3,082 matches
-
într-un relativism universal. Cantonată în conceptual, orientată spre insolit și atipic, impregnată de mister și deschisă fabulosului, lirica sa, producătoare de surprize și prospețimi, încântă prin rafinament și vibrație. Sentimentul, bombardat de ironie, rămâne în suspensie. Tot felul de simbolisme, multiple referințe culturale, nominalizări istorice și geografice operează caleidoscopic. Fără teamă de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și remodelează liniile curente; propune pilde și inițiază de unde Parabola Marii Oglinzi, Parabola Clipei, Parabola Urechii și a Numărătorului. Pretutindeni, "rătăcitorul pe căile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conferind iluziei biografice dimensiuni reflexive. Față de sceneria plasticizantă din Pasărea tăiată, repetatele apeluri către enigmaticul Ieronim anunță o progresivă imersiune în himeric și ocult, o îndurerată, febrilă căutare; primează așteptarea a ceva nelămurit, impalpabil. Păsări migratoare, făpturi păduratice, neodihna apelor, simbolisme varii, sugerează frecvent trecerea. Eul stingher, centru de perspective spre Ceilalți, se vrea întregit, rotunjit, asigurat; se afirmă o stare previzionară, stare-dorință, niciodată ajunsă la plenitudine. Acel Ieronim de o astrală frumusețe nu e decât un personaj mental, o vedenie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ambiguizare, acel ceva-ce-nu-se-lămurește, ceva care insinuează tactic și prin aceasta creează alegoric. Alternează ingenios aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități în serie configurând o mitologie subiectivă pe fundalul erosului universal. Bipolarități în care nu e nici tristețe, nici narcisism. Autoscopia merge în pas cu apropierea de Ceilalți. Frazarea clară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pînă ce oaspetele „de sus” ajunge în fața stăpînei întunericului, noroiului și plîngerii. La fiecare poartă, Iștar este deposedată, ca și Inanna, de însemnele divine. Probabil că trecerea timpului, de la o variantă la alta, de la Inanna la Iștar, le-a opacizat simbolismul, pentru ca unele să dispară cu desăvîrșire. Dumuzi semnalează cu durere deposedarea însemnelor păstorești, de aceea dă impresia că se află chiar în interiorul mitului, înconjurat de personaje - simbol, benefice și malefice; păstorul carpatic ne apare și el însingurat, înstrăinat în imensitatea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
busuiocul ajută la transsubstanțializarea corpului pămîntesc al omului, îl întărește pe dalbul de pribeag, în lunga lui călătorie, cu puterea mirosului ales. E de observat, în continuare, că lipsește setul de elemente culinare (zahăr, lapte, miere). Asta numai în aparență. Simbolismul alimentar ia chipul de „pom” al abundenței. Este „pomul” sau „pomul mortului”, confecționat special, în asemănare cu oricare din grădina de lîngă casă, măr, prun, păr și care face fructe „bune de mîncat”. El figurează la vedere, printre pomeni. Banul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
confecționat special, în asemănare cu oricare din grădina de lîngă casă, măr, prun, păr și care face fructe „bune de mîncat”. El figurează la vedere, printre pomeni. Banul este și el prezent, chiar în mîna celui întins în sicriu. Despre simbolismul acestora, în noua lor figurare scenică, s-ar putea vorbi mai pe larg, precum și despre secvențele ritualistice rămase în suspensie, deocamdată, masa, jocul, bradul. Dar, s-a înțeles, că, ajungînd aici, pe urmele lui S. Fl. Marian, a vorbi doar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Mircea Eliade, situată în planul ideilor și credințelor religioase: nu numai omul moare, dar și planta, și piatra, și metalul, și scoica, atîta timp cît sunt considerate „sexuate”. Firește, este alt tip de moarte, una „asemănătoare”, adică simbolică. Din perspectiva simbolismului, a inițierilor, a aventurilor imaginare, a extazelor, s-a ajuns la un înțeles mai larg al morții: nu angajează numai individul ca individ, ci întreaga existență. Moare toată zidirea, cum relatează legendele potopului, începînd de la sumerieni și de la indieni; mor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de trecere”, pretinde un tratament special și nuanțat. Iată de ce ni se propune în Cartea românească a morții un discurs elaborat și cu aplicație la faptul cultural în parte. Ritul apare ca o formă „socializată”, „instituționalizată”, „simbolică”, „manifestă” de comunicare; simbolismul trecerii „dalbului de pribeag” se configurează „axial”, „vertical”, „criptic”, „convergent”, „divergent”, „opac”. Se pune în mișcare un aparat complet și o strategie de gîndire bine puse la punct pentru ca acești termeni să consune precis, fără echivoc. Dacă discursul științific este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rezultatele pe criterii morfologice, conferind importanță și relevanță tuturor detaliilor constructive debussy - ene, de la figurile melodice și metroritmice, până la delimitarea structurală a agregatelor armonice și arhitecturării formale. Prof.univ.dr. Șerban-Dimitrie Soreanu Prolegomene Situată la confluența unor mari curente estetice (impresionism, pointilism, simbolism, fovism sau cubism), creația lui Claude Debussy (1862 - 1918) va reflecta orientările stilistice ale realității cultural-istorice, dezvăluind un univers de o complexitate remarcabilă. Astfel, „căutarea de sine” și autodefinirea stilistică a compozitorului francez se vor realiza sub influența acestui context
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
the Centaur, în Southern Review, VII (1941), pp. 510-516. 22. Arthur Machen, Hieroglyphics, Londra, 1923, susține cu abilitate (deși netehnic și într-un mod foarte romantic) ideea că religia (adică mitul și ritualul) constituie singurul climat în care poezia (adică simbolismul, contemplația estetică) poate respira și se poate dezvolta. 23. Vechea clasificare clasică a ornamentelor acustice și tropilor este cea făcută de Quintilian în De institutione oratoria. In legătură cu clasificarea cea mai minuțioasă din epoca elizabetană vezi Put-tenham, Arte of
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de-al doilea empatizează. 41. În legătură cu comentariul lui Ruskin despre "sofismul antropo-morfic", vezi Modern Painters, Londra, 1856, voi. III, partea 4. Exemplele citate exclud comparația, deoarece aceasta nu amestecă faptele naturale cu evaluarea emoțională. Despre ereziile polare ale antropomorfismului și simbolismului, vezi excelenta lucrare a lui M. T. L. Penido, Le Râie de Vanalogie en theologie dogmatique, Paris, 1931, p. 197 și urm. 42. M. A. Ewer, Survey of Mystical Symbolism, Londra, 1933, pp. 164- 166. 43. Vossler, Spengler, T. E.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
a) p. 212. Motivele sonore au fost cercetate si în "circulația" lor într-un poern, observîndu-se că ele apar în cuvinte înrudite sau asociate semantic, ceea ce produce o remarcabilă convergență a efectelor. • \ceasta metodă este utilă, pentru că nu cade în "simbolismul sonor" al lui Maurice Grammont, ci menține legătura sunet/sens. (Cf. Guy Michaud, L'oeuvre et șes techniques, Paris, 1957). în afară de formaliștii ruși, Jan Mukarovsky, membru al Cercului lingvistic de la Praga, a studiat problema în La phonologie et la poetique
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
apărut) de Tudor Vianu, VI. Streinu și Șerban Cioculescu, urmărește evoluția estetică a literaturii. Pe aceeași linie apar numeroase monografii ale curentelor literare: Junimismul (București, 1966) de Z. Ornea (cf. si excelenta monografie Titu Maiorescu de E. Lovinescu, București, 1943-1944) Simbolismul (București, 1966) de Lidia Bote, Poporanismul și "Viața Românească", București, 1961, de Dumitru Micu, ca și apologeticul Gîndirism de C. Vrabie, București, 1940, completează puținele lucrări despre curentele literare. Pentru literatura de după al doilea război mondial, cf. D. Micu și
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
patriotice, Literatura de peste munți, Pompiliu Eliade, Sămănătorul de neghină). În timpul războiului, din motive politice, Densusianu s-a desolidarizat și de Al. Macedonski. Tradiția recunoscută de V.n. în cadru autohton era cea pașoptistă și clasică. Însă, neabătut, orașul, Occidentul romanic și simbolismul literar au fost ridicate la rangul de athanor în care se pregătește transformarea omului. Orașul, „mare de viață tumultuoasă, bizară, măreață” („și unde e viață mai multă, acolo e și poezie”), se instituie ca emblemă a puterii biruitoare în lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Simpatiile și antipatiile noastre). Deschiderea în fața „curentelor mari care au prefăcut lumea”, datorie a actualității, nu poate urma decât calea trasată de romanitatea noastră. Renașterea poetică și artistică, în stare să facă distinct glasul românismului, era întruchipată și conținută de simbolism, mișcare căreia i se afirma caracterul „eminamente latin”, capacitatea de a transforma „revizuind” și îmbogățind gânduri și sentimente și calitatea de artă pură - „idealism însuflețit de concepții moderne” (Ovid Densusianu, Sufletul nou în poezie, Ideal și îndemnuri), icoană a puterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
puterii „sintetice” a intelectului (D. Caracostea, Pentru cultura artistică în școală) și, în descendență mallarméeană, veșmânt polisemantic al ideii (Pompiliu Păltănea, Adevăr și legendă). Având curajul și forța de a se desface de prejudecăți și de a pătrunde dincolo de concret, simbolismul e văzut capabil să ajungă la tiparele ultime: instinctul vital și conștiința universală și absolută. Prin simbol și, fără să îl numească astfel, prin arhetip, la fel ca în literaturile populare (de aceea „puțin diferențiate”: Ovid Densusianu, Folclorul - cum trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Viellé-Griffin, Henri de Régnier), belgieni (Maurice Maeterlinck, Georges Rodenbach, Émile Verhaeren), maghiari (Ady Endre, S. Kémeny). Ovid Densusianu consacră studii ori medalioane unor poeți pe care îi prețuia, precum Henri de Régnier, campionul versului liber, Charles van Lerberghe, reprezentând „triumful simbolismului” în Belgia, Émile Verhaeren, „cântărețul orașelor de astăzi”, Stuart Merrill, José Santos Chocano, un „Walt Whitman al Americii spaniole” ș.a. Interesează toate acele manifestări ale artelor și intelectului ce țin de spiritul modernității, în revistă apărând referiri, informații, note bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
consacrate direcției „fanteziste” a noii poezii, romanului și teatrului francez, Mia Frollo îi prezintă, cu o înțelegere pe alocuri limitată, dar cu o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Paul Valéry (poezie „ghețoasă”, detașată, sinteză de mallarméism, simbolism și clasicism), îl compară pe Marcel Proust cu Honoré de Balzac (în defavoarea celui dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Vega și Manuel Machado, literatura nicaraguană prin Rubén Dario (transpuneri de Al. Popescu-Telega), cea rusă prin A. P. Cehov (tălmăcire de Adhemar) și V.M. Garșin (traducere de I. Licea), iar într-o conferință I. F. Buricescu se oprește la elemente ale simbolismului din teatrul de idei al dramaturgului danez Henrik Ibsen. Dacă în domeniul traducerilor V.n., întâlnindu-se cu „Literatorul”, parcurge experiența fecundă a descoperirii noului, în poezie (proza era evitată ca fiind dominată de principiul realității) se produce fenomenul invers: de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
sonore.., în „cântările albe” ale lui Barbu Solacolu, ca acompaniament pentru spleen, ori la Al. Gherghel. Deși poezia de la V.n. nu a avut șansa de a ieși din cadrul prestabilit prin individualități creatoare libere și puternice, ea a susținut cu ardoare simbolismul ca pe un orizont nou, deschis, apt de a stimula fecund îmbogățirea și rafinarea sensibilității, tot „ceea ce înlătură din el umbre care amintesc originea de jos” (Ovid Denusianu). Se va recunoaște, de altfel, că meritul ei principal rămâne acela de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
îmbogățirea și rafinarea sensibilității, tot „ceea ce înlătură din el umbre care amintesc originea de jos” (Ovid Denusianu). Se va recunoaște, de altfel, că meritul ei principal rămâne acela de a fi fost „al doilea moment teoretic și ultimul în istoria simbolismului românesc” (Marin Bucur). Dacă, pentru a nu suporta povara imixtiunii socialului, atât proza, cât și teatrul evoluează înspre subiectivitate și atmosferă lirică - prin Jurnalul unui pribeag de Ion Minulescu, Din lumea gândurilor de Al. I. Zamfirescu (Matei Elian), prin poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
noastre cuvinte. Morminte din aurignacian și linii de ocru pe oase, -30000. Compozițiile strălucitoare de la Lascaux: un bărbat cu picioarele în sus, cu cap de pasăre, un bizon rănit, cai fugind sub săgeți, 15000. Insistentă revenire, timp de milenii, a simbolismului conjunct al fecundității și al morții: sulița-penis în fața rănii-vulvă. Cadavre împestrițate din epoca bronzului, congelate în solul Munților Altai, cranii cu orbite bombate de hematită, 5000. Mastabele de la Memphis și hipogeele din Egiptul Superior, cu sarcofagele lor cu mari ochi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ironic s-ar vrea, seamănă cu o tăcere de moarte. Scrierea la începuturi Până la apariția foarte recentă (acum patru mii de ani) a primelor procedee de notare lineară a sunetelor, imaginea a ținut loc de scriere. Era vorba de un simbolism, în același timp cosmic și intelectual, puternic ritualizat, îmbinat, fără îndoială, cu proferări verbale. Această perioadă ține de la primele crochiuri semantice pe fragmente de os până la pictograme și mitograme (construcții pluridimensionale și radiante). Inventarea trăsăturii rămâne atunci subordonată producerii unei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
discursivă. Imaginile, simbolurile, miturile nu sunt creații arbitrare ale psihicului, ele răspund unei necesități și îndeplinesc o funcție: dezvăluirea celor mai secrete modalități ale ființei"11. Pornind de la problematica imaginarului mitic și religios, acesta este dezvoltat în jurul conceptelor de simbol, simbolism. O imagine simbolică capătă realitate distinctă de celelalte imagini, ea manifestându-se într-o lume a realităților contradictorii și nu poate fi cunoscută decât în sine. În acest context lumea simbolică specifică imaginarului este altfel întemeiată, iar imaginea ca sinteză
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
său spiritual; o altă intenție mărturisită în Jurnal 5 este scrierea unei cărți intitulate L'Homme comme symbole în care să arate "nevoia omului de a trăi în conformitate cu simbolul, cu arhetipul". "În măsura în care omul societăților moderne se regăsește pe sine în simbolismul arhaic antropocosmic, redobândește o nouă dimensiune existențială. Așadar, regăsește un mod de a fi autentic și major, care îl apără de nihilismul istoricist fără să-l scoată totuși din "Istorie". S-ar putea, chiar, ca Istoria să-și reveleze adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]