955 matches
-
străine: maghiară ("Kamarazene * Rejtett út", Európa, Budapesta, 1964; traducere de Éva Lendvay; volumul conține și traducerea romanului " Drumul ascuns"), germană ("Das Bachkonzert", Verlag Volk und Welt, Berlin, 1967, 1968, 1975; reeditat de Editura Kriterion, București, 1975; traducere de Valentin Lupescu), slovacă ("Bachov koncert", Slovensky spisovatel, Bratislava, 1977; traducere de Ján Kerdo), bulgară ("Koncert ot tvorbi na Bach", Narodna kultura, Sofia, 1978; traducere de Ghergana Stratieva), poloneză ("Koncert muzyki Bacha", Czytelnik, Varșovia, 1981; traducere de Janina Wrzoskowa), franceză ("Le concert de Bach
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
(în sârbă și ruteana: "Нови Сад", în maghiară: "Ujvidék", în slovaca: "Nový Sad", în germană: "Neusatz") este un oraș din Șerbia. Este capitala provinciei Voivodina și un mare centru industrial și cultural. Orașul mai este cunoscut ca "Atena Sârbească" ("Srpska Ațină"). Orașul se află în regiunea Bačka de Sud. În cadrul populației
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
Novi Sad a devenit capitala Banovinei Dunării, o provincie a Regatului Iugoslaviei. În 1921, populația orașului numără 39.122 de locuitori, dintre care 16.293 vorbitori de sârbă, 12.991 vorbitori de maghiară, 6.373 de germană, 1.117 de slovaca, etc. În 1941, Regatul Iugoslaviei a fost invadat și împărțit de către puterile Axei, și părțile sale nordice, inclusiv din Novi Sad, au fost anexate de Ungaria. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 5.000 de cetățeni au fost
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
municipală a fost de 381388. Orașul are o densitate a populației urbane de 1,673.7/ km ² - recensământul din 2002. Cele mai multe cartiere locuite din zona municipală au o majoritate de etnie sârbă, în timp ce satul Kisač are o majoritate de etnie slovaca. Novi Sad este centrul economic al Voivodinei, regiunea agricolă cea mai fertila din Șerbia. Orașul este, de asemenea, unul dintre cele mai mari centre economice și culturale din Șerbia și fosta Iugoslavie. Novi Sad are 3.621.012 de metri
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
D1 este o autostradă (în slovacă: "diaľnica") dn Slovacia. Ea urmează ruta Bratislava (D2/D4) - Trnava () - Trenčín (R2) - Púchov (R6) - Žilina (D3) - Martin (R3) - Poprad - Prešov (R4) - Košice (R4) - Michalovce - frontiera cu Ucraina. Face parte din următoarele drumuri europene: , E58, E75, și din coridorul pan-european
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
românește (majoritatea în colaborare). Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia Pere în 1968, la Ziarul bănățean, debutând editorial cu volumul Aripi și puțin foc, București, 1975. Poezia lui este tradusă în română, rusă, engleză, franceza, germană, maghiară, italiană, ucraineană, slovaca și macedoneană. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi în spațiul său natal, precum și în diaspora sârbă (unde ocupă și funcții importante). A publicat zece cărți în Șerbia, Republica Srpska și America. Acest poet apare aproape obligatoriu în multe
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
limba sârbă, limba rusă ("rusa veche" și "rusa modernă"). Pe de altă parte, o posibilă etimologie poate fi legată de denumirea sărbătorii păgâne a slavilor pentru solstițiul de iarnă și anume "Korochun" (корочун, карачун în rusă), "Kračún" (în cehă și slovacă). În limba maghiară denumirea Crăciunului este "Karácsony". Conform Lexiconului de la Buda termenul a fost preluat pe filieră latină, din "(in)carnationem", la fel ca și românescul "Crăciun". Sorin Paliga susține că termenul "Crăciun" este un cuvânt de origine daco-tracă legat
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
uneori ca fiind peri-panonice. Dacă în literatura geografică ungară se folosește termenul de „Bazin Carpatic” ("Kárpát-medence"), în cea care aparține limbilor slave din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina ), precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin Panonic”. Geomorfologic, este un subsistem al sistemului alpino-carpato-himalayan. Bazinul se întinde aproximativ 600 km pe direcția est-vest și 500 km pe direcție nord-sud, între bazinele asociate al
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
și Țara Românească - până în Bulgaria de astăzi). Matia Corvin a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz) (toate trei 1468/1469/1479-1490) și Austria Inferioară (1477/1485-1491). Vorbea maghiara, italiana, croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. Regele Matia este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept. Matia Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș), când
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
cu numele de "Pravda" au mai fost "Komsomolskaia Pravda" și "Pionerskaia Pravda", menționate mai înainte. Pravda ("Adevărul" în limba slovacă) a fost numele unui ziar din Slovacia, care a fost în trecut echivalentul ziarului sovietic. Fondat în 1945, (alte "Pravda" slovace care au mai existat în perioada 1925-1932, 1944 au fost înterzise), a fost publicația Partidului Comunist din Slovacia și a fost de asemenea un ziar proprietate de stat. Echivalentul ceh (câtă vreme a existat Cehoslovacia) a fost ziarul "Rudé Právo
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
cehi, est-germani, maghiari, polonezi și slovaci în perioada restricțiilor de călătorie din timpul Războiului Rece. El continuă să atragă numeroși vizitatori, deși autoritățile locale au impus constant noi restricții de acces în zonă. Gerlachovský štít înseamnă "Vârful (satului) Gerlachov". În slovacă i se mai spune și "Gerlach". Numele poloneze ale vârfului sunt "Gerlach" sau "Gierlach," dar în poloneza populară i se mai spune și "Girlach" sau "Garłuch." Primul nume atestat al acestui munte a fost denumirea din dialectul germanilor din Carpați
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
fost consfințită de semnarea Tratatului la Saint Germain en Laye la sfârșitul primului război mondial. În conformitate cu recensământul din 1921, Cehoslovacia avea 13.613.172 locuitori. Populația republicii era formată din: Din punct de vedere al limbilor oficiale, doar ceha și slovaca aveau acest statut. Celelalte minorități își puteau folosi limbile lor în raporturile cu administrația numai în regiunile în care reprezentau mai mult de 20% din populație. Primele alegeri legislative au avut loc pe 18 aprilie 1920. Tensiunile naționaliste au marcat
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
de proclamarea Protectoratului Boemiei și Moraviei, Hitler l-a invitat pe Tiso la Berlin și l-a sfătuit să proclame independența Slovaciei, în caz contrar, această regiune urmând să fie împărțită între Polonia și Ungaria. Tiso a convocat Dieta (Parlamentul) slovacă care, pe 14 martie, a proclamat independența Slovaciei. Tiso a devenit liderul noii republici slovace. Imediat după semnarea Acordurilor de la München, Ungaria a ocupat Rutenia subcarpatică. Transferul de teritorii a devenit oficial pe 2 noiembrie 1938, după primul arbitraj de la
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
, căsătorită "Nádasdy", (în , în slovacă "Alžbeta Bátoriová-Nádasdy" , în poloneză "Elżbieta Batory"), (n. 7 august 1560, Nyírbátor - d. 21 august 1614, "Csejte", azi Čachtice, Slovacia), a fost o contesă maghiară din familia Báthory, cunoscută pentru infamiile comise prin torturarea și uciderea a câtorva sute de fete
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
limbă slovacă erau ungare înainte de primul război mondial (deși existaseră mii de școli slovace în Slovacia, dar fuseseră transformate oficial în școli maghiare), nu aveau instituții, judecători, erau împiedicați deseori să voteze, studenții erau exmatriculați din școli doar pentru că vorbeau slovacă pe stradă sau pentru că aveau cărți slovace, era imposibil să cumperi un bilet de tren dacă îl cereai în limba slovacă, în regiunile slovace În Ungaria de astăzi trăiește, conform recensământului din 2001, o populație de 268.935 de creștini
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
limbă română din Șerbia, care apărea la Pancevo/Novi Sad. Cartea să de debut în poezie, intitulată "Valsuri", a fost publicată de editură ziarului Libertatea în Panciova în 1970. Poeziile sale au fost traduse în limbile sârbă, germană, maghiară, macedoneană, slovaca, engleza și franceză. A tradus poeziile lui Vasko Popa, "Poezii I-II" (1983); Membru al Uniunea Scriitorilor din România, membru fondator al ASPRO, al Asociației Scriitorilor din Voievodina (Șerbia) și al PEN - CLUB. Interviuri
Ioan Flora () [Corola-website/Science/298900_a_300229]
-
o alianță a Germaniei Naziste, Italiei Fasciste și Imperiului Japoneze. După doar câteva luni, Hitler a cerut Bratislavei să se alăture acțiunii militare împotriva Poloniei. La doar câteva zile, trupele terestre germane au invadat Polonia. Tiso a dat ordin armatei slovace să ocupe teritoriile. Slovacia nu a participat de la început la invadarea Uniunii Sovietice, care a fost declanșată pe 22 iunie 1941, dar Hitler nu a cerut ajutorul Slovaciei. Slovacii însă au decis să trimită un grup expediționar. Ungaria a intrat
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
intrat Banská Bystrica și în 4 aprilie au mărșăluit în Bratislava. Deși principalele obiective militare nu au fost obținute datorită calendarul necorespunzător al revoltei și a acțiunilor discoordinate de partizani sovietici care au subminat de multe ori planurile si obiectivele slovace insurecționale armate - în cazul în care au avut loc mai târziu, când pregătirile au fost complete ar fi putut teoretic revenit asupra întregii Slovacia de partea Aliaților și a permis Armatei Roșii de a trece rapid prin Slovacia (deși este
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
pentru "1 coroană veche"). Ultimul cod ISO 4217 și acronimul local pentru coroana cehoslovacă au fost CSK și respectiv Kčs. O coroană cehoslovacă era subdivizată în 100 de halleri (în cehă, "haléř" la singular și "haléřů" la plural, iar în slovacă, "halier" la singular și "halierov" la plural). În cele două limbi, era utilizată abrevierea h. Acronimul era așezat după valoarea numerică, de exemplu: "75 h". Unitatea monetară din Austro-Ungaria, după 11 septembrie 1892, era coroana austro-ungară, prima monedă modernă din
Coroană cehoslovacă () [Corola-website/Science/323144_a_324473]
-
al Rinului la care s-au adăugat pe parcursul procesului de colonizare elemente din Westfalia. Pe lângă substratul lingvistic german de jos evoluat sub o influență puternică westfaliană, dialectul țipțer conține și o serie de preluări din limba maghiară și din cea slovacă, iar comunitățiler lor de pe teritoriul României de azi folosesc și preluări din limba română. Țipțerii au creat o importantă literatură în cialectul lor, cel mai important poet țipțer fiind Lëndners Ernst von Kejsenmark (cunoscut și ca Ernest Lindner sau Ernő
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
1822, când se afla în Serbia (vezi mai jos), P. J. Šafárik s-a căsătorit cu Júlia Ambrózy de Séden (în ; 1803-1876), o tânără de 19 ani, foarte inteligentă, care se născuse în 1803 în Serbia de astăzi. Ea vorbea slovaca, ceha, sârba și rusa, și l-a sprijinit pe Šafárik în activitatea sa științifică. În Serbia, ei au avut trei fiice (Ľudmila, Milena, Božena) și doi fii (Mladen Svatopluk, Vojtěch), dar primele două fiice și fiul cel mare au murit
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Sad a studiat literatura sârbă și antichitățile, și a achiziționat multe cărți și manuscrise rare - mai ales în limba slavă veche - , pe care le-a folosit mai târziu la Praga. El a publicat o colecție de cântece și poezii populare slovace în colaborare cu Ján Kollár și cu alții. În 1826 a publicat lucrarea "Geschichte der slawischen Sprache und Literatur nach allen Mundarten". Această carte a fost prima încercare de a realiza o sistematizare a limbilor slave. În 1832 s-a
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
fugiți din regiunea orașului Lvov, regiune anexată de URSS. În 1946, în Cehoslovacia a început „reslovacizarea slovacilor maghiarizați” care își propunea ca obiectiv eliminarea identității naționale maghiare din sudul Slovaciei. Acest proces implica schimbarea oficială a naționalității maghiare cu cea slovacă, schimbare care se realiza sub presiune: în cazul în care nu se declarau slovaci, etnicii unguri își pierdeau dreptul de a beneficia de sistemele de pensii, de ajutor social și de sănătate. Prăbușirea Cortinei de fier a dus la o
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de limbă germană la Editura Tineretului (București). În anul 1969 a devenit redactor șef la Editura Kriterion (București), unde a condus direct secțiunea de limbă germană în perioada 1969-1991. Deasemenea a condus și secțiile pentru cărți în limbile sârbo-croată, ucraineană, slovacă, tatară, turcă si idiș. Despre activitatea la Editura Kriterion Hauser precizează într-un interviu în ziarul "Siebenbürgische Zeitung" (München): „Faptul că noi am putut publica aceste cărți n-a fost de la sine înțeles. N-a fost ușor să balansezi între
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
Suplacu de Barcău (în maghiară: "Berettyószéplak", în slovacă: "Siplak") este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Borumlaca, Dolea, Foglaș, Suplacu de Barcău (reședința), Valea Cerului și Vâlcelele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Suplacu de Barcău se ridică la de locuitori, în scădere
Comuna Suplacu de Barcău, Bihor () [Corola-website/Science/310209_a_311538]