5,099 matches
-
discurs indirect de vreme ce nu există subordonare; monolog interior: "Unu: declarație de dragoste [...] demnă de iubirea mea". Introdusă prin verbul medită, al cărui sens exclude că poate fi vorba de o adresare, această secvență este caracterizată printr-o eliberare de constrângeri sintactice: enunțuri fără verb, suprimarea determinanților din enunțurile auto-injonctive (a trezi interesul, a inventa o poveste). Prezența ghilimelelor pare să indice că nu se face trimitere la exprimarea unui gând, ci la o vorbă adresată sinelui: ceea ce confirmă conținutul monologului care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și molcome, se pare că s-a preferat plasarea lor după substantiv. Însă întotdeauna este greu de ales între constrângerile de ordin prozodic și cele de ordin semantic: plasarea adjectivelor răutăcioase și molcome este și ea legată de o cerință sintactică, în concordanță cu sensul enunțului. 7.1 Pentru a face o analiză narativă a fabulei, ne putem inspira din exemplul prezentat, operând adaptările necesare. ▪ 7.2 Vom distinge trei clase pentru anafora nominală: pronominalizarea: acesta (v.5), el (v.6
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
patologie literară și artistică” care pleacă de la premisa că procesul literar „bolnav” este indus de un profund dezechilibru în structura psihofiziologică a scriitorilor moderni și că procesul acesta, animat de impulsuri erotice, determină mentalitatea publicului. Autorul articolului, indignat de anarhia sintactică, determinată în opinia sa de libertatea excesivă a celor care zdruncină normele, trece literatura și arta de avangardă în categoria artei bolnave și pornografice, iar în final cere ca această stare de lucruri să fie privită ca o problemă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
preșcolară copilul își dezvoltă vocabularul activ și pasiv pe baza experienței sale de viață, a relațiilor cu ceilalți, unul dintre obiectivele cadru ale educării limbajului în grădiniță fiind „educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic”[5, p.36]. Astfel, sub raport lexical și sintactic copiii își îmbogățesc vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, a activității personale, dar și a relațiilor cu ceilalți, utilizând un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. Ei învață
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
baza experienței sale de viață, a relațiilor cu ceilalți, unul dintre obiectivele cadru ale educării limbajului în grădiniță fiind „educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic”[5, p.36]. Astfel, sub raport lexical și sintactic copiii își îmbogățesc vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, a activității personale, dar și a relațiilor cu ceilalți, utilizând un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. Ei învață cuvinte noi în cadrul jocurilor, intuiesc sensul unui cuvânt în
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
el o simbolistică aparte, vine de la verbul latin apiscor (o formă mai rară a compusului adipiscor) care semnifică „a lua în posesie”, „a percepe, a zări”847. Prin pasivitate, Virginia reliefează, de fapt, imaginea unui simplu obiect (și la nivel sintactic ea este mereu cea care suferă acțiunea, chiar și atunci când numele ei constituie subiectul gramatical), nu o persoană cu voință și atitudine, reprezintă, ca de altfel și celelalte donne angelicate, o idee, este unidimensională, îi lipsește libertatea și puterea de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de cealaltă. Motivația care ordonează simbolurile este "masivă", ea constituindu-se într-un sistem, ,,într-o rețea de rețele", de "constelații simbolice" infinite care permit ,,deplasări multiple de sensuri". Toate acestea ar forma în final ,,un sistem semantic și a-sintactic". Gilbert Durand se înscrie cu această concepție în direcția pe care o trasau și Mircea Eliade și Carl Gustav Jung, neacceptând teoria freudiană asupra simbolului, conceput ca un obiect despre care nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
satisfacția scrisului din dibacele izbutiri filologice. E la d-sa o anumită prețiozitate, totdeauna trează, adică trecută prin filtrul reflecției, dar oricum, o căutare, când de cuvinte cu circulație restrânsă, când de folosire a lor foarte personală, când din întorsătura sintactică neobișnuită. De altă parte, poetul abătut de la chemarea sa, mai poruncitoare decât i se păruse, violentat, dar neucis, iese la iveală în compensarea metaforică pe care o aduce scrisului său, mai adesea abstract și teoretizator. ȘERBAN CIOCULESCU Credem că poziția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Învățatrea vorbirii este realizată, În principal În urma meditației verbale, efectuată de educator prin intermediul explicațiilor și exercițiilor recomandate. Meditația verbală, În asimilarea vorbirii, Îndeplinește două funcții principale: * Pune În evidență relațiile dinamice, reflectînd structura semantică a limbajului * Modelează structurile lexicale și sintactice Prima funcție este realizată prin intermediul a trei strategii: 1. marcarea lingvistică și extralingvistică a segmentelor de interacțiune 2. orientarea atenției către elementele importante ale unui eveniment sau relații. 3. introducerea copilului Într-o situație de explorare și manipulare, pentru a
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
accesibil, nu Îl Înțeleg. De aceea este necesară adaptarea textelor la nivelul de Înțelegere al copiilor. În prelucrarea textelor se va lua În considerare nivelul de dezvoltare a vocabularului copiilor care citesc basmul, dar și nivelul de dezvoltare al construcțiilor sintactice ale propozițiilor. Nu vom folosi fraze lungi, complexe cu copiii de grădiniță, ci vom alcătui propoziții simple, scurte pentru fiecare imagine din carte. Aceste propoziții, scrise cu litere mari de tipar se lipesc sub imagine. La copiii școlari, În alegerea
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ - MONICA VASILEANU În acest subcapitol voi avea în vedere câteva aspecte ale unei subclase de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire indirectă (interjecțiile adresative, de exemplu). Pronumele au cea mai puternică integrare enunțiativă - pot îndeplini diverse funcții sintactice, inclusiv cea de subiect, sunt supuse mecanismului acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele de adresare sunt un indicator al relației dintre locutor și alocutor, dar și al altor
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau la glume și ironii. De când pluralul și-a adjudecat teritoriul politeții, sub
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
fenomenului educativ: în educația intelectuală, estetică, morală, civică. Educația intelectuală pare a fi cel mai cunoscut rol al limbajului în formarea și dezvoltarea capacității de gândire și a volumului de cunoștințe. Proprietatea termenilor în vocabular și organizarea adecvată a construcțiilor sintactice dovedesc o gândire clară și asigură înțelegerea exactă a ideilor transmise. Fiecare om știe să vorbească, poate comunica prin cuvinte din primii ani, dar este evident că între diverși vorbitori există importante deosebiri de ordin calitativ și cantitativ. Aceste deosebiri
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
exerciții pe care le putem grupa după diferite criterii: a. după modul sau forma de efectuare, pot fi: exerciții orale și scrise; b. în funcție de natura faptelor de limbă care se aplică în exerciții, distingem: exerciții fonetice, de vocabular, morfologice și sintactice; c. în funcție de natura priceperilor și deprinderilor pe care le formăm elevilor, pot fi: exerciții ortografice, ortoepice, de punctuație, lexicale, gramaticale, stilistice; d. după gradul de interdependență pe care-l pretinde rezolvare lor, distingem două mari categorii de exerciții: de recunoaștere
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
-se noi noțiuni despre regionalisme, derivare, compunere, conversiune etc. Prin analiza lexicului, elevilor li se dezvăluie bogăția lexicală a limbii noastre,sistemul intern de îmbogățire a lui, valoarea diverselor elemente lexicale, legătura care există între forma cuvintelor și funcția lor sintactică sau valoarea stilistică. Analiza lexicală poate fi făcută apelând la diverse procedee: 1. analiza cuvintelor derivate sau compuse dintr un text dat; 2. analiza arhaismelor, neologismelor, regionalismelor dintr-un context și indicarea rolului lor în enunțul respectiv; 3. depistarea antonimelor
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
să te dobor în țărână cu o imagină, să te-împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ cu o definiție"69. În polemica literară, argumentația, la toate nivelurile sale (sintactic, semantic și pragmatic), dobândește un caracter eterogen și neconvențional, dificil și, de altfel, inutil de inventariat și taxinomiat. Totuși, există anumite argumente (din categoria celor cvasi-logice) regăsibile în cele mai multe texte de polemică literară, cum ar fi: definiția, citarea-bumerang, raționamentul prin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi e subjugat. În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât și prin intonație, prezența locutorului în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților: "vă rog", "primiți", "vă trimit" etc. Fiind vorba de o comunicare cu adresant identificat și nominalizat, care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvântul are funcția unei roți, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic" (Respirări, 1982, p. 173). Nimic nou sub soare! Mallarmé, "maestru suprem al magiei" (cum îi apărea lui A. Huxley), lansase cu mult înainte aceeași idee: "Versul care din mai multe vocabule
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvântul are funcția unei roți, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic" (Respirări, 1982, p. 173). Nimic nou sub soare! Mallarmé, "maestru suprem al magiei" (cum îi apărea lui A. Huxley), lansase cu mult înainte aceeași idee: "Versul care din mai multe vocabule reface un cuvânt total, nou, străin limbii și oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități învederând suficiența vorbitorilor: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate... Știți, nu-i adevărat nici că stelele au colțuri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Goethe spusese că o poezie este un trop imens!). Propria explicație vizând ideea de Necuvinte e de găsit într-un eseu dintre cele mai interesante, Fiziologia poeziei sau despre durere: "Ca vehicul poetic (...), cuvântul scris tinde să-și piardă proprietățile sintactice, integrându-se unei morfologii pure, în care o propoziție, sau chiar o frază întreagă are valoarea funcțională a unui singur cuvânt, sau chiar a unui singur fonem. Astfel, în structura unei poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și nici antinor"; iar fiindcă nu există un revers, se ajunge la o "mare generalizare", pe când verbele, toate, acceptă un invers al lor..." Departajarea e, nici vorbă, tranșantă în exces. Nu fără impulsuri dinspre suprarealism, Nichita Stănescu contează pe disponibilitățile sintactice ale verbului, destrămând, forțând, inventând, rezidind și desfăcând necontenit. "N-ai să vii și n-ai să morți / N-ai să șapte între sorți / N-ai să iarnă, primăvară / N-ai să doamnă domnișoară (N-ai să vii); Și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvântul are funcția unei roți, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic..." Micro-eseurile, reflecțiile poetului, sentențiile lui nu de puține ori paradoxale (Cartea de recitire și Respirări 1972, respectiv 1982) nu se constituie bineînțeles într-un organon estetic, dat fiind că în atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]