828 matches
-
să întrețină activitatea pe rețelele de socializare, să se implice în voluntariat etc. "Multitudinea" este în prezent una dintre modalitățile foarte importante de a posibiliza acțiunea umană, de a face dintr-o populație automatizată, cu ritmuri mecanice, o masă de singularități capabile, creatoare de valori 53. În acest context cred că trebuie înțeles efortul lui Heliade Rădulescu de a defini o societate a singularităților radicale prin reprezentarea unei "multitudini". Din acești indivizi, care își revendică dreptul la libertatea alegerii și care
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a posibiliza acțiunea umană, de a face dintr-o populație automatizată, cu ritmuri mecanice, o masă de singularități capabile, creatoare de valori 53. În acest context cred că trebuie înțeles efortul lui Heliade Rădulescu de a defini o societate a singularităților radicale prin reprezentarea unei "multitudini". Din acești indivizi, care își revendică dreptul la libertatea alegerii și care refuză supunerea la o voință comună, emană "puterea". Corpul social plural coincide de fapt cu corpul creator al națiunii, cu dispoziția ei "capabilă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Vocabularul religios nu face decât să marcheze amplitudinea și cuprinderea fenomenului, sacrul creștin revărsându-se asupra tuturor indivizilor. Ceea ce presupune Heliade Rădulescu e o capacitate existentă în fiecare individualitate. Prin însăși condiția sa singularizată, prin libertatea sa de acțiune, prin singularitatea de atitudine și comportament care nu îl lasă să se confunde în masă, individul este genial. Această opțiune îl va face pe Heliade Rădulescu să respingă orice definire a creativității colective pe baza unei noțiuni a "poporului". Așa cum subliniază în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și o figură a "alesului" - a celui care este atât de individualizat încât e fără egal. Concepută ca egalitate a unei multitudini superioare, genialitatea nu tolerează supremația unui singur ins. Ea funcționează pe baza unui spirit de corp, ca o singularitate care nu acționează decât în grup. Ori toți, ori niciunul. Heliade Rădulescu putea accepta consacrarea simultană a unui front de talente; putea concepe o mișcare socială, mobilizând mai multe personalități capabile; putea înțelege o realitate sociologică a producției de valori
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
77. Ceea ce trebuie remarcat e faptul că genialitatea e astfel condiționată din exterior. Individualitatea excepțională nu presupune un joc al facultăților interioare, ci raportul cu o realitate obiectivă și cu cunoașterea ei profundă. În lumea "sacralizării" nu e nevoie de singularități ireductibile, de structuri psihologice abisale care să caracterizeze în mod absolut indivizii. Definiția genialității condiționează excepționalitatea de cunoașterea unui dat, nu de o dispoziție interioară. Este cea de-a doua caracteristică, după perspectiva cantitativă asupra genialității, care face modelul atractiv
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca o relicvă care a fost conservată cu grijă în racla ei de cristal. Or, evident, Cărtăreștii ne comunică altceva. Pe lângă torturarea onomasticii, sintagma implică supoziția unei multiplicări a individului creator, vorbește despre posibilitatea mai multor scriitori care reproduc aceeași singularitate. Adică despre mai mulți Cărtărescu. Tulburătoare în celebra ficțiune borgesiană despre rescrierea lui Don Quijote nu e ideea că un text a fost refăcut până la virgulă patru secole mai târziu, ci faptul că ar exista mai mulți inși capabili să execute
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
individualități, e sugestia că în spatele creației s-ar găsi un soi de program, imperativul unei necesități istorice, execuția inevitabilă a unei legi secrete, ocuparea obligatorie a unei poziții predeterminate. Or, în opere noi căutăm omul, animați de o iluzie a singularității radicale, imprevizibile și evenimențiale. Reducerea lui Cărtărescu la o simplă funcție istorică, iată ce e dificil de acceptat. Putem reveni acum la Heliade Rădulescu și la problemele literaturii române pe care încearcă să le rezolve cu ajutorul pluralului. Există un "gen
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
productivitatea nediferențiată a unui popor tânăr ne oferă o perspectivă asupra forțelor primare mobilizate în literatură, în care mecanica biologică, pasul regulat al unui corp social decupat pe linia de separație a vârstelor se manifestă înaintea voinței individuale și a singularității creatoare. Și ne ajută să înțelegem ce supraviețuiește - adesea inconștient, fără a-și marca datoriile - din visul productivității oarbe al unei culturi minore. Partea a treia MONUMENTALIZAREA 3.1. O altfel de bogăție În Șarada, un film american din 1963
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
retragere). Cealaltă, care e liberă să se exprime activ și care domină câmpul acțiunii, dar monotonă, fără relief, indiferentă în raport cu tipurile și planurile activității umane (tiparul creației prin muncă). Ceea ce lipsește e o narațiune care să reunească libertatea acțiunii și singularitatea: adică o viață în care profesia să reflecte vocația particulară a fiecăruia dintre indivizi. Și cu asta revin la întrebarea pe care am anunțat-o deja: dorința națională putea să susțină un regim "singularizat" al chemării? 4.4.3. Arta
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în care profesia să reflecte vocația particulară a fiecăruia dintre indivizi. Și cu asta revin la întrebarea pe care am anunțat-o deja: dorința națională putea să susțină un regim "singularizat" al chemării? 4.4.3. Arta. Intrarea în regimul "singularității" Dorința națională e o chemare puternică dar nesingularizată. Ea se înfățișează ca o pasiune colectivă, menită să mobilizeze masele și să constituie substanța a numeroase suflete. Biografii folosesc vocația națională ca o entitate imaterială unică, fără diferențe majore de la o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în limba armoniei. Cu toate acestea Grandea fu nevoit să rămâie în cariera de hirurg, să asiste la operățiuni doftorești, carile îi aprindeau creierii, și să urmeze cursul învățăturilor lui Esculap 98. Dacă privim de aproape această istorie a unei singularități care încearcă să se exprime, sesizăm schimbarea de registru. Pe de-o parte, din lumea profesională, naționalismul a fost evacuat printr-un mecanism economic: sărăcia care impune alegerea unei slujbe. Meseria nu mai e șansa de a-și servi patria
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care l-a creat Pumnul. Democratizarea singularizării, pe care manualul o permite malgré soi, se datorează unui simplu efect de "montaj": prin asocierea dintre texte și narațiunile de viață, ceea ce era o masă de vocații nediferențiate a devenit masă de singularități discursive. "Zelul național" a selectat autorii, compoziția dintre viață și text a conferit fiecăruia un timbru personal, o "semnătură". Și totuși, chiar și în aceste condiții, gestul lui Eminescu ne învață ceva despre regimul singularității în cultura română. Maniera nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nediferențiate a devenit masă de singularități discursive. "Zelul național" a selectat autorii, compoziția dintre viață și text a conferit fiecăruia un timbru personal, o "semnătură". Și totuși, chiar și în aceste condiții, gestul lui Eminescu ne învață ceva despre regimul singularității în cultura română. Maniera nu se fondează pe o altă "pasiune". Nu a existat un patos diferențiat care a luat locul dorinței naționale. Reinventarea chemării literare ca apel singularizat s-a bazat nu pe universul psihic, nu pe jocul facultăților
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
schimbat în mod profund în economia vocației: chemarea, ceea ce îl mobilizează pe poet din interior, nu se mai reconstituie printr-o reflecție psihologică, ci printr-una critică. Textele ni se pun sub ochi pentru că în ele s-a configurat o singularitate, pentru că ele îl conțin pe Popovici-Bănățeanul. Chemarea lui se ascunde în operă, oricât ar fi aceasta de indiferentă estetic. E locul în care se instalează o nouă exemplaritate, abstractă, dificilă și periculoasă în același timp, care avea să culmineze în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
disponibile în text ar fi avut un carater nedemocratic. Toate textele își organizează proprietățile, toate au capacitatea de a produce o figură singularizată; ca să obții o manieră nu e nevoie de Eminescu, ajunge și Popovici-Bănățeanul. Diferența o face fetișizarea. Această singularitate abstractă compusă de text constituie o relație de comunicare elitistă și restrictivă - pentru că distingerea "semnăturii" care dă cheia vocației reclamă specializare și rafinament. Titu Maiorescu, după ce citează o scrisoare a lui Popovici-Bănățeanul în care acesta i se confesează, face exerciții
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
acorde oricărui alt scriitor din prezent sau din viitor? În aproape toate abordările mitologiei eminesciene răspunsurile la această întrebare sunt nesatisfăcătoare. Mihai Zamfir, cel căruia îi datorăm un studiu important despre morfologia toposului "tânărului geniu" în literatura română, își explica singularitatea cazului eminescian prin caracterul excepțional al creației poetului: "Prin urmare, varianta byroniană, prezentă în intenție la noi de mai multe ori înaintea apariției lui Eminescu, nu a căpătat substanță viabilă. La marginea dintre anecdotă și literatură, reprezentată de personalități mediocre
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
literatură de poeți mediocri), fie printr-unul al audienței internaționale (e universal în raport cu o pleiadă de poeți naționali). Nici nu știu dacă asemenea argumente sunt date dinăuntrul sau dinafara mitologiei eminesciene... Un lucru se reține totuși de aici: faptul că singularitatea nu se poate explica prin simpla analiză a mitului genialității și a componentelor sale. Portretul geniului care i s-a aplicat lui Eminescu a fost încercat înainte, asupra altor autori, fără să implice insolitarea lui. Bolintineanu și-a trăit ultimii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
puternică a unui "adevăr" comun și o figură a creației obiective; de aceea, geniul era incompatibil cu "poetul" - pentru că, în vreme ce unul era purtătorul de-personalizat al unei realități din afara lui, celălalt "mințea", ,,ilustrându-se în același timp pe sine, în singularitatea sa profundă. În cei douăzeci de ani care s-au scurs între momentul în care Pantazi Ghica număra trei genii și un "poet în toată puterea cuvântului", până la consacrarea geniului eminescian, în cultura română s-a produs o deplasare lentă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
-ți dea. Dacă o vei găsi săracă, Itaca nu te-a înșelat. Înțelept cum ești după atâtea experiențe, tu ai înțeles în cele din urmă ce înseamnă orice Itacă 224. Astfel Itaca cea unică devine multiplă. Experiența timpului a pulverizat singularitatea ei într-o miriadă de imagini variate, schimbătoare, strălucitoare care luminează drumul călătorului. Acest loc paradigmatic al ospitalității a fost metamorfozat de către timp, deformat de către amintire, reconstruit de imaginație, transfigurat de dorință. Itaca, capăt și țintă ale căutării ospitaliere, a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
povestiră, dragă lui Rousseau, ne miră prin violența ei neobișnuită la Jean-Jacques care e de acord că și-a găsit sursa de inspirație într-un "subiect atât de crud", unul din episoadele biblice cele mai cumplite. El ne interesează prin singularitatea lui și datorită faptului că este vorba de o dublă poveste de ospitalitate. Nu vom stărui prea mult asupra rescrierii propriu-zise a episodului. Rousseau urmează cu destulă fidelitate Cartea judecătorilor în privința povestirii care primește însă o haină proprie. Ca și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
va arăta mai multă atenție față de originalitatea și geniul celuilalt, al străinului. Acum lumea începe să creadă că pitorescul, culoarea locală, moravurile și obiceiurile, stilul și sensibilitatea, departe de a fi adaptate, trebuie, dimpotrivă să fie redate cu toată puterea singularității lor, ceea ce poate să conducă la extrema inversă și să dea naștere la traduceri care, fiindcă s-au impregnat prea mult de caracterele cele mai străine, chiar cele mai exotice, ajung la texte foarte puțin comprehensibile și lizibile. Hölderlin care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
structura este cea care constituie elementele și este esențială pentru sistem, însoțită de contestarea interpretării miturilor ca explicații ale fenomenelor, ori ca glosă moralizatoare a condiției umane, schimbă nivelul analizei: etnologul occidental era obișnuit să considere un anumit mit în singularitatea conținutului său și să procedeze prin analogie cu consumatorul operei de artă. Or, nivelul analizei trebuie să se situeze în sistemul care-l face posibil și care este un ansamblu vast de mituri. Importante nu mai sunt referințele presupuse sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
celelalte elemente ce intervin odată cu transpunerea unui spectacol pe scenă. Bazat pe o serie de monologuri, fapt ce transformă spectatorul în singurul receptor participant, „Felii”, deși un spectacol ce are mereu un singur personaj activ pe scenă, militează pentru lipsa singularității, deoarece, în fond, până și o dramă unește caractere diferite sub semnul aceluiași semn evolutiv. Pe unul dintre pereții aflați pe scenă, este scris cuvântul „Dumnezeu”, care pe mine, personal, mă duce cu gândul la niște versuri arhicunoscute , ceea ce demonstrează
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
meu și al telespectatorilor, fiindcă așa este democratic. Mihai-Răzvan Ungureanu: Mă simt răzbunat. Bogdan Chirieac: Cum susțineți ca ministru de Externe această orientare de politică externă? Mihai-Răzvan Ungureanu: În primul rând vă spun că nu este o orientare în sensul singularității ei, singura orientare a politicii externe românești. Bogdan Chirieac: Domnule ministru, eu nu mă pricep, dar se mai pricep telespectatorii. Deci, din nefericire, politica externă a unor state importante din Uniunea Europeană nu se suprapune, ba chiar deloc, cu politica externă
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Ion Simuț Din câte știu, privighetorile nu se amestecă printre vrăbii, întocmai cum soprana Mariana Nicolesco nu s-ar potrivi în corul fetelor de la ,Apaca". Poeții, ca și privighetorile, au orgoliul singularității, care îi/le face să se delimiteze de lumea profană a celor fără har. Cântecul sau versul sunt cu totul altceva decât un ciripit gureș, oricât de expresiv. Nu aș fi început cu aceste fraze un comentariu la o antologie
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]