai cu seamă de ultimul, a cărui „pasăre albastră” apare în versurile ei aducând ecouri din
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
mai completă lucrare de acest gen consacrată scriitorului, după cele datorate lui N. Zaharia, Emil Manu și C. D. Papastate. Partea ei cea mai originală ca interpretare îl plasează pe Tradem între Al. Macedonski și Mihai Eminescu, adică între poetica simbolismului incipient și poetica romantică, identificând atitudini, teme și cuvinte-cheie care fac din poet un precursor al simboliștilor, dar și un eminescian cu o sensibilitate distinctă, „efeminată și maladivă, lipsită de nota titaniană” a modelului. Monografia îi deschide astfel lui M.
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
îl constituie creația populară, miturile și obiceiurile folclorice, experiența vieții materiale, concentrată, perpetuată și valorificată în existența istorică. Drumul spre universalitate are o condiționare națională. Tot ceea ce i se pare teoreticianului un rod al influențelor exterioare (mișcarea de la „Contemporanul”, zolismul, simbolismul și poporanismul) este respins ca element aluvionar, ca atentat la evoluția organică. Preluând câștigurile acțiunii lui Maiorescu pentru întronarea principiului estetic în literatura română, el dezvoltă, după exemplul maestrului din epoca târzie a activității sale, interesul pentru conținutul etic al
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
evocarea realului dur și sumbru, cu luări de atitudine în plan social. Prin motivele și viziunile accentuat nostalgice, prin substratul meditativ-filosofic, prin sugestii obsedante și tulburătoare, precum și printr-un sistem personal de imagini, metafore, alegorii, cartea dezvăluie aderența la estetica simbolismului, la care se adaugă câteva elemente proprii poeticii expresioniste. Dominanta stilistică este transfigurarea metaforico-simbolică a microcosmosului și a macrocosmosului, sursa asociaților fiind folclorul și referințele culturale. Rolul metaforei și al mitului e înțeles în sensul ideilor lui Lucian Blaga, ca
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
precum și din partea criticii sociologist-vulgare. Pentru unele basme versificate (Șoltuzul Graur, Cerbul de aur), pentru mai multe intervenții din revista „Nistru” și mai ales pentru volumul de eseuri Iarba fiarelor (1959) M. a fost acuzat de „naționalism”, „apolitism”, „estetism”, „formalism”, „decadentism”, „simbolism” și de „teoretizări greșite”, „greșeli metodologice”. Până și numele său de botez nu plăcea regimului, căci suna „românește”. Atmosfera întreținută în jurul lui l-a marcat, împiedicându-l mai mulți ani să scrie o poezie conformă orientării estetice de până la 1940
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
Revue du monde latin”. Reapar „Literatorul” (doar câteva numere, 1886-1887) și „Revista independentă” (un număr, 1887). Încercări de a se salva de sărăcie sunt efemerele „Stindardul țărei” (1888) și „Straja țărei” (1889). Cu „Literatorul” din 1890 începe lupta pentru impunerea simbolismului. Articolul Poezia viitorului (1892) este primul manifest simbolist la noi. Poetul trece prin grele lipsuri materiale și nu o dată recurge la gesturi de cerșetorie deghizată. Tragedia Saul, scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, i se joacă în 1893, dar volumul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
plăsmuirile gratuite ale fanteziei grațioase sau macabre. Virtuozitățile picturale din Acșam Dovalar, Banchet la curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul „Literatorului” un precursor al simbolismului românesc și sub aspectul tehnicii poetice. Poetul este un plăsmuitor de viziuni. De o virtuozitate unică sunt însă micile cântece, cu „inefabila” lor simplitate (În Arhanghel, Libelule, Rondelul domniței), miniaturile delicate și grațioase, lucrate cu artă de bijutier, pe motive
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
sugestiei muzical-simboliste, prin „magia” senzitivă și vocația stilizării parnasiene. În reușitele sale M. este marele poet al epocii, alături de Eminescu, de care se distinge fundamental prin fondul tonic, de „încredere în absolut”, și prin sinteza dintre romantism și prefigurări ale simbolismului, parnasianismului, ale modernismului poetic de după 1900. Simboliști (G. Bacovia, Ion Minulescu, Ștefan Petică, D. Anghel), parnasieni (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Mateiu I. Caragiale) și mari individualități ale liricii din perioada interbelică (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Al.A. Philippide) se află
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
care operează sunt romantice: poezia cuprinde viața totală, idealitatea și, deopotrivă, realitatea; ea face posibile abstragerea din real și înălțarea către frumos - „esența ei divină”. Sinceritatea, ca manifestare a unui fond liric irepetabil, și entuziasmul sunt fundamente ale artei. Chiar simbolismul este privit ca o reînviere a romantismului: e operă de imaginație, „de sacru entuziasm”, ivită într-o mișcare contrară excesului de vulgaritate al naturalismului. Concomitent cu idealul „ieșirii din real”, al libertății prin fantezie, M. propune - și cultivă - respectul pentru
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
a dat însă o teorie senzorialistă a poeziei (starea de nevroză, de acuitate extremă a simțurilor naște poemul; la idee se ajunge prin intermediul senzației - Simțurile în poezie). Autorul român se apropie astfel de unele dintre tendințele liricii moderne. Înainte ca simbolismul francez să se fi impus, atrăgea atenția asupra logicii speciale a poeziei în raport cu proza - prima e „absurdă”, „nelogică în mod sublim” (Despre logica poeziei, 1880) - și întrevedea trăsături pe care simbolismul le va absolutiza: inefabilul și muzicalitatea („poezia - muzica sufletului
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
astfel de unele dintre tendințele liricii moderne. Înainte ca simbolismul francez să se fi impus, atrăgea atenția asupra logicii speciale a poeziei în raport cu proza - prima e „absurdă”, „nelogică în mod sublim” (Despre logica poeziei, 1880) - și întrevedea trăsături pe care simbolismul le va absolutiza: inefabilul și muzicalitatea („poezia - muzica sufletului”, „arta versurilor e arta muzicii”). Apar la el și germeni ai instrumentalismului: scara alfabetică e o scară muzicală. M. nu a gândit instrumentalismul în felul lui René Ghil, aprecierile sale precedându
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
e arta muzicii”). Apar la el și germeni ai instrumentalismului: scara alfabetică e o scară muzicală. M. nu a gândit instrumentalismul în felul lui René Ghil, aprecierile sale precedându-l pe acesta cu câțiva ani, dar l-a văzut, alături de simbolism, ca pe ultimul cuvânt al geniului omenesc. Articolele Poezia viitorului (1892) și Simbolismul (1901) sunt cele dintâi manifeste ale simbolismului în literatura română. Poetul are noțiunile de sugestie, de muzicalitate, de sinestezie, ce îl sincronizează cu simbolismul. Totuși, în fața triumfului
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
o scară muzicală. M. nu a gândit instrumentalismul în felul lui René Ghil, aprecierile sale precedându-l pe acesta cu câțiva ani, dar l-a văzut, alături de simbolism, ca pe ultimul cuvânt al geniului omenesc. Articolele Poezia viitorului (1892) și Simbolismul (1901) sunt cele dintâi manifeste ale simbolismului în literatura română. Poetul are noțiunile de sugestie, de muzicalitate, de sinestezie, ce îl sincronizează cu simbolismul. Totuși, în fața triumfului european al acestui curent (între pionierii căruia se numără și prin colaborarea la
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
instrumentalismul în felul lui René Ghil, aprecierile sale precedându-l pe acesta cu câțiva ani, dar l-a văzut, alături de simbolism, ca pe ultimul cuvânt al geniului omenesc. Articolele Poezia viitorului (1892) și Simbolismul (1901) sunt cele dintâi manifeste ale simbolismului în literatura română. Poetul are noțiunile de sugestie, de muzicalitate, de sinestezie, ce îl sincronizează cu simbolismul. Totuși, în fața triumfului european al acestui curent (între pionierii căruia se numără și prin colaborarea la revista „La Wallonie”), se va retrage pe
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
a văzut, alături de simbolism, ca pe ultimul cuvânt al geniului omenesc. Articolele Poezia viitorului (1892) și Simbolismul (1901) sunt cele dintâi manifeste ale simbolismului în literatura română. Poetul are noțiunile de sugestie, de muzicalitate, de sinestezie, ce îl sincronizează cu simbolismul. Totuși, în fața triumfului european al acestui curent (între pionierii căruia se numără și prin colaborarea la revista „La Wallonie”), se va retrage pe poziții romantice și clasice. M., care în 1880 dăduse prima poezie în vers liber (Hinov) într-un
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
unui conservatorism aristocratic, idilic și patriarhal (pe care îl va impune proza discipolului său, Duiliu Zamfirescu). Firul epic este aproape inexistent. Descripția, tabloul formează nucleul central. Din experiența poemului în proză autorul reține paralelismul sintactic și orchestrarea frazei, iar din simbolism - metafora animistă, transpoziția de senzații, infuzia sentimentului în peisaj, jocul nuanțelor, sugestia. O noapte în Sulina, Pădurea Ulmilor, Soare și grâu, Moară pe Dunăre, veritabile proze simboliste, sunt reluări amplificate ale unor poeme. Notația luminii în schimbare aduce în descriere
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
geniul său tutelar, la Théophile Gautier și Maurice Rollinat, Putrezirea (1884) și Năluca crimei (1887) fiind între primele tălmăciri în românește din Rollinat. Rămânând înainte de toate un mare poet, la confluența romantismului său fundamental cu parnasianismul și, mai ales, cu simbolismul, creator al unui mit interior al „excelsiorului” și al „periheliei”, precum și al unei tonalități lirice specifice, remarcabil și prin meditația asupra poeziei, M. este precursor al unor direcții estetice și stiluri impuse de poezia și proza de după primul război mondial
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]