1,355 matches
-
o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă într-o visare; puse pușca la ochi cu repeziciune, și slobozi două focuri unul după altul. Prin fumul risipit văzu căprioara în fuga-i de vânt în lungul poienii. Înghiți de două ori, frânse pușca cu mânile tremurătoare, și o încărcă iar. Dar prin fumul care se trăgea lin la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-i îndreptă capul cu fața spre cer. Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză lângă bulgar, cu luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tudorița se ridicase de la locul ei și se azvârlise spre ușă, ca să fugă. Unde te duci? urlă cu mânie Ion Rusu. Stai colea! Vină și-ți dă samă! O apucă de mâni și o azvârli la loc, în fundul divanului. Fata slobozi un țipăt, apoi întoarse capul, cu privirile arzătoare: — Ce vrei? ce să-ți spun? De ce să-ți spun? Ți-a fost vreodată milă de mine? M-ai îngrijit? mi-ai dat ce-mi trebuie? ai căutat să mă gospodărești? ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Niță, măi, eu-s, măi băiete...! Gemetele lui Lepădatu urmau înainte, dar păreau mai deslușite. Faliboga începu să urle prin noapte răgușit: — Măi oameni buni, măi! n-auziți, măi! Îi veni un gând apoi; își smunci pușca din spate și slobozi de două ori. Detunăturile se amestecară cu clocotul viforniții. Iar se plecă, scurmând cu mânile, până ce, gâfâind cu desnădejde, simți tohoarca, și subt ea trupul cald al lui Lepădatu. - Singur se năcăji și-l trase la o parte; îl acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amenință cu toporul, pe care-l ținea înălțat cu dreapta. Da’ haideți, măi oameni, odată! urmă el întorcându-se spre șuri. Atunci femeia, cuprinzând strâns furca cu trei coarne, i-o izbi și i-o împlântă adânc între coaste. Alexa slobozi un urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă iar în gura podului. Costandin pădurarul se lăsă alunecuș pe ea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alte ceasuri până ce dai de două-trei case la Tău, și alte ceasuri până ce găsești un sat ce se chiamă Șugag. În vremea verii apar la apa Frumoasei taberile lăzurenilor și căpâlnarilor, care lucrează la greble, descâlcind plăviile de bușteni și slobozind lemnele pe unda harnică spre locurile de jos de la câmpie. Tot în acea vreme prielnică umblă la deal și la vale, pentru oile și stânile lor, poienarii. Dar acuma nu se mai află nimene în văi și singurătățile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doctorul Micu, era semnul cel mai evident că opera de vindecare desăvârșită rămânea ornicul din părete, adică timpului. După ce au plecat domniile lor la Sibiu și la Cluj, s-a abătut un alt crâmpei de iarnă peste Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații, văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și glasul: —Care-i acolo? Noi suntem, răspunse Culi. Ascultă, Onule; răspunde repede. Auzi tu? — Aud. — Răspunde: unde-i Șargu? În căsuța lui, răspunse Onu, râzând. L-am ospătat cu fân și i-am dat apă. — Când? — Mai acum. —Dar slobod fost-a? —Fost; dar nu se duce departe. Cei doi se apropiară. Bezarbarză văzu cu mirare că Nicula Ursake trece la grajd și cercetează. Vânătorul se oprise în pridvor. Culi se întoarse: E aici, zise el cu glas schimbat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
născocise. Mai așteptă o clipă, nesfârșită... Voia să fie sigur că erau ultimii din hoardă. Nu mai ieșea nimeni din pădure. Aceea era clipa pe care o aștepta. Se uită spre tubicen, care îi răspunse cu o privire nerăbdătoare și slobozi semnalul caedere, tăiați! Signum manipularis se ridică spre cer, și în clipa aceea cei optzeci de soldați din fundul pâlniei puseră mâna pe scuturi. La semnalul lui Errius, signum-ul se aplecă în față, iar mâna argintie arătă direcția. — Soldați, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca un nebun, părea că vrea să-i atragă încă o dată în capcană. Unul după altul, se întoarseră, cu gând să se depărteze. Imediat, Antonius o luă la fugă spre ei, apropiindu-se la mai puțin de cinci pași, și slobozi un urlet. Quazii se întoarseră spre el. Îi provoca să-l înfrunte. Alergă din nou spre marginea pădurii. Aruncă gladius-ul și apucă sica, mai scurtă, dar mai ascuțită și mai ușor de mânuit. Se îndreptă spre quazi, ajungând atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
său. Rămase nemișcat, mânios pe el însuși. El era vinovat că nu putea să înainteze. Nimeni nu-l împiedica să ajungă la altar - doar neputința lui. Un nou semn, și omul mascat înfipse un clește în călcâiul lui Antonius. Acesta slobozi un strigăt de durere, apoi un altul. Se ridică și se întoarse spre cei trei bărbați. Simți în stomac o mare căldură, care se urcă spre cap. Mușchii i se încordară, și se năpusti asemenea unui vultur spre primul adversar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asemenea fragilitate concertată și repetitivă? îndesă în el patru cocteiluri. Provocă o altercație de neînțeles cu șeful de sală. Un chelner se prezentă grăbit, aducându-i o farfurie cu supă fierbinte. Meadowbrook îi răsturnă conținutul incandescent în propria-i poală, slobozind un urlet atât de inuman, încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la closet, unde rămase vreo douăzeci de minute, după care se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și al descântecelor pentru sex. Selina intră în dormitor cu bărbia înfiptă în piept. O întâmpin cu un râgâit măreț și fierbinte chiar când mai slobod băierile burții. Am luat teancul de scrisori de pe măsuța de serviciu și am început cu una de la sfârșit: plicul care conține extrasul meu de cont lunar, cu familiara hârtie maro și sigiliul de ceară ca o picătură de sânge. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai intru în discuție cu câte unul care se așeza la masa mea, începeam să cred că mi-am greșit cariera, că de fapt trebuie să intru și eu în noua politică, profund militantă, și să-mi îndrum neamul de sloboziți spre orizontul în care ghioceii din clipa trecută se transformaseră în plantație de crini. Când venea și romul cu care îmi încheiam, în sfârșit, lectura articolului publicat la prânz, eram hotărât ca, imediat ce ajung acasă, să-i dau telefon conului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai mergi prin rouă??? Așa o fi. Doar că metafizicul din mine, în acele dimineți înrourate din grădină, se înălța în toată splendoarea păcătoșeniilor sale spre cer, mulțumindu-i Domnului că încă îl mai ține pe Lume și-l lasă slobod să-și soarbă prima dușcă întăritoare a zilei. Scoteam apoi, de sub o grămadă de buruieni jilave, sticla de votcă și beam, aproape mistic, ca într-un ritual cosmic și primordial, primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la ora asta? — Eu respect cururile altora, domnule inspector, mai ales dacă stau sub claustrare. Poate că, dacă și dumneata ai prefera să faci la fel, ai economisi o țîră din penicilină și ai sta mai bine cu burta. Fumero slobozi un rîs ticăloșit de mînie. — Așa Îmi placi. Coaie de taur. Cum spuneam. Dacă toți borfașii ar fi ca tine, munca mea ar fi o chermeză. Ia zi, cum Îți mai spui acuma, ticăloșelule? Gary Cooper? Haide, povestește-mi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
schimbă o privire cu Fumero, o ușoară negare. Fumero slăbi percutorul și Își retrase revolverul. — Păcat, spuse el. — De ce Îl acuzați? De ce Îl căutați? Fumero Îmi Întoarse spatele și se apropie de cei doi agenți care, la semnalul său, Îl sloboziră pe tata. — O să vă aduceți aminte de toate astea, scuipă tata. Ochii lui Fumero se abătură asupra lui. Instinctiv, tata făcu un pas Îndărăt. M-am temut că vizita inspectorului abia Începuse, Însă, dintr-o dată, Fumero scutură din cap, rîzÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să o simtă, Carax Înșfăcă pumnalul. Îl desprinse brusc din perete și, sub privirile Îngrozite ale lui Fumero, țintui de zid Încheietura mîinii drepte a inspectorului printr-o lovitură brutală, care Înfipse lama În panou aproape pînă În plăsele. Fumero slobozi un urlet teribil de agonie. MÎna i se desfăcu Într-un spasm și revolverul Îi căzu la picioare. Carax Îi făcu vînt cu piciorul În Întuneric. Oroarea acelei scene se derulase prin fața ochilor mei În doar cîteva secunde. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dar În gol și dincolo de gol nu se afla nimic În afară de singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine. Bikinski și Oliver, discutând În șoaptă Într-un ungher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aruncate pe geam. Uneori și cu tăiatul venelor. În locul său apăru Însă un alt chip, posedând o bărbie neașteptat de lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această defilare de măști din jurul său, așteptând deznodământul final. La ce-i folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scoase un pe gâtlej niște sunete ce aduceau cu un răpăit de tobe, acompaniat de o trompetă. Terasa arăta ciudat. Acompaniați ca de o baghetă nevăzută, mesenii, cu mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de țigară pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur, doar o clipă, cât tragi un fum de țigară În piept și-l slobozești, În rotocoale, peste mese. Dimpotrivă, ochii călătorului sosit din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic, În care elementul modern se Îmbină ca nuca În perete cu cel clasic, edificiul care, În comparație cu gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stare agitată, fără să stea prea mult pe gânduri, se urcă În primul tren ce staționa În gara mare și se lăsă dus În voia sorții. Stând cu coatele rezemate pe geam, Noimann trăgea fumul adânc În piept și-l slobozea peste locurile goale din compartiment. Rotocoalele se Întindeau de-a lungul scaunelor. Alcătuind arabescuri din ce În ce mai complicate, pe care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eu singur în lanțuri între ei primeam cele mai multe ciomege căci nu numai că nu puteam fugi ca cei tineri, dar eram vizat că sunt în lanțuri și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]