6,610 matches
-
N-o să vă vină să credeți, dar În starea aceea, cu inima În gât, uitam și de foame și de sete. Peste noapte, ne impuneam să dormim, ca să ne refacem cât de cât. Îl vedeam pe colegul meu cât a slăbit. Fluturau bulendrele pe el ca pe prepeleac. Și cum spuneam, mecanicul a venit și a trecut fără nici un pericol pentru noi. La o vreme, un fluier de locomotivă ne-a pus inima la loc... Cei din jur Îl ascultau pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
multă bătaie de cap din acest motiv, tot căutând o cale de a-și ajuta cumnatul fără să intre în cine știe ce bucluc. De la regiune, Cap de Porc (așa cum aflase ulterior că era poreclit economistul-politruc) îl avertizase să nu cumva să slăbească băierile de la punga statului și tot același lucru i-l repeta, cu mai multă delicatețe, ce-i drept, însuși Vlădulescu. Ce-ar fi putut, deci, să facă, spre a împăca și capra, și varza?... Grea problemă! În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care-l împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu suntem agenție de binefaceri!... N-avem bilete!" îi trânti grosolan politrucul comunal și îi ieși din birou trântind ușa foarte supărat. Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb, într-o zi popa Niță Niculescu îl pofti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau mai bine zis, pe curând... Alunecare lină pe un pat cu rotile care o duce din blocul operator spre salonul de reanimare care poartă misteriosul nume de S. I. P. O. Medicul anestezist Alindora Bosch, la căpătâiul ei, nu o slăbește de sub observație. Știe că lupta pentru reîntoarcere la viață abia acum începe. Un somn care pare fără sfârșit o copleșește pe pacientă. Cât timp să fi trecut ? Timpul nu are nici măsură, nici sens pentru Dora. Noapte ? Zi ? Primul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scrisă în cartea vieții mele ? De unde vine emoția asta care se aseamănă cu fiorii primei iubiri ? Primă iubire la anii ăștia ? Fiori pentru primul străin care îmi iese în cale în călătoria mea spre necunoscut ?" Privirea lui Dragoș nu o slăbește o clipă, se pare că și el este cuprins de o frământare asemănătoare cu a ei. O mână caldă, puternică o ia de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele din scrierile lui Eliade", cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în podul șurii toată ziua, iar seara luaseră drumul întoarcerii. Doamna Teodora ținea cu o mână singurul ei bagaj un mic cufăraș cafeniu care se părea că aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână nu o slăbea pe fetița a cărei voce speriată o auzise doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem la tata ?". Fetița, sperioasă și sfioasă își ascundea mereu capul îmbrobodit într-o basma albastră în fustele mamei. În afară de băsmăluță, Atanasie își amintea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Iar ea, mama, era blândețea și bunătatea întruchipate. La un moment dat, tata a devenit foarte trist și preocupat și parcă nici nu mai avea timp pentru mine. Iar mama... Mi se părea că se dedică numai lui : "Simion este slăbit de prizonierat. Simion are de lucru. Simion are griji." Aveam senzația că eu nu mai exist pentru ei. Un fel de gelozie m-a îndepărtat de mama și m-am refugiat în citit. Împlinisem zece ani când tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de pe la casele lor... Așa că nemții, când i-au numit ruteni, au știut ei ce au știut... și au făcut legătura nemțește, chiar la marele fix, cu scopul de a-i înstrăina de frații lor de la Nipru și de a-i slăbi pe această cale. Dar cu toate îndreptările primite, ei nu renunță la eroarea de a-și zice ruteni, nume pe care îl poartă cu o mândrie de neînțeles și, după cum se pare, nu vor renunța la el cu una, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi chiar atât de categoric! S-ar putea să ai probleme și regrete! Că, pe lângă învățământ, profesorul mai slujește și Republica. Da! Făcându-și datoria în mod exemplar la locul de muncă. În consecință, se părea că tovarășii l-au slăbit din atenție, dar nu a fost decât o simplă impresie. Că l-au urmărit pas cu pas până ce l-au dibuit că-și repară dantura la Cabinetul din Marginea, unde se deplasează cu bicicleta. Știindu-l gelos pe medicul dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de când pleca de-acasă, către școală, până se întorcea. Nimic mai simplu, dar Suzana voia muncă pe termen mediu; cel puțin... Odrasla, plină de viață. Îi plăcea să umble mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam dacă exista iertare. Când celălalt dans începu, el slăbi strânsoarea și mă privi o clipă. Ochii mei îi zâmbeau și îl priveau în același timp cu tristețe. Și el mă îmbrățișă din nou, mă strânse la piept și toată noaptea nu părăsisem nici unul ringul. Înainte de a răsări soarele, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea, dar de la distanță. Nu m-ar fi părăsit din acest punct de vedere, se poartă prea frumos, dar l-aș fi rănit. Nu, șoptisem și eu disperată, lăsându-mă în brațele lui, și agățându-mă de el. El nu slăbi strânsoarea dar se potrivi mai bine trupului meu, profitând. Eu mă încruntai, știind că totul a trecut, și vrui să mă depărtez. El mă avertiză printr-o tăcere magnetică. Nici o șansă, îmi spuse, sărutându-mă. La început opusem rezistență, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trece, însă în același timp nu-mi pot permite să-l pic). Și peste minute de fugă, iată că mă ajunge din urmă. Nici nu pot spune că ne luptăm. Îmi barează toate mișcările și mă imobilizează imediat. Apoi mă slăbește, știe că asta aștept, după care iar mă imobilizează și mă aduce înapoi la cabană. Restul nopții îl petrecem în liniște. Numai câteodată mai schimbăm două vorbe. În rest, el satisfăcut, eu abia așteptând ziua următoare. Cum ai dormit? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Însă nu vroii să mi-o dau pe a mea. Furioasă, cu patimă, îl iubii la nebunie. Chiar îi dădui și o bucățică de inimă. Pentru a lua o bucățică dintr-a lui la plecare. Parcă simțind ceva, nu mă slăbea din priviri și îmbrățișări. Nu vroia să îmi dea drumul. Eu mă prefăcui că nu observ, însă nu-l înșelai. Își dădu seama că vreau să plec. Nu mă mai iubești? Ba da. Te ador. Ține minte chestia asta. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
singuri cu noi, încep crimele. Când ies din baie, la ușa mea e moartă Dana. Are gâtul tăiat. De atunci, toți mă acuză. Eu, în loc să-I ignor, îi pun la punct. Țip la ei, și-i ameninț. Și nu-i slăbesc din ochi. Revăd tot felul de filme de groază. Ce trebuie să fac? Să-mi controlez mintea să nu las pe nimeni să intre în ea. Și să nu mă înșel în ceea ce-i privește pe ei. Aici e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ies că mă simt în cameră ca într-o închisoare. — Te cred, dar nu poți dintr-o dată să ieși îmbrăcată lejer și nici să stai prea mult, oricât de cald ar fi afară și de frumos, fiindcă organismul dumitale este slăbit. În timp ce ele discutau, au fost întrerupte de doamna Codreanu, o bună prietenă a Silviei. —Bună, Silvia, ce faci? —Îmi trag zilele. — Intru puțin la tine. — Îmi face plăcere. Intrând pe portiță, pe cărarea străjuită de flori, doamna Codreanu i le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai bine? —Mulțumesc lui Dumnezeu! —Vezi? Alteori nu mai voia injecții, spunând: De ce să le mai iau când simt că nu mai este cazul. —Le iei pe toate din această cutie, așa cum ți-a recomandat medicul ultima dată, n-o slăbea Cecilia. După timp îndelungat, starea mamei se îmbunătățise. Femeia prinsese din nou culoare în obraji, îi revenise pofta de mâncare, devenise mai veselă, începuse să se ocupe de treburile gospodărești, dar nu era împăcată că Cecilia pierduse un an de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a repezit și-a strâns-o tare în brațe, cum făcea de atâtea ori, ca s-o determine să înceteze cu întrebările. Stai tu, că mi-ai întors mâna. Am să ți-o rup curioaso, i-a răspuns Cecilia, slăbind îmbrățișarea. În zilele următoare, Cecilia găsea pe biroul ei câte un trandafir, fie roșu, fie alb, galben, roz, de fiecare dată având o altă culoare și cu diferite mențiuni pe cartea de vizită ce-l însoțea. Mesaje printre care: „De-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îl întreba: —Matei, iar ți s-au înecat corăbiile? — Ce știi tu? — M-a întrebat Georgeta ce faci. Să nu-i mai dai relații despre mine. Am ieșit de câteva ori cu ea și cu ceilalți și nu mă mai slăbește. — Păi, dacă îi place de tine. — Dar nu se întreabă dacă și mie îmi place de ea? — Ce are mă, de ce nu-ți place? Că este chiar drăguță, ba ați făcut și dragoste. — Nu mă mai necăji, că am altele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
voi trăi. — Pe Cecilia n-o cunosc, continuă ea jocul. Poate că este sau nu este o fată fermecătoare cum spui tu, că așa sunteți voi bărbații, vi se aprind călcâiele repede când vedeți o femeie. Ce faci Matei? Nu slăbi strânsoarea că vine frigul, i se adresează, fiindcă acesta la ultimele cuvinte care nu-i conveneau lăsase o îmbrățișare mai largă. Pe Matei însă îl cunosc. Are un suflet cald, e un bărbat protector lângă care te simți întotdeauna bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un bărbat protector lângă care te simți întotdeauna bine, un sentimental, dar și un romantic aiurit, distrat. Matei, strânge-mă tare în brațe că mi-e frig, îi spune din nou, fiindcă el, ca s-o pedepsească pentru „romantic aiurit”, slăbise din nou îmbrățișarea. Pa Cecilia, pa Matei, bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, mama natură să vă fie protectoare și la anul să ne întâlnim cu bine. Se iau de mână, fug la mașină că nu era de glumit cu frigul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase, ce se știe foarte bine cât de tare slăbesc sănătatea, atât cea trupească, cât și cea sufletească. A nu se înțelege cumva greșit - păcatele mele! -, dar Eugen era chiar un om cu frica lui Dumnezeu, iar, atunci când trecea pragul bisericii, o evlavie neînțeleasă îi cuprindea pe loc toată făptura
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ei bine, după pricepere... - Atunci, în regulă. Tonul vocii ei prinse deodată o nuanță șireată, lingușitoare. Continuă: mi-ai putea spune ce simțăminte se nășteau în inima ta, atunci când legătura ta de dragoste cu o femeie, în trecut, vedeai că slăbește? Victor trecu repede peste mica surprindere, pe care o încercase la auzul acestor vorbe și, devotat și dezinvolt, răspunse: - Simțeam, atunci, pur și simplu, cum în suflet mi se înfiripă și prinde rădăcini fie gelozia și intoleranța, fie regretul profund
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]