748 matches
-
presa din România anunță că Patricia Vizitiu a semnat un contract cu echipa slovenă RK Krim Mercator, din lotul căreia mai făceau parte româncele Oana Manea și Talida Tolnai. În ianuarie 2014, ea a fost pusă pe liber de clubul sloven pentru „pregătire inadecvată și evoluții slabe în Liga Regională”. Jucătoarea a acuzat și ea comportamentul antrenorului Tone Tiselj și ulterior s-a transferat la echipa românească CSM București. Fiind stângace, Patricia Vizitiu ocupă poziția de intermediar dreapta, atât la clubul
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]
-
otomanilor de către Liga Balcanică în timpul Primului Război Balcanic în 1912. Între 1915 și 1918 a fost pentru scurt timp sub ocupația Puterilor Centrale în timpul primului război mondial, după care a fost restaurat la un regat unificat al sârbilor, croaților și slovenilor. Inițial făcea parte din Districtul Zvecan, dar în 1922, o nouă divizie unitariana administrativă a fost adoptată și cea mai mare parte a devenit o parte a Zonei Rașka. În 1929, numele de Regat a fost redenumit în Iugoslavia iar
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
a respins declamațiile ideologice sugerând că aceste recenzii critice asupra „ecranizării unei nuvele grafice în care o gașcă de tipi... se stropșesc unul la celălalt” folosind cuvinte precum „"neoconservatorism", "homofobie", "homosexualitate" sau "rasism"” pierd complet esența și ideea filmului. Criticul sloven Slavoj Žižek scrie de asemenea că povestea reprezintă „o țară mică și săracă (Grecia) invadată de armata unui stat mult mai mare (Persia)”, sugerând că identificarea spartanilor cu o superputere modernă este defectuoasă. Pentru că există puține surse și înregistrări privind
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
de Autostrăzi și Drumuri Expres din Austria). Supervizarea întreținerii și exploatării tunelului se face de către Landul Carintia, prin Biroul Guvernului Carinthiei, conform Convenției din 15 decembrie 1987. La mai puțin de o lună de la deschidere, pe 30 iunie 1991, capătul sloven al tunelului și punctul de trecere a frontierei au fost pentru scurt timp ocupate de un detașament de blindate al Armatei Populare Iugoslave, în timpul Războiului de Zece zile. Zona a cunoscut lupte de scurtă durată dar intense, incluzând transportul întăririlor
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
autovehicule este de 6,50 € Datorită prezenței acestei taxe, este permisă străbaterea tunelului fără achiziționarea vignetei austriece. În tunel se pot recepționa atât postul de radio austriac Hitradio Ö3 al ORF, pe frecvența de 90,4 MHz, cât și cel sloven VAL 202 (aparținând "Radio Televizija Slovenija"), pe frecvența de 98,9 MHz.
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
61,31%), 3.522 evrei (20,68%), 2.009 germani (11,79%), 433 polonezi (2,54%), 207 ruși, 173 ruteni, 85 armeni, 57 unguri, 42 țigani, 17 bulgari, 14 cehi și slovaci, 9 găgăuzi, 1 grec, 1 sârb, croat sau sloven, 7 de alte neamuri și 11 de etnie nedeclarată. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 10.314 ortodocși (60,57%), 3.533 mozaici (20,74%), 2.173 romano-catolici (12,76%), 388 greco-catolici (2,27%), 310 evanghelici (luterani) (1,82
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români, bosniaci, sloveni și muntenegreni. Condițiile de trai din lagăr erau tipice unui lagăr nazist al morții: hrană puțină, condiții grele, cruzimea gărzilor ustașe. Ca și în alte lagăre, condițiile se îmbunătățeau temporar în timpul vizitelor unor delegații - cum ar fi delegația de presă
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
(), uneori numit și Războiul Sloven de Independență () a fost un conflict militar de scurtă durată dintre Slovenia și Armata Populară Iugoslavă (JNA) în 1991, imediat după declarația de independență a Sloveniei. Unități mecanizate ale Diviziei a 13-a a Armatei Populare Iugoslave (JNA) părăsesc cazarmele
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
În după-amiaza zilei de 27 iunie, Forțele Slovene de Apărare a Teritoriului (STO) doboară două elicoptere ale JNA cu rachete SA-7, unul dintre ele - un aparat Gazelle - fiind doborât deasupra Ljubljanei, iar ocupanții săi fiind uciși (unul dintre aceștia era sloven). Trupele STO ocupă poziții ofensive în jurul cazărmilor JNA din diferite zone, lansând practic un asediu împotriva acestora, simultan cu o serie de atacuri împotriva forțelor JNA de pe teritoriul Sloveniei. La Brnik, o unitate STO atacă trupele JNA care dețineau aeroportul
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
trei tancuri JNA T-55 și capturează alte trei. Patru soldați JNA sunt uciși, printre ei fiind și comandantul coloanei de blindate, iar aproximativ 100 se predau. Punctul de frontieră de la Holmec este capturat de fortele STO, cu doi soldați sloveni uciși și trei de partea JNA; 91 de soldați JNA sunt capturați. Cazărmile JNA de la Bukovje, lângă Dravograd, sunt atacate de unități STO, iar un depozit de armament al JNA de la Borovnica este capturat de STO. Forțele Aeriene Federale efectuează
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
partea JNA; 91 de soldați JNA sunt capturați. Cazărmile JNA de la Bukovje, lângă Dravograd, sunt atacate de unități STO, iar un depozit de armament al JNA de la Borovnica este capturat de STO. Forțele Aeriene Federale efectuează câteva atacuri pe teritoriul sloven, cel mai notabil fiind cel de la aeroportul Brnik, unde doi jurnaliști austrieci sunt uciși iar patru avioane Adria Airways sunt serios afectate. Forțele Aeriene Federale atacă și sediul militar al STO de la Kočevska Reka. Până la sfârșitul zilei, JNA își menținuse
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
Airways sunt serios afectate. Forțele Aeriene Federale atacă și sediul militar al STO de la Kočevska Reka. Până la sfârșitul zilei, JNA își menținuse multe dintre pozițiile sale, dar pierdea teren rapid. JNA începea să aibă probleme și cu dezertările - mulți membri sloveni ai JNA părăsindu-și unitățile sau schimbând taberele - iar, atât trupele din zonă, cât și liderii de la Belgrad păreau a fi dezorientați. Izbucnirea războiului a însuflețit eforturile diplomatice ale Comunității Europene pentru a pune capăt crizei. Trei miniștri de externe
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
care traversa Alpii la granița cu Austria, precum și zece tancuri JNA lângă Nova Gorica. Întreaga garnizoană JNA de la Dravograd - 16 ofițeri și 400 de soldați, plus echipamentul - se predau, iar garnizoanele de la Tolmin și Bovec cad, de asemenea, în mâinile slovenilor. Armele capturate sunt redistribuite rapid către forțele slovene. Au loc alte ambuscade, iar forțele STO capturează instalațiile JNA de la Nova Vas, la sud de Ljubljana. Depozitul de muniție al JNA de la Črni Vrh este incendiat și explodează, afectând serios orașul
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
sârbul Borisav Jović - a refuzat autorizarea unei astfel de operațiuni. Șeful Statului Major al JNA, generalul Blagoje Adzić, a fost furios și a denunțat public că “organele federale care ne-au limitat tot timpul libertatea de acțiune, cerând negocieri în timp ce slovenii ne atacau cu toate mijloacele din dotare.” În decursul acestei zile au loc cele mai grele lupte ale războiului, zi care se va dovedi una a pașilor înapoi pentru JNA. Coloana de tancuri JNA de la pădurea Krakovski este atacată puternic
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
( dialectul prekmurian: "Reszpublika Szlovenszka okroglina", "Mörszka Reszpublika") fost un stat nerecunoscut creat în 1919, odată cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar, în regiunea istorică numită tradițional „Ținutul Vendic” (). Pe 6 iunie 1919, Prekmurje a fost incorporat în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, stat redenumit Iugoslavia în 1929. Statul se învecina la nord cu Austria, la est cu Ungaria și la sud și vest cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Pe data de 6 iunie 1919, armata roșie maghiară a intrat în Prekmurje
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
Pe 6 iunie 1919, Prekmurje a fost incorporat în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, stat redenumit Iugoslavia în 1929. Statul se învecina la nord cu Austria, la est cu Ungaria și la sud și vest cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Pe data de 6 iunie 1919, armata roșie maghiară a intrat în Prekmurje și a dezființat republica. Tkálecz a fugit în Austria și comuniștii au declanșat o "teroare roșie" asupra opozanților. Pe 1 august 1919, Republica Sovietică Ungaria a fost
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
să câștige prietenia papei Ioan al VI-lea, donând Sfântului Scaun unele pământuri montane din Alpii Cotici. Această amiciție nu i-a ajutat prea mult, domnia sa fiind marcată de numeroase răscoale interne, ca și de invazii ale triburilor slave ale slovenilor în regiunea Veneto. În 711, Ansprand, pe care Aripert îl exilase, a revenit în fruntea unei mari armate puse la dispoziție de ducele Theudebert de Bavaria. Mulți longobarzi din Austria longobardă (din Veneto și din răsărit) s-au raliat lui
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
său, Franz Joseph, fostul împărat Ferdinand I și-a stabilit reședința în Castelul din Praga. În 1918, castelul a devenit reședința oficială a președintelui noii Republici Cehoslovace, Tomáš Garrigue Masaryk. Noul Palat Regal și grădinile au fost renovate de către arhitectul sloven Jože Plečnik. În această perioadă, Catedrala Sf. Vitus a fost finalizată (pe 28 septembrie 1929). Lucrările de renovare au continuat în 1936, fiind coordonate de Pavel Janák, succesorul lui Plečnik. La 15 martie 1939, la scurt timp după ce regimul nazist
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
ea semnează cu S.D. Itxako, unde va juca până la finalul sezonului 2011-12, câștigând încă din primul sezon Supercupa Spaniei, Cupă Reginei și campionatul. În 2012, după probleme financiare cu care s-a confruntat clubul spaniol, Martín se transferă la clubul sloven RK Krim Mercator Ljubljana. La echipa națională a Spaniei a fost pentru prima dată convocată de Miguel Ángel Florido, debutând pe 14 octombrie 2005, la Kostrena, Croația. Cu Spania a luat parte la Campionatul Mondial din 2009, desfășurat în Chină
Carmen Martín () [Corola-website/Science/328061_a_329390]
-
un fals, iar mai apoi o un „addendum” din secolul al XIV-lea bazat pe un manuscris mai vechi al lui Thomas Archidiaconus. Istoricul maghiar János Karácsonyi consideră că documentul este un fals din secolul al XIV-lea, iar istoricul sloven Ljudmil Hauptmann consideră că este un document din secolul al XIII-lea. Istorici croați Miho Barada și Marko Kostrenčić consideră ca este un document din 1102, în vreme ce un altul, Nada Klaić, îl consideră doar un fals din secolul al XIV
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
și Aliații occidentali. După război, Iugoslavia a capturat cu succes teritoriul Istriei, precum și orașele Zadar și Rijeka care din 1920 erau parte din Italia. Această mișcare a fost în beneficiul direct al populației slave din regiune (în principal croați și sloveni). Conducerea Iugoslavă a căutat să incorporeze și Triest în țară, acțiune la care aliații occidentali s-au opus. Acest lucru a dus la mai multe incidente armate, în special la atacuri aeriene iugoslave cu avioane de vânătoare asupra avioanelor de
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]