1,118 matches
-
teoria lui Fiedler (Hollander, 1964; Organ, Bateman, 1986 etc.) îi aduc unele reproșuri de ordin metodologic, mai ales cu privire la ceea ce măsoară LPC sau la validitatea cercetărilor empirice, unele dintre acestea fiind confirmate, altele nu. Se consideră că nici analiza variabilelor situaționale nu ar fi suficientă, acestea fiind mult mai numeroase. În paranteză fie spus, Fiedler însuși, luând act de aceste reproșuri, a încercat ulterior remedierea lor. În 1971, el a adus o serie de corecții instrumentului de cercetare, iar în 1985
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de conducere variate afectează diferit eficacitatea activității. 2.5.3. Teoria maturității subordonațilortc "5.3. Teoria maturității subordonaților" A fost formulată de P. Hersey și K.H. Blanchard în 1969. Este extrem de asemănătoare cu teoria lui Fiedler. Dacă, la Fiedler, variabilele situaționale (contingente) erau reprezentate de relațiile șefilor cu subordonații, structura sarcinii și poziției liderului, de data aceasta ele sunt reprezentate de ceea ce autorii numesc „maturitatea subordonaților”. Acest termen se referă nu la maturitatea individuală a fiecărui membru al grupului, ci mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cognitivetc "6. Teoriile cognitive" 2.6.1. Premisetc "6.1. Premise" Teoriile cognitive s‑au formulat și dezvoltat prin anii ’70 ai secolului XX. Deși unii autori (Gordon, 1987; Mullins, 1993; Gibson et al., 1997) le încadrează în rândul teoriilor situaționale - mai exact, a celor de contingență -, iar alții (vezi Smither, 1994, p. 289) le etichetează ca teorii de compromis, amplasându‑le între cele personologice și cele comportamentiste, noi le considerăm o categorie de sine stătătoare. Desigur că, în forma lor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alternative, încearcă să obțină concursul, nu‑și impune propria soluție, dimpotrivă, este dispus să accepte și să implementeze soluția grupului). # Aceste stiluri decizionale sunt apoi analizate în funcție de șapte factori dintre care trei asigură calitatea deciziei, iar patru acceptarea ei. Factorii situaționali sau contingenți care afectează decizia sunt: a) calitatea necesară deciziilor; b) completitudinea informațiilor liderului care să‑i permită a lua singur deciziile; c) gradul de structurare a problemei; d) semnificația acceptării deciziei de către subordonați pentru o implementare eficientă a ei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducerii ca funcție a persoanei se va înregistra în momentul în care elementele lui componente vor fi articulate și sudate într‑un tot unitar. Când trăsăturile de personalitate vor fi interpretate ca provenind din exterior, din relațiile și contextele relațional‑situaționale ale omului, altfel spus ca interiorizări ale acestora, iar comportamentele vor fi considerate exteriorizări și obiectivări ale trăsăturilor sau ale actelor cognitive ale individului, abia atunci se va fi realizat o imagine globală, unitară și, totodată, extrem de funcțională. S‑ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
persoanei, dincolo de ea, adică situația. O nouă paradigmă, la fel de simplă ca anterioara, începe să se impună din ce în ce mai mult: C = f(S) Situația în care se află conducătorul, particularitățile ei devin protagoniștii proeminenți ai noii viziuni explicativ‑interpretative a conducerii. Teoriile situaționale, mai ales cele primare, ilustrează din plin interpretarea conducerii ca funcție a persoanei. Deplasarea preocupărilor de la persoană la situație s‑a datorat dezvoltării sociologiei și psihologiei sociale. Punctul de vedere situațional, inițiat și introdus în psihologia socială de ceea ce s
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
proeminenți ai noii viziuni explicativ‑interpretative a conducerii. Teoriile situaționale, mai ales cele primare, ilustrează din plin interpretarea conducerii ca funcție a persoanei. Deplasarea preocupărilor de la persoană la situație s‑a datorat dezvoltării sociologiei și psihologiei sociale. Punctul de vedere situațional, inițiat și introdus în psihologia socială de ceea ce s‑a numit „behaviorismul social” (E. Tolman), a fost preluat atât de neofreudism (E. Fromm, K. Horney), cât și de teoria „acțiunii sociale” (T. Parsons), care pun accentul pe „mediul social” în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
una de conducător, în acea situație din viața grupului care „cere” cu necesitate „autoritate”. Dar, pentru a se menține la conducerea grupului, el trebuie să renunțe la această însușire în alte situații care nu „cer” funcționarea unei asemenea însușiri. Modelul situațional preconizează și susține în felul acesta ideea că omul este un fel de marionetă, prizonier al situației, un instrument al ei, o „funcție a situației”, care acționează numai după împrejurări. După cum remarcăm, punctul de vedere situațional, deși mai aproape de realitate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unei asemenea însușiri. Modelul situațional preconizează și susține în felul acesta ideea că omul este un fel de marionetă, prizonier al situației, un instrument al ei, o „funcție a situației”, care acționează numai după împrejurări. După cum remarcăm, punctul de vedere situațional, deși mai aproape de realitate, păcătuiește, la fel ca primul, printr‑o serie de unilateralizări și absolutizări. Astfel, dacă în prima modalitate se absolutiza rolul interiorului, al laturii psihologice, în cea de a doua se absolutizează rolul exteriorului, al situațiilor exterioare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
păcătuiește, la fel ca primul, printr‑o serie de unilateralizări și absolutizări. Astfel, dacă în prima modalitate se absolutiza rolul interiorului, al laturii psihologice, în cea de a doua se absolutizează rolul exteriorului, al situațiilor exterioare persoanei. Punctul de vedere situațional a dus la neglijarea aproape totală a factorilor de personalitate, la excluderea lor din procesul concret, real al conducerii. Jennings (1960, p. 15) critică situaționismul pentru că subapreciază personalitatea și pierde din vedere acel moment când omul devine stăpân pe situație
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
goală” pe care o umple societatea, ignorându‑se rolul personalității. Apoi, lăsând la o parte faptul că adeseori situația este tratată într‑o manieră idealistă, ca o totalitate a stărilor psihice ale grupului, ale expectațiilor și motivațiilor membrilor grupurilor, modelul situațional nu poate răspunde la două întrebări: 1) de ce nu s‑au descoperit trăsături care, fără să fie universale, să fie cel puțin comune liderilor în mai mult de una sau două situații? (vezi Gouldner, 1963, p. 99); 2) de ce se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și comportamentul liderului se interpun alți factori (trăsăturile de personalitate) care, în corelație cu primii, pot amâna, suspenda, devia, nuanța comportamentul liderului, fapt confirmat de practica socială. Această ultimă idee implică necesitatea revederii și reevaluării bazelor generale teoretice ale modelului situațional asupra conducerii. În primul rând, omul nu este numai o ființă biopsihologică precum în modelul personologic, dar nici numai o ființă biosocială precum în modelul situațional. Dimpotrivă, el este o ființă complexă biopsihosocial‑culturală ce trebuie privită și analizată multilateral
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
socială. Această ultimă idee implică necesitatea revederii și reevaluării bazelor generale teoretice ale modelului situațional asupra conducerii. În primul rând, omul nu este numai o ființă biopsihologică precum în modelul personologic, dar nici numai o ființă biosocială precum în modelul situațional. Dimpotrivă, el este o ființă complexă biopsihosocial‑culturală ce trebuie privită și analizată multilateral. Conducerea trebuie să fie, de aceea, interpretată ca o funcție a unei asemenea persoane complexe. În al doilea rând, situația socială nu reprezintă doar o totalitate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asemănători care influențează stilul (imperativele vremii, particularitățile social‑istorice, situația concretă, stadiul de dezvoltare a grupului etc.). În felul acesta, latura atitudinal‑motivațională și cea comportamentală se regăsesc reunite în stilul de conducere, care capătă valențe deosebite de îndată ce este interpretat situațional. Definiții mai mult sau mai puțin asemănătoare întâlnim și la alți autori. # Stilul de conducere este maniera în care sunt îndeplinite funcțiile conducerii, modalitatea tipică de comportament al liderului față de membrii grupului (Sîntion, 2000, p. 45). # 3.2. De unde derivă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai interesantă revizuire a tipologiei lui Lewin și a colaboratorilor săi, care, pe de o parte, sugerează posibilitatea trecerii spre lărgirea numărului de criterii ce pot sta la baza caracterizării comportamentului conducătorilor și, pe de altă parte, deschide perspectiva abordării situaționale a stilurilor de conducere. Figura centrală pentru ei este tot cea a conducătorului și a comportamentelor sale. Autorii imaginează un continuum cu două extreme (conducere autoritară; conducere democrată) și cu nenumărate puncte (citește „comportamente”) posibile și accesibile unui conducător. De
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de personalitate, fie datorită unor condiții exterioare (particularitățile organizației în care se acționează, conjunctura prezentă etc.), fie, pur și simplu, datorită hazardului. Ele nu sunt deci expresii exclusive fie ale personalității, fie ale situațiilor, așa cum postulau teoriile personologice și cele situaționale, ci, mai probabil, ale acțiunii conjugate a celor două variabile, mai exact spus, ale acțiunii persoanei în situație și ale situațiilor personalizate. În al patrulea rând, combinarea celor cinci stiluri considerate fundamentale, acțiunea lor simultană sau succesivă dau naștere la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sine, ci în corelație cu alte variabile, și anume variabila timp (durată). Limita lui constă tocmai în faptul că, din multitudinea factorilor și variabilelor care influențează eficiența/ineficiența stilului de conducere, decupează unul singur, ignorând multe alte aspecte generative. • Criteriul situațional. Se pare că este cel mai bun criteriu de evaluare a eficienței/ineficienței stilurilor de conducere. Mai toate cercetările întreprinse au arătat că stilurile de conducere sunt inegal productive tocmai în funcție de particularitățile situației în care sunt practicate. Aceasta înseamnă că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în grupurile în care subordonații au nevoi scăzute de independență și de autorealizare, în sarcinile repetitive etc., stilul de conducere autoritar va fi mai eficient decât cel democrat. Perioadele și momentele de schimbare organizațională demonstrează cel mai bine utilitatea criteriului situațional în evaluarea eficienței stilurilor de conducere. Mai demult Larry E. Greiner (1972) stabilea 5 etape previzibile de evoluție și de criză a organizațiilor: 1. etapa dezvoltării prin creativitate - criza de conducere; 2. etapa dezvoltării prin conducere - criza de autonomie; 3
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
uneia sau alteia dintre slăbiciunile enumerate la un cadru de conducere îi îngreuiază simțitor acestuia activitatea. De aceea, este necesar ca ele să fie analizate, cunoscute, depășite, învinse. Ele nu sunt imuabile, date o dată pentru totdeauna; dimpotrivă, au caracter temporar, situațional. Dacă nu se iau măsuri de lichidare a lor, prin repetare se poate ajunge la automatizarea și cronicizarea lor. Depășirea și învingerea lor se pot realiza numai prin respectarea următoarelor condiții: 1) de a ști ce este o slăbiciune, cum
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria lui House aplicată mediilor organizaționale combină trăsăturile personale cu comportamentele liderului și cu factorii situaționali. După el, în leadership‑ul charismatic sunt implicate patru însușiri personale ale liderului (dominanța, încrederea în sine, nevoia de influențare a altora, convingerea referitoare la integritatea propriului sistem de idei și credințe) și mai multe comportamente ale liderului menite a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
remarcăm că, în stabilirea acestor principii, Grove nu este deloc original: primul este bine cunoscutul principiu al efectului pozitiv produs de cunoașterea performanțelor anterioare ale activității, formulat de multă vreme în psihologia învățării, celălalt este punctul nodal al teoriei conducerii situaționale formulate de Hersey și Blanchard în 1969. Acestea ar fi, în linii mari, ideile referitoare la noua formă de management. Apariția lucrării lui Grove a stârnit un val de elogii la adresa autorului și un mare entuziasm printre specialiștii problemei față de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
of Leadership: A Survey of Theory and Research, The Free Press, New York. STOGDILL, R.M.; COONS, A.E. (eds.) (1957), Leader Behavior: Its Description and Measurement, The Ohio State University, Bureau of Business Research, Columbus. STOICA‑CONSTANTIN, ANA (2000), „Leadership‑ul situațional”, Psihologia socială, nr. 6. TABACHIU, A.; MORARU, I. (1997), Tratat de psihologie managerială, Editura Didactică și Pedagogică, București. TANNENBAUM, R.; SCHMIDT, W.H. (1958), „How to choose a leadership pattern”, Harvard Business Review, 36. TANNENBAUM, R.; WESCHLER, I.R.; MASSARIK, F.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alegere: unul rațional, bazat pe cunoașterea, analiza, compararea, cercetarea riguroasă și amănunțită a unor elemente anterioare, fapt ce asigură un anumit grad de esențialitate, generalitate și certitudine asupra variantei alese; altul afectiv, bazat mai mult pe sentimente, pe trăirile afective situaționale, deși sunt prezente și elemente de ordin logic, rațional, ceea ce permite ca varianta aleasă să fie vulnerabilă. Din perspectiva celui de-al doilea punct de vedere, am putea vorbi de existența unor alegeri care se fac la nivelurile inferioare (executorii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
încorsetează parcă prea mult comportamentul uman într-o serie de relații cantitative direct sau invers proporționale, nepermițând o oarecare flexibilitate comportamentală și neținând seama pe de o parte, de particularitățile strict individuale, iar pe de altă parte, de particularitățile psihosociale, situaționale. De exemplu, la un individ tolerant satisfacția redusă nu va duce implicit la reactivarea unor comportamente de căutare, deoarece s-ar putea ca tocmai această căutare să-i producă neliniște, să-i creeze sentimente de inferioritate, mai ales atunci când nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
doleanțele muncitorilor vor fi satisfăcute în limitele impuse de organizația respectivă, perspectiva organizațională primând. Cele trei modalități concrete ale desfășurării procesului decizional evidențiază corelația dintre subiectiv și obiectiv, dintre individual și grupal și mai ales atenționează asupra necesității interpretării lui situaționale. Etapele procesului decizional Din cele două procesualități ale deciziei - lungă și scurtă - vom alege procesualitatea scurtă, pe care o vom trata dintr-o perspectivă organizațional-managerială. Aceasta înseamnă că vom insista mai întâi asupra câtorva caracteristici specifice fiecărei etape în parte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]