866 matches
-
lângă marele Ștefan vodă cel fără de seamăn. Și cine a stat în fața lui nu are voie să se plângă...Întotdeauna va fi gata să meargă mai departe fără să se poticnească. Așa că nu poți să te faci de rușine în fața slăvitului voievod...Capul sus, conașule!” s-a auzit pe neașteptate glasul țigăncii, venit din înaltul bolților... Nu știu cum, dar aceste vorbe au turnat argint viu în venele mele. Drept urmare, mi-am scuturat capul și am început să scotocesc mai departe. În cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
despre care vorbești și care dintre voievozi l-a botezat, să văd dacă ți-ar fi convenit să fii finul acelui domn?” Îi drept că eu aș fi vrut să-l am naș pe măritul vodă Ștefan. „De ce tocmai pe slăvitul Ștefan voievod? L-ai cunoscut doar. Ai fost diac în vremea lui.Nu te-a înspăimântat?” Doamne! Cum să mă înspăimânte? Marele Ștefan nu pedepsea decât pe cei ce se dovedeau netrebnici sau haini. În rest, era drept și iubitor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu te-a înspăimântat?” Doamne! Cum să mă înspăimânte? Marele Ștefan nu pedepsea decât pe cei ce se dovedeau netrebnici sau haini. În rest, era drept și iubitor de oameni și de Dumnezeu. Cine a mai ridicat atâtea mănăstiri ca slăvitul Ștefan vodă? „Poate știi câte mănăstiri a ridicat Ștefan cel Mare și Sfânt? Dacă îmi spui, vei crește în ochii mei.” Am să-ți spun, sfințite părinte, dar rogu-te să-mi dai voie să-l iau martor pe cronicarul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gândurile, a grăit: Ce ai mai făcut, boierule, în timpul cât nu te-am văzut? „Uite, domnule, la ea! Parcă nu ar ști. Nu era ea cea care m-a încurajat când eram neliniștit, amintindu-mi că am fost diac al slăvitului vodă Ștefan? Nu mi-a spus ea: <Capul sus!?> Nu am adus, însă, vorba despre toate aiestea. Am răspuns ca și cum nu mi-ar fi trecut prin gând așa ceva: Ce să fac? Nu prea mare lucru. Am zăbovit pe lângă bunul călugăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
palatul din poveste / Stă cea mai frumoasă fată. / Ochi de-albastru întuneric / Ce lucesc adânc, himeric, / Ca de-iubire două basme. Dară corpul ei părere-i, / Abur viu, ca de fantasme. // TOȚI (cântă): Când pe crug e-ajunsă vremea / Mult slăvitului Crai-Nou, / Pe când cerul se deschide / La al lumilor ecou, / Atunci ea vine asemeni, / Printre stâncile de cremeni, / Lângă lacul de smarald / Unde zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși în noaptea toată / Peste vârfuri luna tace, / Arătarea-i luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ridic de-aici prea curând. Am să poruncesc să vă taie capul! POSACUL (tușește cu înțeles): Châm... châm... PRICINĂ: Ai zis ceva? POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu o dată. Asta-i pedeapsă pentru alții, nu pentru fețele slăvite. Iaca, de când mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu împărțitul pedepselor, eu n-aveam decât de poruncit. Și-acuma mi-a căzut și grija asta pe cap. Da' de pedepsit, tot am să vă pedepsesc. Altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu cu fitecine, cum ar crede unii și alții. Să-mi spui tu, fata mea cea mai mare, Ana, dacă dintre feciorii crailor și împăraților pe care i-ai întâlnit ți-ar fi vreunul pe plac. ANA: Iubite tată și slăvite Pricină-Împărat, eu m-am gândit de mult că Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, mi-ar fi pe măsură, pentru că-i zdravăn la făptură, nebiruit la băutură și are niște mustăți falnice, cum nici în cărțile cu zugrăveli n-am văzut. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei harabale cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa este! Ți-am mai spus eu, sfetnice al doilea, că pe tine am să te tai ultimul. Ești mereu în gând cu mine și nu știu de ce nu te-am făcut pe tine sfetnic întâielea, în locul posacului ăstuia. LINGUȘITORUL: Slăvite stăpâne... PRICINĂ: Mă rog, om mai vedea. S-auzim ce ne spune domnița Liana. LIANA: Eu, mărite tată al meu, am spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm! Iaca, iar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acum să aud din gura ta asemenea ocară? Oare eu prețuiesc în ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale mai de puțin preț decât cea mărturisită de surorile mele. PRICINĂ: Rău ai socotit, și de aceea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și s-a mirat Măria Sa aflând cât ești de tânără și de înțeleaptă. LIANA: Nu de laude, ci de dragoste și de ocrotire am eu trebuință, mamă Ilincă. Să fie Măria Sa sănătoasă și să-și vadă acasă cât de degrabă slăvitul soț și pe iubitul ei fiu, Brăduț-Voievod, care, după cum mi-ai spus, sunt plecați cu treburi tocmai în celălalt colț al împărăției. Iară eu oi fi mai departe mulțumită în preajma și sub mâna dumitale. Să-i spui din parte-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adăposturi. E frumoasă viața, Măria Ta, când știi că-n juru-ți e pace și oamenii se bucură de rodul trudei lor. LIOARA: Cu adevărat, așa este! Iaca, eu acuma sunt singură și mi-i urât de-atâta singurătate, așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată cuminte, să stai cu mine și să-mi cânți un cântec din cele ale copilăriei tale? Ia un gherghef și, lucrând, cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i cântec de om bucuros, cum ziceai tu c-ai fi aici, la casa noastră. Nu vrei să-mi spui și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și intrat pe poarta cetății. Vine cu grabă și cu supărare: calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea. LIANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu obiectele și cărțile de cult și cu mobilierul necesar, este indicată de inscripția - pisanie, zugrăvită în limba greacă deasupra ușii de intrare în pronaos. Redau în românește ceea ce este scris: S-a ridicat acest dumnezeiesc locaș cu hramul sfinților slăviților și întru tot lăudaților și întâi stătători Petru și Pavel, de iubitorul de Dumnezeu și strălucitul domnul domn Io Duca Voievod al întregii Moldove, spre mântuirea sufletului său, fiind patriarh al sfintei cetăți a Ierusalimului domnul domn Dosithei și păstorind
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nevoia de a se restaura acaretele cele vechi și a se zidi acest rând de chilii, a căror temelie s-a pus astăzi 30 septembrie 1911 de Majestatea Sa Carol I Regele României în al patruzeci și șaselea an de slăvită domnie, venit la Iași cu Majestatea Sa Regina Elisabeta și A. A. L. L. R. R. Principele Ferdinand și Principesa Maria, cu prilejul serbării a 50 ani de la înființarea Universității; prim miniteru fiind D. Petre P. Carp; Ministerul Cultelor D.
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
săgețile dușmanilor nu vor atinge hotarele noastre, nici practicile teologilor raționali, fiindcă Nectarie a ridicat întărituri pentru credincioși, turnuri de pietate și lănci de înțelepciune”, iar pe foaia a 3 pe verso: „Prea strălucitului, prea piosului, prea seninului și prea slăvitului domnitor și principe, Domnului Domn Io Duca, Voievodul întregii Moldovlahiei de la Dumnezeu mântuire”<footnote I. Bianu și Nerva Hodoș, op. cit., p. 251 footnote>. Pe foaia a patra se află scris: ,,scurtă povestire despre ilustrul Patriarh al Ierusalimului chir Nectarie”, după
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a acestui clopot este scris: ,,Cu ajutorul lui Dumnezeu am vărsat acest clopot eu Andreas von Andrasovschi din Brașov - anul 1816. La returnare meșterul a păstrat vechea inscripție: ,,Prezentul clopot s-a afierisit la venerata și sfânta mănăstire Cetățuia, a sfinților slăviților și întru tot lăudaților și întâi stătători apostoli Petru și Pavel de către evlaviosul și prea ilustrul domn al întregii Moldove și ctitor, domnul domn Ioan Duca Voievod, spre veșnica pomenire în anul 1669”. Pe altă parte a clopotului, meșterul restaurator
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mijloc în chenar: ,,Divino auxilis fudime Gehardus Benningk Gedani”; pe altă parte: ,,Stema cu inscripțiile I. D. V. G. Z. M” și la același nivel; inscripția în limba greacă: ,,Prezentul clopot s-a afierosit la venerata și sfânta mănăstire a sfinților slăviților întru tot lăudaților Petru și Pavel de către prea evlaviosul și prea ilustrul domn al întregii Moldovlahii și ctitor, domnul domn Ioan Duca Voievod spre veșnică pomenire”. Cel de-al treilea clopot, cel mai 138 mic, rămas de la Duca Vodă, este
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
am să intru-n rai, Mă-ntrebi, Arhanghel Păzitor ? În fața ta un om tu ai Și asta-nseamnă-un luptător. Aprinde-ți flacăra privirii Și vezi-mi inima-n adânc Cum cântă rănile iubirii, Cum rănile vieții plâng. Ci eu slăvit-am cu credință Că-mi fu fidelă draga mea, Că-n lume-i Doamnă Dragostea. Și-i plină de recunoștință. Cu cei mai buni, a mea simțire Și fiecare gând lucrară Ca-n cele mai frumoase inimi, Să ardă-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele în piept. {EminescuOpI 100} POVESTEA CODRULUI Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei Sale. Lună, Soare și Luceferi El le poartă-n a lui herb, Împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sunt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fericire, și aveau toate motivele să fie atât de bucuroși! O ceată de copii, de adolescenți, de elevi au învins, au măturat pe jos cu elita trupelor Guvernului, Gardienii. Nu Poliția, nu Garda, nu Paznicii, ci Gardienii înșiși! Ar trebui slăviți și petrecuți zile întregi de acum încolo, dar cine avea să le satisfacă bucuria asta? Mai aveam încă multe de făcut și foarte multe de stabilit, de plănuit, de pus în practică. Mai aveam mult de mers pe drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în "Albina romînească" au fost date la iveală constatările doctorului Maier (Mayer) din Viena asupra holerei, pe baza observațiilor sale făcute în Rusia și Galiția 74, iar din "Gazeta de Berlin", din 7 noiembrie 1831, era reprodusă Doftoriceasca sfătuire a slăvitului doftor Huveland (Chr. W. Hufeland) privind combaterea epidemiei de holeră 75. Același ziar publica articolul Despre holera morbus, un comentariu al "Gazetei de Petersburg" (Journal de St. Petersburg) asupra părerii unui doctor din Berlin că, "spre stingerea holerei, [trebuie] să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
of-ul pe pagina de Internet, dând glas simțământului major al celor mulți. Eu nu pot să zic decât, să dea Dumnezeu să fie așa, deși la un popor de bovine adulte cum se întâlnește la tot pasul pe aceste slăvite meleaguri mioritice nu poți să te aștepți la măsuri radicale împotriva hoților și criminalilor. Ei constituie fondul nostru protejat. Ciuma portocalie a lovit întâi în Ucraina dar cei de acolo s-au dezmeticit repede și i-a trimis chiar înafara
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]