11,710 matches
-
poezii se despică postura personală, o revelație a solitudinii ireductibile: "tu cu mine vorbind/ mă ridici la cer/ din mormîntul meu// acum aștept să se-ntîmple/ atunci în cutremur/ acum în polen mă zbat// atunci înmărmurită/ acum în singurătate/ atunci în singurătate" (ibidem). Peisajele în care excelează poeta prezintă un aer ambiguu, avînd un substrat moral, "astfel că aceste priveliști se deosebesc esențial de cele în mod obișnuit nouă accesibile" (I. Negoițescu). Datelor obiective li se adaugă din belșug altele, ale senzoriului
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
patul/ de iarbă pajiște verde/ dumnezeiesc de frumoasă/ ea trebuie că a mai fost// și turme oprindu-se și plîngînd/ că nu pot bea roua/ că iarba cu buzele n-o pot reteza/ că simt un hotar un duh în singurătate/ acolo o liniște de nepătruns" (pajiște). Cuvîntul de ordine e uitarea cea atotvindecătoare: "dormi liniștit sub narcotic/ nu te doare nu te chinui/ vindecîndu-te/ lîngă tine și eu mă vindec// împrejurul nostru e un halou/ rar fire de praf se
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
crește/ fiindcă în atîtea ape au ars peștii/ în atîtea păduri a secat verdele/ și maturi copiii acestui poem prin cîte vieți/ au trecut îi vezi tăcînd în spatele cuvintelor/ (pentru a li se pierde urma) obosiți de/ mărșăluirile prin landele singurătății lăuntrice// pe acest drum al emoției poți să-ți fii o călăuză/ pentru a-ți defini lumea îmblînzită:/ de cînd începe viața de puterile ei atîrnat/ ca o piatră scrisă/ nu știi dacă ești învinsul/ dacă te gîndești pe sine
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
mort într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile de gunoaie și latrine
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
nu mă expun, nu sunt piesă de muzeu. Nu vreau să-mi etalez rănile, pentru că fiecare poezie este o rană a mea. Sunt prea multe și prea dureroase pentru a le arăta și altora... Sunt împotriva șezătorii, războiului, optez pentru singurătate". Și s-a ținut, morțiș de cuvînt. Asta spre deosebire de Minulescu ("nea Minu"), care mergea peste tot, obținînd succese eclatante cu mereu aceeași poezie "În orașul în care plouă/ de trei ori pe săptămînă/ Un bătrîn și o bătrînă/ Două jucării
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
acesteia, comunicarea aia grozavă cu Dumnezeu sau cu natura sau cu ce vrei tu... Toate acestea nu pot fi cuprinse într-o prietenie. Au fost decenii în care viața mea nu a fost altceva decât boala mea, decât suferința, decât singurătatea mea. Și în boală cu cine să fi fost eu prietenă? Cu cine? În asemenea situații, ca a mea, nu-ți rămâne să fii prieten decât cu Dumnezeu și cu boala însăși. Nu înțeleg prietenia. Nu cred că am s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
Pynchon lucrează la limita subțire, pe care o subțiază insistent în întreg romanul, dintre derizoriul parodic și parodicul tragic: Oedipa Maas e o femeie care descoperă, căutînd apropierea (postumă) de o altă ființă, iubitul ei Pierre, propria și irepresibila ei singurătate. Metafora care o definește apare în primele pagini ale romanului, cînd Oedipa, pregătindu-se să înceapă șirul de fantastice aventuri pe urmele testamentului lui Pierre, își amintește că odinioară, în zorii poveștii lor de iubire, au mers împreună la o
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Oedipei, totul pare coerent și articulat, motiv pentru care eroina și acceptă căutarea. Însă la nivelul individului domnește o dezordine copleșitoare și alienantă. Ciudat, aceeași dialectică om-lume apare în multe din nuvelele lui Vladimir Nabokov, și ele obsedate de tema singurătății sau a rătăcirii. Personajele lui sînt, de foarte multe ori, emigranți. Povestea lor presupune, așadar, într-un chip previzibil, impasul pierderii de ceilalți și de sine. Dar Nabokov scrie, spre deosebire de Pynchon și probabil pentru că o face la o vîrstă mai
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
poate controla sau eventual, domoli. Această lipsă de domoleală a spiritului face aventura cunoașterii să treacă drept erezie și poetul inventează capcane semantice pentru starea de liniște, el fiind întîi om și apoi, în poezie, zeu păstrător de sensuri. Textul singurătății ține de o operare în mod clar textualistă asupra conceptului de poeticitate în critica și istoria literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete apologii a excesului, antidotul rațiunii falsificatoare: "Am pierdut orice măsură. Da' e bine!". Miklós Mészöly, Saul. Roman. În
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete apologii a excesului, antidotul rațiunii falsificatoare: "Am pierdut orice măsură. Da' e bine!". Miklós Mészöly, Saul. Roman. În românește de Cristina Bâzu cu o postfață de Mircea Martin, Pont Pubisher, Budapesta, 1998, 216 pag., 9500
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
în mod particular. Fiindcă plajă atrage irezistibil", susține Kaufmann, "ea e manifestarea cea mai reușită a unei posibile fuziuni corp-natură cu simplitatea despuiata a unui paradis realizabil, departe de societatea urbană, de ritmurile și constrîngerile ei". Plajă oferă iluzia unei singurătăți reconfortante tocmai pentru că e artificială și deliberată, un fel de robinsoniadă modernă. Moale, pasivă, caldă, plaja toropește simțurile, generează iluzii și visătorie, e un fel de opium al contemporanilor, pentru că ea devine element important al cotidianului abia pe la jumatatea secolului
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
sugativa ar absorbi o pată de cerneală: "eu sînt cel de la periferie/ sînt elefantul desenat de un copil nătîng direct pe banca/ fiindcă pe caiet nu mai are loc(...) eu sînt cel de la margine/ sînt zidul care se năruie de singurătate/ sînt marele depozit cu puncte de suspensie/ sînt locul unde propozițiile cărții amețesc delirează și încep să se șteargă/ sînt masă pe care joacă zaruri viitorul și demonii/ sînt preșul pe care se șterge neantul cînd bate la ușă noastră
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Cora este chiar simbolul acestui univers în care și dragostea e convertibila în demență și crimă, un univers fără Dumnezeu în care tocmai de aceea poziția divinității e disponibilă pentru oameni, însă cei ce ajung să o ocupe sînt sortiți singurătății, dezgustului și disperării, precum Ben Dosa sau Cybula. În fine, Yagoda este personajul tăcut, cel ce se supune fără să înțeleagă nimic din ce se petrece in juru-i. Dar și ea acționează în virtutea logicii locului, chiar fără să știe că
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Golurile produse între eul sau și contextul obiectual se reduce pașnic, poemul vine din propria-i ființă, nereprezentînd o construcție extranee acesteia, mai mult ori mai puțin arbitrară: "Distanță dintre mine/ și vechile mobile/ se tot îngustează// prin pereți/ aud singurătatea cum/ picura// de pe foaia imaculata/ poemul îmi face semne/ să-l aduc la viață/ e acolo încins/ în tăcerile mele/ stăruitor/ hohotește" (Poemul nescris). Prin persuaziunea "blîndei disperări" a autoarei, lucrurile par convinse a-și dezvălui intimele resorturi, misterioasă fiziologie
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
și la fel de pregnanți că artiști. În ceea ce-i privește pe șotii Chifu, lucrurile sînt ceva mai complicate și ele nu pot fi privite prin grila acelor scheme care facilitează lectură dar sărăcesc, uneori pînă la mutilare, faptele. Retrași într-o singurătate autoimpusa, cu o prezență publică aproape nulă, soții Chifu sînt foarte putin cunoscuți, chiar și în cercurile profesionale. (Numai așa, de pildă, poate fi explicat refuzul Centrului Internațional de Artă Contemporană de a le finanța tipărirea unui catalog, în timp ce expoziții
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
poate fi explicat refuzul Centrului Internațional de Artă Contemporană de a le finanța tipărirea unui catalog, în timp ce expoziții de-a dreptul jenante prin mimetismul și superficialitatea lor au fost sprijinite cu o generozitate cel putin exagerată.) Iar acest exercițiu al singurătății în doi și, mai mult decît atît, al atelierului comun, le-a unificat, într-un anumit sens, demersul artistic, însă a făcut-o într-un fel cu totul special: Vasilica și Panaite Chifu sînt perfect distincți că practica propriu-zisă, ca
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
sau la iubita. Astea se potriveau în spațiul japonez de secol 17, sunt anacronice, însă, acum. Turnul astrologilor debutează calm, prima secvență de trei versuri (a lui Șerban Codrin) neanunțând mai mult decât un pastel: "zi pe sfârșite/ zăpadă iluminând/ singurătatea", secvență încheiată inspirat de Constantin Severin cu "în pridvorul înghețat/ un corb pândește umbră". Brusc, liniștea care domnește peste întreaga ființare se frânge pentru că: "împușcătura/ bufnita speriată/ în clopotnița", îngrozitoare, asurzitoare rupere a unui echilibru. Și totuși, pacea eternă nu
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
scurt intermezzo - aproape liric - (Tristețea jurnalului), Alexandru Călinescu îl urmărește pe Roland Barthes rătăcind pe străzile Parisului. Prin intermediul paginilor de jurnal cuprinse în volumul Incidents (Seuil, 1987), Al. Călinescu recompune imaginea unui Barthes dezabuzat, apatic, căutând și totodată fugind de singurătate, într-un Paris filtrat prin depresia psihică în care Barthes se cufunda puțin câte puțin. Accidentul care îi va provoca moartea, devine, în acest caz, un banal incident, pe care Barthes are aerul că-l tratează cu totală indiferență, nelăsând
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
fost însă de-ajuns ca să-mi devină intolerabila. N-am putut să scap de ea decît strigînd din nou spre Dumnezeu că doream să împart toate suferințele cu soțul meu.s...ț Ce e mai rău e să-mi imaginez singurătatea morală îngrozitoare a sărmanului meu iubit în mijlocul atîtor suferințe și umiliri. Îl aud cum strigă către mine. Nu-i cu putință că Dumnezeu să nu fi înțeles ofranda pe care i-am făcut-o în fiecare zi, a mea pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
Unele bune, altele slabe, uneori necesare - cred eu și astăzi - alteori gratuite. Și am scris și cărți de literatură. Acum pot să le public, ceea ce am și început să fac. Cartea de la Gură Zlata este una dintre ele: jurnalul unei singurătăți voite, cronică a unei pătimi, vânătoarea și pescuitul, care m-au ajutat să suport - fie și prin scurte evadări din contingent - mizeria morală care era aerul cotidian al scriitorului (de tipul meu, adaug cu grăbire, să nu mâhnesc pe cineva
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
text ca "Familia Adam", de pildă, e mai curînd ermetic decît explicit. Convingerea mea este că acest didacticism supărător are alte cauze. Tournier scrie ca un romancier, nu ca un povestitor. Benjamin susține că locul de naștere al romanului este singurătatea individului, solitudinea celui care nu se mai poate exprima comunicîndu-și experiența, făcînd pildă din ce a văzut ori a trăit. A scrie un roman înseamnă a duce incomensurabilul la extrem în reprezentarea vieții omenești. În mijlocul plinătății vieții, romanul stă mărturie
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
regia Ken Loach) este prinsă ăntr-o relație sentimentală complicată cu Joe - antrenor al unei amarate echipe de fotbal, un fost alcoolic pentru care dragostea acestei asistente sociale poate să ănsemne salvarea, dar și prăbușirea definitivă. Din frustrare, disperare, speranța, așteptare, singurătate, clipe de fericire, momente de ăntelegere și solidaritate, ăncrederea an ziua de mâine care poate aduce minunea (doar suntem an Wonderland - țara minunilor), asadar din acest mozaic de realitate și vise este alcătuită viața celor trei surori - Nadia, Debbie, Molly
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
Zimnicaru, Socol, Trandafir. Nici nu se uscase bine cerneală, si Petru Dumitriu relua scenariul, ușor ămbogătit: 1. Podul - 2. Un om bătrân (? - semn de ăntrebare al autorului) - 3. Primejdia - 4. Arestarea. Prima anchetă. Salt pe fereastră- 5. Tata. Confruntare - 6. Singurătate. Toți ămpotrivă - 7. Andreica! (-Butonii. Copii) - 8. Văcărești - 9. an tren - 10. Pușcărie. Bătaie - 11. Venirea lui V.P. (și altora?) - 12. Nu bate! Ne omoară asasinii! - 13. Transmiterea Scânteii - 14. Atelierul. Bocancii - 15. ănvătătură. Plecare. an tren: vietasii - 16. At
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
soluționarea dispariției fără urmă a lui Gogu Nicolau, imaginând o ingenioasă intrigă ce pornește chiar de la femeia bănuita de conu Rache a ști ceva, văduva care primise cu o ciudată placiditate vestea dispariției soțului, adaptându-se spontan la viață an singurătate. Este o povestire densă an care, cu măiestrie, nu apar personaje noi. Povestitorul rămâne același, cu specificarea că de data aceasta se implică. Detectivistic, suntem puși an fața unei crime perfecte, de natură să scuze an mare parte eșecul conului
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]