2,469 matches
-
europene despre drepturile maghiarilor care erau încălcate grosolan de barbarii de români), Zoe Petre și Sorin Botez. „După această fuziune“, a declarat Constantinescu, „mă voi reîntoarce, deplin, cu toate forțele, în societatea civilă, pentru a contribui la reconstrucția societății civile, slăbită astăzi, marcată de compromisuri“. Înălțătoare cuvinte, spuse de unul, care, în timpul mandatului său de patru ani, chiar dacă nu a participat activ, a asistat ca un oarecare gură-cască, la distrugerea sistematică a României. Cred că istoria va scoate cândva la iveală
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de un instinct de gloată, strigam și eu alături de copiii satului după ea: -Duuuraaa!...Duraaaaa!... Uneori părea că nici nu ne aude, alteori ne alunga, făcându-se după noi, amenințându-ne cu pumnul. De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului, după ani și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dai și dumneata peste cap... -Ia stai acasă! Și din ziua aceea nu mai avea voie pe străzi...Stătea printre profile și făceau din ochi ba uneia, ba alteia de li se suciseră ochii...nu alta...Văd o femeie foarte slăbită, la spital, când am făcut analizele alea obligatorii, și-mi spune povestea. Îl cunoscuse și ea. Nu mai mâncase de trei săptămâni... Era o umbră... că nu o slăbeau deloc...ba se spăla într-un lighean, cu lacrimi, nu cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Șocul e atât de puternic, încât proaspăta mamă își ucide, practic, nounăscutul, căzând într-o demență incurabilă. Într-o manieră extrem de tulburătoare, autoarea relevă fărâma de umanitate rămasă intactă în această epavă umană - „De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș.” Ostiță e și el o victimă. Am putea spune că victimele ocupă un loc privilegiat în proza Dorinei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mea, roz pal și niște blugi anormal de strâmți, În care n-aș fi Încăput niciodată. ― Mama te așteaptă În bucătărie. M-am ascuns sub plapumă. Era atât de moale, atât de Îmbietoare. I am răspuns Mariei cu un glas slăbit: ― Vreau să dorm. Maria trase plapuma de pe mine, cu o expresie de mamă. ― Dacă te ridici acum, ne duce Adi cu mașina. Sau preferi autobuzul? ― Prefer somnul. ― Ok, atunci eu am plecat. Cu siguranță știa exact ceea ce urma să se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
1. Ahitofel a zis lui Absalom: "Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mai voi scula, și voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta. 2. Îl voi lua pe neașteptate, cînd va fi obosit și va avea mîinile slăbite, îl voi înspăimînta, și tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat, 3. și voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmărești va face ca toți să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
ți-am scos hainele de pe tine... Disperat, mi-a pus sutienul în jurul umerilor, după care m-a obligat să-mi pun și haina pe mine. Vino lângă foc, mi-a ordonat el. — Dar noi n-avem șemineu, am obiectat eu slăbită. —îți aduc eu unul, s-a oferit Luke. Orice vrei, îți aduc. — Cred că mi-ar plăcea să mă bag în pat, am zis eu. Vocea mi se auzea de parc-ar fi venit din mari depărtări. Pentru câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a golit de bani pe Luke, după care a plecat. în următoarele trei zile, am fost în piuneze. Am delirat. Nici nu știam unde mă aflam sau ce zi era. Mă durea tot trupul, transpiram, aveam frisoane, eram mult prea slăbită ca să mă ridic singură să beau un pic de Gatorade 1, pe care Luke mi-o tot împingea pe gât. —încearcă, păpușo, mă îndemna el. Ai nevoie de lichide și de glucoză. Luke și-a luat liber de la serviciu joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îngrijitoare, ci... Savanta! Făcu un semn, o invită înăuntru. — Aveți vreo problemă? Ce-ar fi putut să întrebe? Despre prietenii handicapați ai omului handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care avea chef de palavre. — De ce vă interesează? Irina se fâstâci, întârzie să răspundă și tocmai această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
legătură are Sandy cu toate astea? —Iese cu Adam. Au. Mă simt de parcă mi-ar fi dat cineva o palmă peste față. Inima mi-a fost tăiată cu un cuțit imaginar. Mă ridic de pe pat încet și nesigur. Mă simt slăbită. — Mă duc să mă pregătesc, spun încet. Sigur, zâmbește Amy, de parcă nici nu a băgat de seamă fața mea schimbată. Apropo, mă simt mult mai bine acum. —Bine. — Și nu o să spui nimănui? Despre ce? întreb eu năucită. —Despre Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deschis din greșeală un fișier și am dat peste poză. Și-a lipit pur și simplu capul pe corpul altei fete ! Nu mă pot abține să nu izbucnesc În râs. — Fata asta e absolut incredibilă. Mă prăbușesc În scaun, brusc slăbită și, o clipă, e tăcere. În depărtare se aud râsete de la petrecere și cineva trece pe lângă ușa noastră, vorbind despre problema reală a sistemului judiciar actual... Deci nici măcar n-a vrut să te asculte ? spune Lissy Într-un final. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din oglindă, de ziua asta cumplită. — Ne... ne vedem mai târziu, murmur și, fără să mă uit în urma mea, mă îndrept spre ușă. Barul de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand suc de portocale apoi, în timp ce el se îndepărtează, îmi schimb comanda, cerând coniac. Îmi este adus într‑un pahar uriaș, cald și revigorant și iau câteva guri, apoi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din care Napoleon hăcuia cu nepăsarea ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea lui Napoleon, lipsa de scrupule cu care își schimba, pe rând, declarațiile, ba aprobând ocuparea principatelor, ba amenințând Rusia cu pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nasul cu o batistă folosită. —Mulțumesc, Fiona, a zis el trăgându-și nasul. Pur și simplu, nu eram în stare să le spun în seara asta. Vreau să merg acasă și să mă cuibăresc în pat. Mă simt groaznic. Foarte slăbit. — Și probabil că ești și mort de foame, nu? Nu mai ai nimic în stomac. Ei, o să luăm niște chipsuri pe drum. Băiatul se ridicase în picioare și trăgea pantalonii pe el. După aceea, Jake s-a întors și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urmat de Anuhar-el-Mojkri sub privirile speriate ale funcționarilor locali, și intră în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să vadă pădurea de palmieri prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Înapoi pe canapea și de a sta Întinsă până ce plecau ei, dar Felice se uita fix În vizor, ca și când ar fi știut că sunt acolo. Printr-un efect al lentilelor, ochii ei păreau a privi țintă Într-ai mei, așa că, slăbită și neputincioasă cum eram, nu m-am putut Împotrivi voinței ei. Am deschis cuminte ușa. Se revărsară toți patru Înăuntru ca un tsunami, cu Felice În frunte, desigur. Atitudinea și gesturile ei erau acelea ale unui antropolog conducând un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întinde cât e de lung, cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus, vrăjit, ea știe să-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se strecoară atunci În cutele sufletului, vorbește despre el, despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme, Îi murmură parabole bogate În Înțelesuri; el nu se plictisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l ierte! Bineînțeles, Își cunoștea soarta, nu poate surprinde decât Întârzierea În a-l executa. Mai bine de o sută de zile de la moartea șahului! L-au torturat, fără Îndoială, ca să-i smulgă mărturisiri. Djamaledin vorbea rar. Îmi păru slăbit, tras la față; chipul, de obicei atât de senin, era străbătut de ticuri care, pentru moment, Îl desfigurau, fără a-i scădea, totuși, magnetismul. Aveai impresia că suferea, mai ales atunci când Îl amintea pe Mirza Reza. — Nu reușesc Încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ne prezenta, foarte ceremonios, câinele său pechinez pe care considerase potrivit să-l numească Sun Yat Sen, Într-un omagiu ambiguu față de izbăvitorul Chinei. Dar nimic nu reușea să-i descrețească fruntea lui Șirin. Seara, la cină, rămase tăcută; părea slăbită. Am considerat, așadar, prudent să renunțăm la promenada noastră rituală și am lăsat Manuscrisul În seif. Ne Întoarserăm să ne culcăm. Numaidecât, ea căzu Într-un somn agitat. În ceea ce mă privea, Îngrijorat din pricina ei și puțin obișnuit să adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întins un covor îngust, foarte frumos, și îmi mai amintesc o oglindă cu rama de lemn. La început, Iulia a părut speriată, după aceea însă m-a măsurat cu privirea, probabil i s-a făcut milă când a văzut ce slăbit și ce palid eram și m-a tras după ea, aproape alergând prin apartament, până la odăița ei. Acolo mi-a spus să aștept. Eu m-am așezat pe marginea patului, căci n-aveam cum să stau în picioare și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
domnule director, toate cele bune, Așa cum stau lucrurile, nu mai știm ce e bine și ce e rău, Aveți dreptate, Apropo, ce mai face tatăl dumneavoastră, La fel, domnule director, de suferit, nu pare să sufere, dar e tot mai slăbit, se stinge, e deja de două luni În acea stare, și, având În vedere ceea ce se Întâmplă, n-am decât să aștept să-mi vină și mie rândul să mă Întindă Într-un pat alături de el, Cine știe, spuse directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tot mai rară. Vreau apă, murmură el, au trecut deja câteva ore de când te tot rog să îmi aduci apă, iar eu mă grăbesc să umplu paharul pe care mai apoi i-l întind, dar el nu își mișcă brațele, slăbite și uscate stau nemișcate pe lângă corp. Bea, spun eu, iar el întreabă, cum? Ce vrei să spui cu asta, ia paharul, îi zic eu înfricoșată, iar el suspină, nu sunt în stare, brațele mele nu se mișcă. Nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acolo și o carte, să am ce citi, și eu întreb, ce carte, iar el, pe targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești în rucsac. Ca un convoi trist ieșim din casă, Udi slăbit și lungit pe targă, cu o expresie de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș al cărui cărucior este ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu reușesc să aud, pun un deget pe buzele lui, ce ai spus? Dar el se ridică în tăcere și se reazemă de fereastra aceea mare, trăgându-mă după el, stau în picioare lângă el, sprijinindu-mi de el brațele slăbite, privim de la fereastră acoperișurile și strada îngustă și șerpuitoare, oamenii pășesc pe ea grăbiți, bine înfofoliți în haine de ploaie. Începe să plouă torențial deodată, apa biciuiește asfaltul și un bărbat tânăr se oprește, privește uimit norul care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și grijă. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci, ca și când nu ar mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și abia după ce mă simt la adăpost, privesc cu coada ochiului, este el, nu este el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]