685 matches
-
1.4. Post-timpul operei Desperado / 25 1.5. Eroul Desperado: Amintirea viitorului / 30 1.6. Linia Est-Vest în literatura Desperado / 40 1.7. Libertatea Desperado / 50 1.8. Emanciparea romanului Desperado / 56 Capitolul 2. Proză / 67 2.1. Peter Ackroyd: Simultaneitatea universală / 67 2.2. Peter Ackroyd: Lirism înainte de toate / 75 2.3. Peter Ackroyd: Textul de dincolo / 84 2.4. Martin Amis: Tehnica derulării inverse / 89 2.5. Malcolm Bradbury: Distopia criticului / 96 2.6. Alan Brownjohn: Romancierul alb / 98
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conștiinței avea cultul inteligenței, al explorării lucide a interiorității cu un pre-limbaj, cu uneltele pre-verbalului (asociații, simboluri, subînțelesuri). Autorul Desperado revine la romanul de suflet, dar nu se întoarce la tradiție: el combină sentimentul (substanța) și tehnica (mecanismul) într-o simultaneitate despre care Peter Ackroyd scria, "Mintea e suflet". Trecutul eroului Tradiția pre-modernistă producea texte în care prezentul se folosea de trecut, iar viitorul de prezent. În final, atât prezentul cât și trecutul sprijineau evoluția viitoare. David Copperfield își clădește prezentul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
La Graham Swift, Peter Ackroyd, Doris Lessing, Kazuo Ishiguro, prezentul se clădește pe memorie. La Ondaatje și Rushdie memoria devine prezent. În ambele cazuri, cele două momente trăiesc în simbioză, nu pot exista unul fără celălalt. Textul Desperado e o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum după simultaneitatea cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy din punctul de vedere al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt îi ascunde cât este de sănătos. Pentru că acest lector presimte deja haosul de convenții nu se va ajunge la o eopcă post-Desperado, când opusul a ceea ce ne place acum va învinge. Capitolul 2 Proza 2.1. Peter Ackroyd: Simultaneitatea universală Peter Ackroyd scrie în forță și își îmbrâncește lectorul în transă. Romanul Hawksmoor (1985) pendulează între început de secol XVIII și sfârșit de secol XX, la Londra. Istorisirea e gâfâită. Avem de fapt de-a face cu o multitudine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
valori, de judecăți, ne pierdem puterea de a gândi. Suntem incluși într-un uriaș semn de întrebare, în nerostit și mai ales în inexprimabil. Textul clar, pe care-l citim fără să înțelegem tot, e ocultat de un sentiment al simultaneității universale. 2.2. Peter Ackroyd: Lirism înainte de toate În 1987, Peter Ackroyd publică Chatterton, un roman scris în tehnica punct contrapunct. Pe lângă faptul că folosește (ca Huxley) schimbarea de perspectivă, ceea ce implică existența tehnicii punctelor de vedere interferate, la fel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a cowboy-ii, dar își cere scuze imediat, fiindcă îi este absolut imposibil să-l inițieze pe micuț în tainele lumii plutitoare. Viitorul lui Ono a murit. Narațiunea stufoasă înaintează pe mai multe căi deodată. Câteva istorii se derulează simultan. Această simultaneitate face ca romanul să fie o frescă ce deplânge apusul tradiției japoneze. Personajele sunt distante, îndepărtate, rigide. Ceea ce impresionează până la lacrimi este jalea zilei încheiate, tot așa cum ne-au străpuns sufletul rămășițele zilei. Confuzia este modul principal de dezvăluire a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vis, strigă, Tată! și fuge mereu către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al cuvintelor, simultaneitatea clarității și neclarului, preciziei și visării. Idiomul lui poetic e în același timp clar și încifrat. Mole îmbină Modernismul cu tot ce i-a urmat și creează o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai izbutite romane ale lui Claude Simon, fiind o proză a circularității temporale sau, mai bine zis, a simultaneității. Se operează cu un set de fragmente de narațiune, care corespund, fiecare, unor micromotive (un personaj, un obiect, o situație, o acțiune) și care sunt reluate, cu mici modificări, permutate și combinate ingenios, după procedee muzicale (tehnica temei cu variațiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de Arnoul Gréban, în mai multe rânduri, o scenă de pantomimă mută se desfășoară în același timp cu o scenă vorbită. Dispozitivul medieval simultan lipsit de relief permite o asemenea simultaneitate. Îi putem vedea, de exemplu, în cursul Primei Zile, pe doctorii legii care, într-un colț silențios al scenei, reprezentând Ierusalimul, cercetează cărți, fac socoteli, în timp ce, mergând către un alt colț al scenei, Maria și însoțitoarele ei, care se întorc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]