776 matches
-
te cunosc. Așa am primit ordin. Constat că ești încăpățânat și obraznic. M-a expediat la cameră. Două zile nu m-a mai dus nimeni la anchetă. Mă rugam și mă gândeam dacă am fost obraznic. Pentru încăpățânare nu mă sinchiseam, așa ne catalogau pe toți când eram categorici în atitudini. Peste câteva zile am fost scos iarăși la anchetă de altul, mai în vârstă. Voia să pară sobru și încerca prin persuasiune și timorare să mă facă să îmi însușesc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
1924: "Tratatul de la Versailles e o pacoste pentru națiunea noastră, el nu ne poate asigura drepturile". Alianța israelită a tras concluziile cuvenite și a rupt-o cu comunitățile evreilor unguri, excluzîndu-le astfel din evreimea internațională. Evreii unguri nu s-au sinchisit de acest lucru. Vázsonyi a precizat din nou poziția evreilor: "Coreligionarii noștri străini nici măcar nu înțeleg că noi sîntem în primul rînd și mai presus de orice unguri. Noi nu sîntem evrei unguri, ci unguri evrei"99. Iorga ar fi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pentru cei care nu voiau să-l urmeze pe Maniu? Sau pe Cuza? Nici unul dintre ei nu constituia o alternativă pentru tineri. Legiunea era mai dinamică și mai populară. Regele nu reușea să coopteze Legiunea, iar de cuziști nu se sinchisea deloc. Prin 1936, atît Iorga cît și o mare parte a României se aflau într-o accentuată confuzie politică. Democrația occidentală devenise irelevantă. Așa cum vedea lucrurile istoricul Iorga, democrația din România nu era produsul unei evoluții "organice". Așa că nu era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Armate conduse de "despotismul oriental": arbitrar, corupție și cinism drept rezultate ale ineficienței, egotismului și incapacității. Soldații plăteau prețul pentru toate acestea: întrucît aceștia își pierduseră încrederea în superiorii lor, scrisorile ilustrează apariția la ei unor atitudini egoiste, de autoapărare, nesinchisindu-se decît de ei înșiși și (eventual) de prietenii lor 96 Memorii, vol. I, pp. 76-82 97 O viață de om..., vol. II 98 "Neamul românesc", 8 și 9 septembrie 1917 99 "Neamul românesc", 13 și 19 noiembrie 1917 100
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
tu m-ai pus într-o situație îngrozitoare. Poate că scrisoarea ta nu vrea să spună mare lucru și că eu îmi imaginez mult mai mult! Poate că tu singur nu știi ce vrei să spui, și nici nu te sinchisești. Asta ți-ar semăna de minune. Iartă-mă! Ascultă, Charles. Ți-am spus că-ți sunt recunoscătoare și așa e. Ani și ani la rând, după cum bine știi, aș fi fost gata să mă mărit cu tine, doar dac-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și mai distant. Să fi fost oare vreodată tatăl meu îndurerat pentru că-l socoteam pe unchiul Abel atât de „pitoresc“? Poate că da. Gândul acesta mă întristează acum, în timp ce scriu, mă străpunge ca o durere pătrunzătoare. Nu, tata nu se sinchisea de bunurile lumești dar, deși nu a arătat-o niciodată, se poate să se fi simțit abătut, tot de dragul meu, că nu era și el o „figură“ mai impunătoare. Poate că mama i-a intuit acest regret (sau poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
accepte impresii directe, categorice, decât chinurile unor judecăți critice. Peregrine, deși un om blajin și binevoitor din multe puncte de vedere, s-a autodistribuit în rolul ursului zgomotos. Acest rol permanent l-a determinat, în mod stupid, să nu se sinchisească de dușmani. Eu unul gândesc că a-ți face, gratuit, dușmani în teatru, sau chiar în viață, dovedește o lipsă de abilitate profesională. Peregrine face întruna boacăne. Nu deține meticulozitatea adevăratului artist. Era întotdeauna nevoie să-l terorizez pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Adică... oh, pleacă, Rosina! Și cei doi nu sunt amanți. Crezi una ca asta? — Vreau să spun că am să fac ce-am să cred de cuviință. — Despre mine ai știut întotdeauna cu cine trăiesc. — Te măgulești singură. Nu mă sinchisesc nici cât negru sub unghie de ce faci tu sau cu cine trăiești, atâta timp cât te ții departe de mine. Și acum șterge-o de aici! Rosina nu s-a mișcat, dar a întins o mână peste masă, până când unghia lungă, ascuțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Da’ foci ai văzut? — Nu. — N-a văzut nimic. Chicoteli. Mi se făcuse foame, așa încât am mâncat un sandviș cu brânză și o grețoasă plăcintă de carne de porc. Am rămas un timp, trecându-mi în revistă corespondența. Nu mă sinchiseam de prezența celorlalți și nu-mi păsa de faptul că-și dădeau seama. Scrisorile, trimise de domnișoara Kaufman, aveau toate caracter personal, dar erau lipsite de interes. Printre ele se găsea una singură care altă dată mi-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rotunjimea și aveau o culoare vag rozalie, poate din cauza pudrei aplicate în grabă. Părul scurt, cărunt, ondulat, era uscat și părea tocit, desigur în urma atâtor ani și ani de folosire a unor coafeze nepricepute. Depășise faza în care se mai sinchisea de felul cum îi arăta părul, și un bigudiu uitat atârna la capătul unei șuvițe răsucite. Fața îi era uscată, uscată, cu excepția buzelor nefardate pe care și le umezea cu limba, și a ochilor albaștri, acele eleștee straniu atemporale, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
crezut? Și te rog să nu folosești limbajul ăsta scârnav. Desigur, toată lumea știe că tu privești femeile ca pe un gunoi. Dar ce m-a mâncat pe mine era că, după ce mi-ai distrus viața și fericirea, nu te-ai sinchisit câtuși de puțin, te împăunai și te împieptoșai. — Nu cred că erai fericit cu ea... spui așa numai acum... Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Mi-ai luat-o numai din gelozie și ciudă. O.K. Și eu pot fi gelos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fac să treacă timpul, fără suplicii prea mari, ocupându-mă continuu cu mici treburi legate de Hartley. Am acordat oarecare atenție înfățișării mele, deși exista o notă de prefăcătorie în acest lucru, întrucât nu puteam crede că Hartley se sinchisește de amănuntele aspectului meu fizic și, oricum, sunt destul de prezentabil chiar când arăt șleampăt și neglijent, ba aș spune că-mi stă mai bine așa. Mi-am spălat una dintre cămășile cele mai bune și am uscat-o la soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mi-am încetinit mersul, respirând cu grijă; și abia atunci mi-a dat prin gând să mă întreb dacă James era cel care o sfătuise pe Lizzie să vină să mă vadă. M-am bucurat să constat că nu mă sinchisisem nici un pic, ba chiar am încetat să mă mai gândesc la acest lucru. Când am intrat pe ulița satului, primul lucru pe care l-am văzut a fost Volkswagenul galben al lui Gilbert, parcată în față la „Leul Negru“. — Charles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acestea, din când în când îmi fac timp și îmi mai arunc privirile în stânga și în dreapta. La un moment dat, mă opresc. Vad, la o dis- tanță nu prea mare, o dihanie cu blana cafenie. Păștea, fără să se sinchisească de noi. Urs nu putea fi, că ursul nu paște iarbă. Nici a căprioară nu prea aducea. - Ce-o fi aceea, Josiane? întreb. - E un muflon - mă lămurește șefa grupului. Auzisem de existența acestei viețuitoare, dar de văzut nu vă-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
scrie Ovidiu în “Tristele” : “Ce trebuie să faceți voi, cei născuți în cetatea ausonică / dacă astfel de fapte îmblânzesc pe geții sălbatici” , iar în “Epistulae ex Ponto” Scrisori din Pont, de la Marea Neagră ) scrie : “Cei mai mulți oameni de pe aici nici nu se sinchisesc de tine / prea frumoasă Romă și nu se tem de armele soldatului ausonic” . Este adevărat că “cei de pe aici”, din Dobrogea de astăzi, nu se temeau la începutul secolului I d.Hr. de armele soldatului ausonic, dar la nici 40 de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și ascultat. Interviu mai amplu despre rolul tehnicizării în biserică mi-a acordat când a inaugurat postul de radio Trinitas la Vaslui, într-o clădire din centrul municipiului, concurent la postul meu, Unison Radio, de care nu ne am prea sinchisit datorită profilului manifest religios și doar cu program regional și nu viu, local cu viața DJ-ului comunicată publicului. ,,Ce sperați să obțineți prin acest mijloc de comunicare ?” ,,Neamul românesc a păstrat și va păstra și pe viitor credința strămoșească
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
nu-și adaptează sistemul la revoluția științifico-tehnică (cel puțin în măsura în care Vestul a și făcut-o), socialismul va rămâne cantonat în secolul XX, oricât de paradoxal sună aceasta pentru o filozofie politică destinată viitorului”. Traducerea aparține Securității, care, fără să se sinchisească de drepturile de autor, a reprodus textul - desigur, într-un număr limitat de exemplare. În 1990, am reușit să pun mâna pe unul dintre ele. Textul meu era însoțit de o notă rezumativă, pentru tovarășii din conducere (exemplar unic), din
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
În cazul nostru, mulți români au uitat de cozile din fața alimentarelor pentru a prinde rația de zahăr și ulei ori punga cu labe de pui sau „adidași”, au uitat de foamea și frigul din case. Muncitorii amenințați de șomaj se sinchisesc foarte puțin de marile libertăți pe care le-a adus revoluția din 1989. Românii nu se dau în vânt după capitalismtc "Românii nu se dau în vânt dup\ capitalism" După alegerile din 1996, făceam observația la un talk-show televizat că
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
închisoare, câștigase iarăși alegerile, luase iarăși mită și fusese din nou condamnat și închis. Știu, nu-i tocmai un model de funcționar public european. Sună mai degrabă balcanic. Și nici comunitatea care l-a ales nu pare să se fi sinchisit prea mult de moralitate și responsabilitate. Poate că exemplul ales nu a fost cel mai nimerit. E doar un caz izolat. Poate că până săptămâna viitoare o să găsesc niște lucruri mai demne de imitat și adaptat la România. Poate... LA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
na na“ Luiza VASILIU „E murdar. Sunt porumbei și curți negre. Oamenii au pielea albă.“ Despre ce credeți că vorbea Meursault atunci când folosea cuvintele astea disprețuitoare? Nu despre vreun orășel de provincie prăfuit, ci tocmai despre Paris. Nu s-a sinchisit să spună mai multe, pentru că, nu trebuie să uităm, lui îi sunt toate indiferente. Inclusiv moartea mamei, inclusiv cererea în căsătorie pe care i-o face prietena lui. Hmm, dar poate că nu e chiar așa. Meursault își iubește enorm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
carte deschisă: era un roman francez, Madame Bovary; îndoi colțul paginii la care rămăsese deschisă, ceru voie să-l ia la el și, cu toate că i se atrase atenția că volumul era împrumutat de la biblioteca publică, îl vârî fără să se sinchisească, în buzunar“. Care va să zică, îl șterpelește distrat, neuitând totuși să-nsemne, în vederea continuării delectării Nastasiei Filipovna, prin „îndoirea“ filei... (detest tipii, de orice calitate intelectuală ar fi, da, monștrii ce boțesc astfel, nonșalanți și bestiali, „obiectul plăcerii“... Mâșkin putea improviza un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
înfunda mereu-mereu, făceam un efort disperat să mă audă careva, am urlat să i se dea de mâncare lui taică-meu. Altfel îl dau afară pe tipul ăla! Însă dânsul, bărbatul necunoscut cu care se giugiulea soția, nici nu se sinchisea... Da, l-am visat pe tata viu, întins ca un om care va muri de foame... Și totul s-a tulburat în sufletul meu... Autobuzul se oprise din cauza unei nunți. Apoi, în Focuri, am așteptat ca niciodată, vreun ceas și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
o femeie n-are penis, ci pui. Ea urlă mai departe. Măcar dacă aveam niște sudocu la mine, dar eu de unde puii mei să știu c-o s-aștept ca vaca? Aha, deci ea e vaca cu pui. Și când se sinchisește proasta asta să mă primească în cabinet nici măcar nu-și cere scuze. Cică să mă descalț și să urc pe cântar. Și când vede câte chile am face cică aaa, păi nu prea stăm pe roze. Auzi, mă, nesimțita. Adică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mare, în curând apa va inunda tot câmpul... Eu plec să-ți caut calul... A, uite-l, a venit. Calul nostru cel alb și costeliv se apropiase de noi ca o umbră. Tata îl mângâie pe bot, fără a se sinchisi de moș. Hai, spre podul de lemn mi se adresă, nesigur de el. În lumina palidă a nopții, moșneagul parcă zâmbea, parcă își râdea în barbă. Venea dinspre el un sunet straniu, ca un nechezat de mânz. De la podul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ei impubere, nu numai pe coapsele mele înfiorate de plăcere, lipite de ale ei, ceea ce a mulțumit-o pe partenera mea, care se arăta satisfăcută, dar a umplut și dulapul de licoarea binefăcătoare, fără ca tovarășa mea de „joacă“ să se sinchisească. Pe Irma am pierdut-o din vedere după ce am părăsit definitiv locuința aceea a bunicilor. Peste ani, am recunoscut-o într-o femeie tânără cu trăsăturile neschimbate, înaltă, cu mers grațios, pe străzile Clujului, nu numai o singură dată și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]