19,058 matches
-
statutul de cea mai mare publicație locală din România - cu un tiraj mediu de 83 233 de exemplare pe săptămână și cu 227 000 de cititori (date certificate de cel mai recent Studiu Național de Audiență) - și este mereu în slujba Măriei Sale - CITITORUL. „Agenda Show“, care s-a desfășurat duminică, 23 martie, și care a putut fi urmărit în direct pe postul TVR 2, a încântat prin deosebita calitate artistică, dar și prin valoarea premiilor care au făcut fericiți pe 10
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
că artistul, oricât de modest, este în primul rând un orgolios (el creînd lumi, concurând cu Dumnezeu) și că nici în intimitatea ei, situația scriitorului nu este mai bună. Pe de o parte, mizeria materială îl obligă să accepte numeroase slujbe prozaice, iar timpul și dispoziția pentru scris i se strecoară printre degete. Pe de altă parte, relația cu publicul sau s-a schimbat esențial: el, Scriitorul (cu S mare), nu mai reprezintă Speranța (tot cu S mare), cărțile au devenit
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
filotimia pomenita are, în cazul său, si ținte foarte pragmatice: un scriitor nu aleargă neapărat numai după lauri, ci și după posibilitatea de a se întoarce la adevăratele sale unelte, el sperând să nu mai fie obligat să lucreze trei-patru slujbe pentru a-și întreține familia, ci doar să se rezume la una, în restul timpului putând să se ocupe de scris. (Fiind greu de presupus că într-un viitor apropiat vor exista în România foarte mulți scriitori apți să trăiască
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
victorie a democrației”, „Când viteazul trece, fricosul tace chitic”, „pâinea de secară este Pâinea aromată a libertății, egalității și frăției...”. Ultima exprimare aparține lui Ernst Leopoldovici Busch, un ziarist de ocazie, nonconformist, specializat în impresionismul german. El este fără o slujbă mai întotdeauna. Rămâne parcă un om de prisos. Cu Busch și cu fotoreporterul Jbankov, scriitorul creează alternativă personagială față de toți parveniții politici, înmulțiți pilduitor când ciuma roșie era chemată insistent sub faldurile comuniste. Poate că peste sute de nume prezente
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
și, adesea, în vădita alianță cu mentorul Sburătorului, autorul Domnișoarei din strada Neptun s-a pronunțat împotriva amestecului valorilor, văzînd în destinul criticii unul similar cu cel al Cenușăresei. Istoria literaturii noastre, socotea Aderca, n-ar fi decît "istoria diferitelor slujbe pe care zînă artei cuvîntului a fost silită să le împlinească, umila pe la curțile boierești ale altor valori". Că o excepție salutara e comentată prezența lui Maiorescu, "subtilă protestare, discipolul esteticei hegeliene, care cu voce senina a intonat pe aceste
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Din prima noapte petrecută înapoi acasă, alături de soția sa, bărbatul are revelația fizică a catastrofalei sale greșeli: o simte în stomac, ca o durere surda, unde va și rămîne pentru totdeauna. Treptat, cei doi, Tomas și Tereza, își vor pierde slujbele, casa, vor fi obligați să ducă o viață precară, undeva la țară, și vor muri în împrejurări dubioase. Perechile adevărate ale lui Tomas și Terezei, ca oameni veniți din aceeași lume, sînt Sabina și Franz. Ea este una dintre iubitele
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
nu le-a ilustrat, cu riscul de-a se constată că ele... nu există! Căzut azi într-o ușoară umbră, el exprimă destinul acelor scriitori care s-au devotat aproape exclusiv prezentului lor, printr-o cheltuire incandescenta a resurselor în slujba acestuia, printr-o combustie în raport cu care gratitudinea posterității nu e totdeauna pe măsură. "Trebuie să fii un om viu și un artist postum", consilia Jean Cocteau, cu toate că, uneori, artistul, viu aidoma omului, neglijînd acea abstragere ce pare propice contractului cu
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
la Viena, desi Junimea îi acordase o bursă iar, în 1874, Maiorescu, ministru fiind, i-a alocat un stipendiu (care, apoi, i s-a reproșat) îndemnîndu-l să-și dea doctoratul. Dar Slavici apare, în 1874, la Iași în căutarea unei slujbe (după ce mai lucrase, în Banatul sau, ca notar și secretar la un birou avocațial) și în 1875 capătă una, la București, ca secretar al Comisiei documentelor Hurmuzaki, apoi, în 1876, devine redactor la recent întemeiatul Timpul, pentru ca, din 1882, să
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
unui critic literar? - Despre "a treia Europa", mi-am spus părerea în A treia Europa (Polirom, Iași, 1997, pp. 15-17). Cât despre termenul "iscoada", adică "spion", nu mi-l asum, pentru motivul că Oltenia nu-i o putere etranjeră, în slujba căreia aș fi. - Oltean, de altfel, sunt pe sfert, mama născându-se la Mannheim (cu un cuvînt joycian: Mamannheim!), din alsacieni și levantini. - Dupa simpleroze și tautofonii au venit holorimele, care pot fi considerate un fel de "rime totale". Ce
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Internet. Căscați, uituci, neisprăviți, cum suntem, ce credeți că s-a întâmplat? Arhiepiscopia, Patriarhia, mai știu eu toate așezămintele astea, au pierdut cheia de la Catedrala Neamului. N-a mai putut nimeni să intre acolo câteva zile. S-a ratat și slujba de duminică. Dandana mare! Noroc că au găsit-o până la urmă! Dar știți unde? Într-un morman de gunoaie și resturi menajere pe malul lacului Pantelimon. Dracu' știe cum a ajuns acolo..." Ca o sonerie stridenta, de ceas deșteptător, aceasta
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
perfect calm, cîtuși de puțin malițios sau răutăcios triumfator, că nu mai este nevoie, iar la spaimă lor că vor fi definitiv concediate, prințesa le-a mulțumit pentru ajutor, amintindu-le că le așteaptă a doua zi să revină la slujbă. Mai mult decît atît, profitînd de apropierea Crăciunului, le-a oferit grevistelor alimentele pe care le ceruseră, dar de data asta din generozitate, nu ca răspuns la amenințări. Politețea fermă a prințesei, decizia ei de neclintit de a nu ceda
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
a arunca cititorului în chiar mijlocul procesului urmat de erou, la care parcă participa și-l poate structura el însuși: "Nicola murise pe front a doua zi de Crăciun, undeva pe malul Bugului, iar ea, Ioana, îi făcu în sat slujba de îngropăciune, cu racla, pînză și lumînare cu tătusîi, ce-o fi aia. A doua zi plecară cu faetonul la Seimeni..." etc. Mi se pare un roman cu totul deosebit între aparițiile ultimilor ani și nu mă îndoiesc că și
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
relevante, identificarea u-nor teme și subteme recurente), care, de multe ori nu produce nimic, decît o mare plictiseală, sau în cel mai bun caz timorează vag cititorul prea puțin inițiat în asemenea metode. Vreau să spun, cînd e pusă în slujba altor demersuri decît cel din cartea de față. Mitul lui Don Juan este una dintre cele mai impresionante aplicații structuraliste, într-atît de reușită, prin rigoare și șarm speculativ, totodată, încît da un mai bun renume metodei. Sinceră să fiu, mi-
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
bîntuie prin oraș în zile tulburate ca acelea, mi-am zis, iar dacă nu duhul, atunci măcar tiparul lui, de dascăl nestăpînit, vîrît cu pasiune în politică și care, la vremea lui, s-a pus cu autoritatea, riscîndu-si pielea, apoi slujba, în numele unor idei care l-au înfierbîntat în tinerețe. Creangă însă, daca socotim mai bine, nu s-a lăsat ademenit de uși, ci de treburi mai înalte decît intrarea prefecturii din Iași. Ochea ideile timpului și, cu toate că nu suferea popimea
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
nu era hirotonisit și nu înțelegea dacă are drept să-și continue traiul de pustnic. Dar după un aspru canon de cinci zile și, după povața unui stareț dintr-o mănăstire relativ apropiată, își continuă traiul, regăsindu-si liniștea pentru slujbele lui. Mai trec 15 ani și într-o bună zi, la peșteră pustnicului apare tînărul Nechifor Pîrvu, care dorește să-i fie ucenic, devotîndu-se vieții monahale pentru că, gîndea el, pustnicii de la peșteră sînt singurii care înțeleg tainele vieții și ale
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
la peșteră pustnicului apare tînărul Nechifor Pîrvu, care dorește să-i fie ucenic, devotîndu-se vieții monahale pentru că, gîndea el, pustnicii de la peșteră sînt singurii care înțeleg tainele vieții și ale lumii. Păgîn și necredincios, la început, Pafnutie îl învăța rostul slujbelor și al canonului, dîndu-i numele de Ilarion. Tînărul, nedîndu-se la o parte de la nimic greu, ajunge să înțeleagă că debusolarea lui de pînă la călugărie se datora lenei în care se complăcuse. Treptat, găsește calea credinței. La împlinirea stagiului de
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
nevrozele, răutatea - fertile în opera dar neplăcute în relațiile cotidiene. * Printre tinerii afirmați în ultimul deceniu, unul ni se pare uimitor prin înfăptuiri și altruism: Nicolae Tone. Punîndu-si, cu o inepuizabila energie, priceperea, cultura, bunul gust și abilitățile practice în slujba literaturii române, a poeziei în special, el a înființat Editură Vinea, deja renumită prin ediții superbe, a întemeiat revista trimestriala dedicată avangardei Aldebaran, care concurează la titlul de cea mai frumoasă publicație din presa culturală, iar din luna aceasta conduce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
aparent mărunt mi se pare semnificativ pentru provocarea adresată tradiționalelor precauții autohtone: autorul explicitează (p. 229) presupunerea (a cărei circulație era în cultura română, din cîte se pare, exclusiv orală) că celebrul Neacșu din Cîmpulung a fost un informator în slujba primarului german al Brașovului (și nu neapărat un boier sau un negustor patriot, scriind spontan, din impuls antiotoman, așa cum tinde să-l prezinte clișeul scolastic național); o analiză a scrisorii - tipic raport de spionaj - poate oricînd confirmă această ipoteză. O
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
a alăturat, ca alți congeneri, de mișcarea extremistă de dreapta sau stînga, păstrîndu-se un democrat care știa să țină mijlocia. A mai publicat, în 1941, proza Sînt frate cu un fir de iarbă, apoi, după 1944, a avut parte de slujbe pasagere, după care, renunțînd sau fiind licențiat, a trăit decent din traduceri și stilizări pe la edituri, fiind mereu gata la orice solicitări. În 1966 s-a aventurat și în istoria literară, scriind o carte despre un pașoptist și unionist precum
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
de semne și metafore năucitoare și inutile, păstrează claritatea și puritatea unei demonstrații bazată aproape în totalitate pe actori. Tușele regizorale, scenografice (foarte bun spațiul realizat de tînăra studentă Ioana Creangă) și muzicale nu fac decît să se pună în slujba protagoniștilor, retrăgîndu-se mult prea modest în spatele lor. Aș remarca, încă o dată, compoziția muzicală originală a Dorinei Crișan Rusu, cu acorduri patetice, furtunoase dar și duios-melancolice, cu inflexiuni de sonuri recognoscibile pe insule grecești, cu o asociere ciudată și întotdeauna imprevizibilă
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
aici, instantaneu, o dublă convertire. Zoe iese din mînăstire, devenind laică, și căsătorindu-se cu alesul ei, iar studentul în filosofie abandonează facultatea, înscriindu-se la Teologie, devenind, în 1909, doctor în teologie la Universitatea din Cernăuți, cînd capătă și slujba de confesor ecleziastic, hirotonisindu-se preot de abia în 1922. De pe urma acestei convertiri spre teologie s-au născut cîteva scrieri (tenta religios moralizatoare din romanele sale de aici provine), dar, mai ales, acel monument de limbă care este traducerea românească
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
relevabil roman din ciclul romanesc al lui Galaction, e tezist, lungit locvace peste măsură, aglomerat cu fragmente din jurnale intime, lungi epistolare. G. Călinescu are dreptate în Istoria literaturii (1941), cînd observă: "vina capitală a cărții este dilatarea verbală în slujba tezei. Logosul îmbracă toate varietățile: monologul, dizertația, conferințele, discursurile, predica, omilia, caterisirea". Bun cunoscător al operei părintelui Galaction și experimentat editor al operei acestuia, dl. Teodor Vârgolici ne-a dăruit o bună ediție a acestui roman, avînd grijă să adauge
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
al vîrstei de mijloc; criză din jurul vîrstei de 40 de ani; mezzo dell'camin perceput că o sufocanta fundătura. Un bărbat de 42 de ani, cu viața așezată pe niște "sine care nu mai conduc nicăieri" (o căsnicie mortificata, o slujbă de întreținere, o fiică, liceeană, înstrăinata și necruțătoare) hotărăște, într-o bună zi, să sară de pe acele sine, să deraieze, si, dacă se poate - ei bine, se poate! - să se întoarcă din drum: să recupereze gustul tinereții pierdute, să facă
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
spectatorului o stare proastă... Dacă "lumea e urîtă", filmul e și mai urît decît ea. Punctul nevralgic e că urîțenia iese din ordinea artei și devine, la rîndul ei, o marfă. Început ca un sincopat manifest al revoltei ("Nu ești slujba ta. Nu ești contul tău din bancă. Nu ești cît ai în buzunar. Nu ești hainele tale"), filmul degenerează într-o odisee anarhistă - nihilistă - teroristă - paramilitară, cu un final de pseudo SF confuz și ieftin. Poate că în romanul lui
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
batjocoriri ale inamicului. Degeaba a fost totul. N. Iorga nu putea ierta astfel de dezertări și trădări (o știu și din comportamentul savantului față de Const. Stere) și a deschis un adevărat război împotriva lui Tzigara-Samurcaș, cerînd licențierea lui din toate slujbele oficiale, inclusiv din învățămînt. A făcut-o, tot atît de vehement, și rectorul universității, profesorul Athanasiu. Abia și-a putut menține catedra la Universitatea din Cernăuți. Și asta după ce profesorul de istoria artei a publicat, în 1920, volumul Mărturisiri silite
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]