2,599 matches
-
destul de ridicată pentru luna iunie, plaja și litoralul tentante pentru orice iubitor al vacanțelor la mare, i-am propus o vizită la malul mării la început de sezon, să-mi cunoască habitatul, unde zi de zi, îmi trăiesc viața de singuratic pescar sportiv. I-am mărturisit cu ardoare că o vreau lângă mine, să-i simt căldura, parfumul, lumina și mai ales să-i văd pe viu, strălucirea ochilor ei albaștri, care o defineau ca o ființă ancestrală, dar deosebit de fragilă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
un drum cu soare, roua și venin. Cuvinte verzi Din mierea gândului aștept cuvinte verzi zâmbind în soare, cuvinte, pete de culoare pe griul vieții imperfect, cuvinte verzi cu spicul drept. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpadă, cernând singuratic. Si totusi insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Căldură lui mă învăluie și soare devin! Lumini și umbre Mă regăsesc la lumină lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imginea mea două umbre ce dispar
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
de primul vers de 5 silabe, kireji, cezura, pauza putând fi și după al doilea vers de 7 silabe sau în interiorul celor 5-7 silabe , 5-7-5, tăcerea existentă între două acțiuni), copacul (transfocare pe elementul concret, el putând fi un pom singuratic, un arbore oriunde în lumea aceasta, deci haikuul are o prezență de oricând și de oriunde, un copac din Rucăr sau din Viena, Tokyo, Varna...singurătate totodată), rostogolit (nu oricum a ajuns copacul în flăcări, ci datorită trecerii vremii, căzut
FLORIN GRIGORIU LECŢII DE HAIKU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351309_a_352638]
-
printre zarurile și tomberoanele nopții acel thakatimunu sipedi rostit de imperialul corb alegoric altădată vizitator de noapte al bunului Poe cobe a veacurilor poticnite-n visare Viața sau Moartea sau Înfățișarea Ruinii? Voi, care nu veți citi vreodată Manualul bunului singuratic nu-mi veți cunoaște mărturisita cină de taină unde mâncam din aceiași pesmeți ai poeților blestemați sau mi se umpleau rând pe rând castroane de fulgere nu veți vedea gura mea sărutând lame subțiri și nu veți afla cum se
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
care-au primit fulgerarea. Iar pe voi, necititorii mei, vă și văd murind rând pe rând în paturile voastre scumpe acoperite cu dantelate cearșafuri în amorțire și fără de nimb și fără de pecetea angoasei primordiale despre care adesea în Manualul Bunului Singuratic vorbeam. Voi, cei care nu mă citiți care de litera Evangheliei mele nu vă veți atinge și nu veți apropia de sinapsele voastre acele versete cu zornet pământesc sărutate de cenușa atâtor trecute disperări nu veți ști cum refuzam cu
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migală, să-i reconstituie făptura: luminile, umbrele și spațiile dintre lumină și umbră. Din viața lui, „ca o pradă”. Până la Întâlnirea din ceruri, ne rămâne „Întâlnirea din pământuri” și „Marele singuratic” și „Intrusul” și „Risipitorii” și „Delirul” și „Cel mai iubit dintre pământeni”. Un om, un cal, îmbătrânind împreună. Un țăran ducându-și tovarășul de povară la moarte. Cu ce inimă? Cu ce suflet? Ne spune Marin Preda în chip magistral
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
Ce-ar fi, îmi zic în gând, să-mi fac după rugăciunea creștină de dimineață și rugăciunea soarelui, pe care n-am mai făcut-o de mult și cred că încep să o uit în trecerea anilor... “O, soare, văzător singuratic, fiul fiicei soarelui uriaș din Pleiade, tu, cel ce controlezi totul în cer și pe pământ, împrăștie-ți razele, adună-ți lumina din lumină, ca să putem vedea cea mai nobilă formă a ta, acele persoane din Terra Mirabilis, care suntem
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
de cristal... într-o altă biosferă luminoasă, clară, translucidă și scânteietoare, pe Drumul soarelui cu Lumină Caldă... Ca să nu mai știe nimeni de mine, cine am fost, cine sunt și ce mult v-am iubit pe toți! O, soare, văzător singuratic, tu, care controlezi totul în cer și pe pământ - pentru că știu că mă ai și pe mine în vizorul tău eonic, ajută-mă să emigrezi acum într-o pădure verde-albastră, de cristal. Dar vezi cum faci cu oasele mele care
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
Azi la ospăț Mona Lisa e tristă- lipsesc ghiocei Carte închisă- lângă nucul desfrunzit speranțele sale Raze la apus pătrunzând printre gene- purificare Rătăcind în curcubeu floarea de castan tot mai ușoară Cântă o mierlă- caprifoi înmiresmând casa natală Copacul singuratic în miez de toamnă în vis- căldura casei Miei rătăciți de turmă- versuri de haiku ivite în zori Rugă de seară- lângă ușa templului gutui japonez O crizantemă în cerdacul verii anunțând bruma -------------------------------------- Gabriela Gențiana GROZA Cluj-Napoca decembrie 2012 Referință
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
mai sângerau petunii Spre râu fugeau ca să se-adape cerbii Iar noi stăteam, cuminți, la sânul lunii Răceala-i stranie o simțeam dogoare Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic Din vise, cufundați în rugi de floare Ți-aduci aminte? Astăzi, singuratic, Pășind tăcut pe-alei de-aramă ninse Nu simți, nu vezi și rătăcești întruna Ți-e gându-ascuns în felinare stinse Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma? Limassol, Cipru 8 noiembrie 2012 E toamnă-n noi De rătăcești printre tăceri
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
în palme jar de maci sălbatici ... Limassol, Cipru 17 noiembrie 2012 De ce ți-e teamă? Te-mbraci în straiele tăcerii stranii Năluci în pumnii tăi se zbat zănatic Aștepți să dea în floare iar castanii Sau te hrănești cu vise, singuratic Când numeri rătăcit prin toamnă anii? Clădești din temeri sumbre cazemate Te-afunzi în taine scrise-n spovedanii Refuzi să crezi și-n cremene sculptate Ți-s gândurile. Templul tău e teama? De ce ești prizonier al neputinței De-a-nvinge frici
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Acasa > Impact > Istorisire > SUNT SOLDATUL IUBIRII FĂRĂ ARMĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt soldatul iubirii fără armă Mi-am cazat sufletul singuratic în cuvinte Și mă simt ca mielul în burta oii Sau ca verbul ce se dorește a fi părinte Versului din cântec slăvind eroii. Cu capul mă odihnesc pe un adjectiv, Picioarele le-m așezat pe-un complement Ce coase
SUNT SOLDATUL IUBIRII FĂRĂ ARMĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350985_a_352314]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului bătrân pian Și uneori, când nu se spun cuvinte, pianu-și cântă versul plin de dor, silabe răgușite și-aducerile-aminte din vechea lui romanță-n si bemol. Trăiește singuratic cu-al lui suflet, pe-albite roase rosturi, de covor și-așteaptă-nfrigurat o blândă pianină ca să-i răspundă-ntr-un duet de do minor. Pe-o clapă dintre blândele arpegii se-agață iar pianul, ca pe-un prag și cântă iar
BĂTRÂN PIAN de LEONID IACOB în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351171_a_352500]
-
cădere de rimă, cu „mânca-i-ar pământul” și trecuți cu toate bunurile în registrul agricol pe rol. Cînd și când, să uite de asprimile vieții, de văduvie, stârpiciune și celelalte „câștiguri” familiale trecute la „eșecuri” își mai ostoia suflețelul singuratic cu câte-o amărușcă de gheenă - ca sufletul să se-aprindă și mai tare când îi va veni timpul - fără să dea-n gropi, cu toate că exact asta a făcut în acea noapte cețoasă... din care s-a ales cu invidii
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
decât simplist deznădejdea proprie, mimând însă un mod de a fi aparent încărcat de o certă speranță și încredere în cineva anume, de fapt, inexistent, pe nume Godot, țesut ca entitate vie, cu rol funciar în destinul lor tragic și singuratic peste care soarele asfinte și se înalță în fiecare zi aproape la fel. Iată dialogul respectiv: „Estragon: Ce să facem? Vladimir: Să-l așteptăm pe Godot. Estragon: Adevărat (Scurtă pauză.) N-a venit? Vladimir: Nu. Estragon: Și acum e prea
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
ani ai epopeii, burta lui Tuf continuă să crească, semn că Martin nu le avea, în anii '70, nici cu operațiile estetice, nici cu alimentația rațională, nici cu sporturile „de întreținere” - atât de populare, toate, azi. Tuf este, inevitabil, un singuratic, fără viață sexuală, a cărui necesar de tandrețe se revarsă pe pisicile sale. E trufaș pe alocuri, afacerist veros și la limita eticii când are ocazia, justițiar nemilos când altcineva în afară de el îndrăznește să se joace de-a Dumnezeul. Nu
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
acolo. Bătu în ușă după obicei, apoi trase oblonul și puse întrebarea cu ardoare: „Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate?" Ochii dinăuntru erau triști, obosiți, lipsiți de lumină. „Privirea unui om singuratic, izolat de lume", gândi el. Și atunci își aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni și își evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor. A doua zi plecă în
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
MEU SUNT EU! Dăruindu-mă ție am aflat că trăiesc! Sunt vie! Credeam că mi-am golit sacul de daruri. Am căutat pentru ultima dată și iată, darul meu, sunt eu! DRAGOSTE DE VIAȚĂ Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Lumina lui mă învăluie și soare devin! ÎNGERUL PĂZITOR Sunt vulturul rotitor deasupra munților iar teama-mi fuge-n trecut, speriată! Alături, îmi zâmbești enigmatic, ascunzând scara sub
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
tot ce s-a dus, renaște, precum cristos făcut-a în ziua cea de paște, sunt omul blestemat ce port în mine vini, trecând în veșnicie pe-un eșafod de crini, voi fi mereu grămada din marile cenuși sau golul singuratic ce va intra pe uși, de-aceea eu rog steaua cea bună să mă poarte prin raiul fericirii până ajung la moarte, de-aceea ador lira cea dulce care cântă, curgând printr-o răscruce de melopee sfântă, strig timpul să
TÂRZIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345710_a_347039]
-
muntelui cum storc, / Mocnind într-o ascunsă zbuciumare / Ca-n primul tremur — prima sărutare; // Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l, / Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l, / Că mă afund în ochiul lui tomnatic, / Rănit și trist, și-atât de singuratic; // Atâtea ceasuri bat stârnind minutul / În care-ntrezărind necunoscutul / Ce sunt — parcă mă vântur prin blestem / Și-n nopțile din mine mi te chem. Atâtea ape mor pe căi de ape... / Cad frunzele din cer tot mai aproape ... Ceasuri atâtea-mi
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
euro ale Elenei Udrea sau în gurița Monicăi Macovei, timp de 10 ani, Sigiliul Statului pe care l-a aplicat pe cocoașa fostului Boc și care ne-a reprezentat peste tot pe unde a umblat dezorientat, izolat ca un lup singuratic și cu mâinile în buzunare. Dacă citiți “Președintele” lui Florentin Scalețchi, veți avea demonstrată imaginea răului care ne-a stat în cârcă 10 ani. Să uităm, dar să nu iertăm! Romică BĂLAN Referință Bibliografică: Am primit, am citit, am scris
AM PRIMIT, AM CITIT, AM SCRIS DESPRE… FLORENTIN SCALEŢCHI – “PREŞEDINTELE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352223_a_353552]
-
Ediția nr. 264 din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubirea curcubeu poezie [] Poezia de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-10-21 | | Iubirea curcubeu Curcubeul ce se arată pe a cerului poartă îmi spune că acum iubito te-ai întors din singuraticul tău drum pașii îi îndrepți ușor spre al caldului meu dor aceeași cale-ai apucat și tu spre poarta iubirii de smarald îți simt parfumul diafan și te zăresc din depărtare silueta ta armonioasă flori de miere conturează o lacrimă
IUBIREA CURCUBEU de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355757_a_357086]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
m-am obișnuit cu situația în care mă aflam. Miruna se mișca elegant. După câteva ezitări, pașii ni s-au acordat la aceeași rezonanță și nimic nu a mai făcut-o să greșească. Muzica era tulburătoare, parcă ne unea sufletele singuratice. Trupul ei fremăta la atingerea genunchilor mei, iar mâna cu care o țineam de talie îi simțea unduirea fără cusur, în ritmul muzicii. Se mișca lin, iar dacă încercam niște artificii și dansam tangoul în pași mai alerți, corpul ei
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
departe de a se fi încheiat. Până să atingă certitudinea nemuririi, Petru Lascău ne mărturisește: „pășesc încet prin vântul rece/ spre Patmosul exilului din mine/ tot mai bătrân cu ora care trece/ și mai senin cu ora care vine.” („Amurg singuratic”) Eul poetic traversează o serie de metamorfoze. Lumea sa interioară nu este una viguroasă, nu se detașează prin vitalitate, iar Patmosul, o expriență dusă la extrem, devine un termen simbol, o invitație la meditație și la cunoaștere. De altfel, îmbătrânirea
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]