5,479 matches
-
Angelo Mitchievici Cui îi plac șobolanii? Nimănui. Poate cu excepția lui Andrej Zaniewski care scrie o simpatică carte despre un șobolan, intitulată chiar așa, Șobolanul, cu faptele, împlinirile și încercările sale. În Ratatouille avem o cohortă întreagă, însă unul singur este atins de inspirație, unic, un șobolan de gust care aspiră nici mai mult nici mai puțin
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
tînăr, Linguino, chiar fiul lui Gusteau, fără ca el s-o știe, tînăr care promovează pas cu pas pe scara ierarhică cu ajutorul ucenicului vrăjitor, șobolanul nostru. O poveste de dragoste se strecoară delicios în bildungsromanul șobolănesc, cea dintre Linguino și o simpatică bucătăreasă, totul asezonat cu peripețiile prin care omul și șoarecele trec, cot la cot, metaforic vorbind. Acesta găsește o modalitate inedită de a-și dirija discipolul care seamănă un pic cu Pinochio, - nasul cam lung este o măsură a lucrurilor
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
reclamate [...]? Cîtă crezare - și ce pondere în judecata estetică - să acorzi firului narativ ca atare [...] de vreme ce se simte copleșitor că primatul aparține fantazării ego-hipnotizante, răsucirilor psihanalitce și pînzăriei simbolice din registrul androgino-alchimic?" Și, cum acestea reprezintă doar cîteva din gîndurile simpaticului și savurosului nostru critic literar, vă invităm ca restul să le citiți singuri. Rafinatul Zeletin Cu o impresie plăcută și durabilă a rămas Cronicarul parcurgînd paginile revistei trimestriale Baaadul literar, numărul 2 din august 2007. Revista apare sub egida primăriei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
dormit împreună/ chiar și cele mai inutile certuri/ au fost lucruri/ întotdeauna splendide/ și că cele mai grele/ cuvinte/ pe care m-am temut/ să i le spun/ pot fi acum spuse:/ te/ iubesc"(confesiune). Sau o simili-epigramă, lejeră și simpatică, pentru descrețirea tuturor frunților misogine: "conform unor studii științifice/ durează 325 de ani/ până când moare și/ ultima celulă din creier.// acu-mi dau seama că/ majoritatea gagicilor/ pe care le-am cunoscut/ m-au mințit/ în privința/ vârstei/ lor"(desigur) Se
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
calitățile scrisului "scurt" al lui Dan Lungu: respirație naturală a paginii, fie ea liniștită ori accelerată, mobilitate stilistică, dexteritate în schimbarea registrelor și totodată acel sens penetrant al desfășurării de forțe pe care comentatorii de fotbal îl denumesc cu termenul, simpatic, de "perpendicularitate pe poartă". Când încă tânărul prozator va reuși să injecteze mai multă substanță în povestirile, ca și în romanele sale, vom avea în el un exponent de vârf al noii-vechii literaturi.
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
ureche. Ce noroc am că au scris alții atît de bine! Ei îmi umplu viața cam nașpa după 65 de ani. Și astfel aștept să împlinesc 69 de ani, ca să nu-mi mai fie rușine de cifra asta atît de simpatică, de alinătoare. De o bucată de vreme îmi dă tîrcoale, leneșă și ideea că am, totuși, un destin de scriitor. Nu regret că am făcut Medicina umană. Am disecat cadavre, am suportat maladii imposibile, și ca medic, și ca pacient
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
și volumul lui Foarță, păstrîndu-și însă, ca pe-un as în mînecă, écart-ul. Posibilitatea de-a ieși din codurile mașinale ale epocii de după telefon, acostînd la țărmul mărilor romantice: "o mică șuetă nu fără, adesea, un vechi fîșîit/ și la fel de simpatică,-n rest, ca și aceea cu dl.// sau dna. robot, care, fermi ca o riglă/ de calcul, te anchetează în numele/ bunilor prieteni curioși să-ți cunoască (pre)numele/ și dacă ai, eventual, un mesaj de închis într-o sticlă." Ceea ce
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
Germania, domnul Helmut Kohl. Am avut o satisfacție deosebită când primarul Lisabonei, cu care eram în relații foarte amicale, a ajuns Președintele Portugaliei. Când m-a anunțat că părăsește Primăria și candidează la Președinția țării, a făcut-o printr-o simpatică scrisoare ca să mă anunțe de această decizie a sa. Am scris în scrisoarea de răspuns că am fost onorat și bucuros să colaborez cu el în cadrul Eurocités, activitatea domniei sale apreciind-o la superlativ. Mă gândeam să-l sprijin puțin în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
ele promovează liberalismul economic, privatizările, integrarea țării lor în Europa, colaborarea cu NATO. Astfel încît, de peste două decenii, Portugalia cunoaște o ascensiune continuă, "ajungînd - din punctul de vedere al nivelului general - un fel de Franță sau Italie, cu mult mai simpatică și mai umană însă decît Franța sau Italia". Situația politico-economică a Portugaliei nu constituie un caz izolat, deoarece, cu variațiuni pe aceeași temă, ea se poate regăsi și în alte state prospere, cu dimensiuni mai reduse, ale continentului nostru precum
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
a fostului diplomat, reciclat în băiat de cartier? Cred că știu cine va fi, de data aceasta, favoritul lui Iliescu: Sorin Oprescu. Retras strategic departe de războaiele de hărțuială purtate în interiorul partidului (ca să nu spun că e și mult mai simpatic în plan uman!), el poate fi oricând invocat drept politicianul capabil să salveze partidul. Or, în viziunea lui Iliescu, salvarea partidului înseamnă și propria salvare. Și pentru că veni vorba de problemele lui Iliescu: oare câți dintre jurnaliștii români și-au
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
pe argumentări sofisticate. Publicul țintă rămâne, fără vina lui, inactiv și inert, atâta vreme cât volumul semnat de Ruxandra Cesereanu & Andrei Codrescu îi este, practic, inaccesibil. Soluția internetului - un compromis pe gustul criticilor - devine inoperantă. Cea a citatului amplu - tot așa de simpatică branșei - insuficientă. 4 Să ne folosim, pe cât ne țin caracterele de acest artificiu prietenesc: "ar trebui poate să vă spun acum/ că pianista și amerikanul aveau creierul scrum/ că abuzau de delir ca niște violatori de mescalină/ ingerată în decalitri
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
pe nimic, la nouăsprezece ani, butoaie de 230 kilograme cu sodă caustică, militar blazat de muncă și abil în a o evita, hoț de buzunare și bătăuș, în continuare, redutabil, Mite e un picaro la nivelul glorioșilor și atât de simpaticilor săi predecesori. Nimic nu poate să-l clatine; cu atât mai puțin, să-l frângă. Iată-l într-o ipostază de luptător triumfător, în Sala mizeră din Calea Dudești: "- Joacă, joacă, mai multă joacă, îi sâcâie Dorin neîncetat. Nu mai
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
film în două părți al lui Tarantino, Kill Bill (volumul 1) (2003) și Kill Bill (volumul 2) (2004). Tarantino uzează de orice colaj sau chiar de autopastișă pentru a-și întinde plasa de aluzii și referințe cît mai mult. Chiar dacă simpaticul exercițiu psihanalitic al polițistului referitor la Stuntman Mike nu are greutatea unui verdict clinic, - Freud nu apucă să-și desfășoare subtilitatea aici -, el rimează cu sfîrșitul acestuia, umilit, implorînd iertarea și executat printr-o serie de croșee de cele trei
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
de informație scrisă, ci practică o gazetărie de opinie și de autoritate. Articolele de atitudine exaltă spiritul polemic pe orice fel de teme, cu condiția să nu se confunde aceasta cu zarva și insulta grobiană, cum procedează de regulă articlierii "simpatici uneori, prost crescuți mai des și convinși de propria lor buche totdeauna": În realitate polemica cea mai sigură și atacul cel mai neriscat trebuie să renunțe benevol la subtilitate și spirit. Cu cât mai plat un articol polemic, cu atât
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
înfocat, a plecat din țară la Paris în 1937 cu o bursă acordată de Institutul Francez din București. Simpatizant al lui Hitler, scria în 1933 în Vremea: “Nu există în zilele noastre un politician pe care să-l vad mai simpatic și admirabil ca Hitler”. După Noaptea Cuțitelor Lungi, prin care regimul lui Hitler a făcut mai multe execuții politice, Cioran nota, degajat: “Ce a pierdut umanitatea dacă viețile câtorva imbecili au fost luate?”. Apoi, într-o scrisoare către Petru Comărnescu
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
se destăinuia notărița prietenelor ei, dar nu se măritase cu talentele lui de prestidigitator. Totuși decît nimic, ca biata Jeni... Soția ceasornicarului, care-și făcuse loc cu mare greutate în clubul select al doamnelor din oraș, mai mult fiindcă era simpatică și rea de gură, le atrăgea atenția fetelor că o femeie divorțată are avantajul că poate convoca în singurătatea ei toți bărbații din lume, inclusiv pe Rudolf Valentino. Jeni avea un atelier cu patru mașini de cusut Singer la care
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
câteva luni, puteam să întorc spatele acelui viitor luminos de care îmi era atât de frică." (pp. 137-138). Cu O zi din viața Alinei Viktorovna, contribuția Alinei Radu, ne întoarcem de la etapa biografică a tinerei mame la cea, proaspătă și simpatică, a elevei de liceu în anii '80. Textul are formă de jurnal, ca la Adriana Bittel, însă mai multe indicii semnalizează că autoarea și-a inventat, aici, confesiunea diaristică, punându-și pe obraji, ca pe o mască, vechea identitate adolescentină
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
consumat din timp sau triști că l-am pierdut." Sau: Cu Cioran și Costică Floru la Herdan și apoi, vorbind despre moarte, depresiuni și de-ale vieții (subl. RC), ajungem la Papu. Zaiafet. Se sărbătorește desigur ceva. Letiția? Ospitalitate. Băieți simpatici. Fete drăguțe. Agreabil. Eugen, în mediul său natural, e argint viu ... Hărmălaie. Aiureală. În fond, nimeni nu știe ce vrea. Glume. Vin. Pian. Radio. Strigăte, țipete. Tinerețe cheflie, din te miri ce, silit și sumbru cheflie la câte unii." Între
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
nu s-a oprit la generația ^60. Generoasa fantomă Cronicarul știa că Adrian Majuru este un istoric serios al Bucureștiului și de aceea s-a mirat să constate că spune uneori și bazaconii. Iată în TIME OUT, o publicație altfel simpatică de informații culturale unde, în nr. 28/2007, susține rubricuța "S-a întâmplat aici". Aici, adică la hotelul bucureștean "Continental" unde, prin 1960-1961, ar fi avut loc "un mic eveniment monden" al cărui erou ar fi fost actorul Ion Iancovescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
Ca și anul trecut, ea a luat anul acesta cea mai mare notă dintre toți participanții la concurs (fie ei din clasa a V-a, a VI-a, a VII-a sau a VIII-a!). N-am nici o îndoială că simpatica puștoaică îi va nega, peste numai câțiva ani, pe "sfinții noștri cei frumoși", așa cum n-am nici o îndoială că, peste alți câțiva ani, îi va redescoperi. Important este că dragostea de limba și literatura română se transmite din generație în
Tineri frumoși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9697_a_11022]
-
și perifraze, ori prin limitări ale perspectivei la o anumită perioadă istorică (obsedantul deceniu, "era ticăloșilor" despre care vorbește, prin intermediul lui Victor Petrini, Marin Preda), adevărul sângelui în care e scăldat F. Minciunile debitate aici nu mai sunt omenești, nevinovate, simpatice; nu mai sunt parte a contractului social ori debușeul "creativ" al câte unui ins lipsit de calități. Ele au toxicitatea pe care le-a dat-o noua epocă și ajung să altereze apa, să strice aerul, să distrugă vieți de
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
Editura Rao, 2004), evocă romanul lui Filimon, prezintă avatarurile ciocoiești mai noi, ceea ce încearcă să transpună în film și Șerban Marinescu. Regizorul are la activ filme precum Magnatul (2004), Turnul din Pisa (2002) din care am reținut o singură replică simpatică a la D.R.Popescu: "Ce Pisa măsii!" și aerul crepuscular, poetic al aceluiași; Cel mai iubit dintre pămînteni (1992), film ratat, din păcate, cu scene memorabile însă și Cei care plătesc cu viața (1991). Oricum, în ciuda actualității temei, personajele acestea
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
astăzi, cultura, fie și fără "manere", mai intră în definiția cu ghilimele, deci cea de fațadă, unanim acceptată, a unui om bine... Cartea doctorului Colonaș nu e o demonstrație in abstracto, ci o călătorie la brațetă cu un personaj aproape simpatic, care gafează aproape cuceritor, trecînd prin saloane, așezîndu-se și ridicîndu-se de la masă, plecînd în voiaj cu nonșalanța omului căruia lumea, cu regulile ei pisăloage, nu-i pune probleme. În urma lui, părintele-autor, care adună cu răbdare oale sparte, arată, în italice
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
noul său volum, Marius Ianuș iese din underground, adică dintr-o subterană din care-și făcuse mediu de viață și manifest literar, subsol ori canal labirintic pe sub piramida puterii politice, economice și sociale. Ștrumfii afară din fabrică! are, în pofida titlului simpatic, un aer trist. E limpede, pentru oricine îi întoarce paginile, că încă tânărul autor încheie aici un capitol important al experiențelor sale artistic-existențiale. Turbulentul, iconoclastul, anarhistul Marius Ianuș rămâne în volumele anterioare: Manifest anarhist și alte fracturi (2000) și Ursul
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
dur, să te Înjosec, să-ți adresez invective și să te Înjur, chiar să-ți ard câteva palme sau să te ameninț cu pistolul, sunt elemente care țin de practica noastră. Dar nu fac acest lucru, nu pentru că-mi ești simpatic sau că am fost vecini În copilărie, chiar sunt un ofițer cu activitate nepătată, de două ori ridicat În grad la excepțional, bine apreciat pentru modul cum am soluționat aproape o sută de cazuri diverse și dificile și este recunoscut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]