8,807 matches
-
căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți și lui Dumnezeu și lui Mamona.[...] Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un mediu pe care tu îl cunoști perfect, cu mirosul de tren ce rămâne și după ce toate trenurile au plecat, mirosul special al gărilor după ce a plecat ultimul tren. Luminile gării și frazele pe care tocmai le citești par să slujească mai mult la dizolvarea decât la dezvăluirea lucrurilor ivite dintr-un val de întuneric și de ceață. Am coborât în această gară astă-seară pentru prima oară în viața mea și deja mi se pare că mi-am petrecut toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți ani; orice discuție pe care o au e continuarea unor vechi discuții. Își aruncă glume, unele piperate: - Spune drept, întunericul îți slujește ca nimeni să nu vadă cine vine la tine! Pe cine primești în camera din spatele magazinului când tragi oblonul? Aceste replici formează un zumzăit de voci indistincte, din care ar putea totuși să se ivească un cuvânt sau o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
echivalențe aproximative, întrerupându-se pentru a enunța reguli gramaticale, derivații etimologice, citate din clasici. Dar când te-ai convins că profesorul ține mai mult la filologie și erudiție decât la subiect, îți dai seama că adevărul este altul: învelișul academic slujește doar să protejeze ceea ce povestirea spune și nu spune, inspirația poetică gata să se disperseze în contact cu aerul, ecoul unei cunoașteri dispărute, dezvăluită în penumbră și prin aluziile trecute sub tăcere. Hărțuit între nevoia de a interveni cu luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
găsit inspirația reală... — Nu vă voi prezenta - continuă profesorul, soarta schimbătoare a acestei cărți în Republica Populară Cimbrică. Publicat de la început ca un roman clasic, tradus și în germană pentru a-l putea difuza în străinătate (de această traducere ne slujim acum), a suferit apoi în timpul campaniei de rectificare ideologică și a fost retras din circulație și chiar din biblioteci. Noi credem că, dimpotrivă, conținutul său revoluționar este dintre cele mai avansate... Sunteți nerăbdători, tu și Ludmila, să vedeți renăscând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
construiește un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconștientului ei, iar ceea ce descifrează este acel vizitator apocrif al visurilor ei, și nu tu. Lectura trupurilor făcută de amanți (acea combinație de gânduri și trup de care amanții se slujesc pentru a face dragoste) e diferită de lectura paginilor scrise, căci nu e liniară. Atacă dintr-un punct oarecare, sare, se repetă, revine înapoi, insistă, se ramifică în mesaje simultane și divergente, converge din nou, înfruntă momente de plictiseală, întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de obiecte neidentificate. Asta e o localitate de trecere, un fel de canal aerian foarte frecventat în ultima vreme. Se crede că se datorează faptului că prin aceste părți locuiește un scriitor, iar cei de pe alte planete vor să se slujească de el pentru a comunica. — Ce vă face să credeți asta? am întrebat. — Faptul că de câteva vreme acest scriitor e în criză și nu mai reușește să scrie. Ziarele se întreabă care ar fi motivul. După calculele noastre, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
este. Oare mesajul extratereștrilor e conținut în jurnalul meu? Sau în cartea ei? A venit să mă vadă o fată care scrie o lucrare despre romanele mele pentru un seminar de studii universitare foarte important. Văd că opera mea îi slujește perfect să-și demonstreze teoriile, fapt pozitiv, desigur, pentru romane, sau pentru teorii, nu știu. Din felul ei foarte circumspect de a vorbi mi-am imaginat o muncă extrem de serioasă: dar cărțile mele văzute prin ochii ei mi se par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mele îți dau impresia unei persoane oarecare? — Nu, vedeți... Romanele lui Silas Flannery sunt ceva atât de bine definit... par să fi existat dintotdeauna, dinainte ca dumneavoastră să le fi scris, în toate detaliile lor... Par că trec prin dumneavoastră, slujindu-se de dumneavoastră, care știți să scrieți, pentru că trebuie totuși să existe cineva care să le scrie... Aș dori să vă pot observa în timp ce scrieți, pentru a verifica dacă e chiar așa... Simt un junghi dureros. Pentru femeia asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
contemplând forma frunzelor de ginkgo, ca un mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei frunze perceperea fiecărui lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor conjuncturi pripite, omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție, am început să-mi concentrez atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
naturalețe, de parcă era subînțeles că spusele mele n-ar fi avut alt subiect. Pentru a îndrepta conversația spre alt teren, am încercat să fac o comparație cu lectura unui roman, în care curgerea liniștită a narațiunii, pe un ton egal, slujește la scoaterea în evidență a senzațiilor subtile și precise asupra cărora vrem să atragem atenția cititorului; dar, în cazul romanului, trebuie ținut seama de faptul că în succesiunea frazelor apare de fiecare dată o singură senzație, fie individuală, fie complexă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sigur de ceea ce e adevărat și de ceea ce e fals, poliția politică simulează acțiuni revoluționare, iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul de taxi ciulește urechea. Îi faci un semn Corinnei, ca pentru a o împiedica să spună fraze imprudente. Dar ea: — Nu-ți fie frică. Ăsta e un fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
evenimente? Te-ai aruncat în acțiune plin de elan: și apoi? Funcția ta s-a redus curând la înregistrarea situațiilor decise de alții, supunându-te autorității altora, aflându-te implicat în evenimente ce scapă controlului tău. Atunci la ce-ți slujește rolul tău de protagonist? Dacă continui să te pretezi la jocul ăsta, înseamnă că și tu ești complice la escrocheria generală. O apuci pe fată de încheietura mâinii. — De-ajuns cu deghizările, Lotaria! Până când vei continua să te lași manipulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unui servitor, căruia i-am dat calul meu în grijă, parcurg o serie de locuri ce ar trebui să mă ducă înăuntru, dar mă aflu tot afară; dintr-o curte interioară trec într-alta, de parcă în palatul acesta ușile ar sluji drept ieșiri și nu drept intrări. Povestirea ar trebui să redea senzația de dezorientare produsă de locuri văzute pentru prima oară, dar și de locuri ce au lăsat în memorie nu o amintire, ci un gol. Acum, imaginile tind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dacă dumneavoastră credeți în Spirit, domnul meu. Eu cred. Cred în dialogul neîntrerupt al Spiritului cu sine însuși. Simt că acest dialog se înfăptuiește prin privirea mea, care scrutează paginile interzise. Și Poliția e spirit, și Statul pe care-l slujesc, și Cenzura, ca și textele asupra cărora se exercită autoritatea noastră. Suflul Spiritului nu are nevoie de un public larg pentru a se manifesta, prosperă în umbră, în relația obscură perpetuată între secretul conspiratorilor și secretul Poliției. Pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dat o sapă s-o folosească la țară. Judecătorul comandase sapa în atelierul închisorii, iar prizonierii, la cererea judecătorului, au scrijelit o inscripție pe mânerul de lemn cu un cui înroșit în foc. Zicea așa: Ordonanța clasa întâi Badule a slujit-o cu credință pe Maiestatea Sa, iar apoi Republica Botswana timp de cincizeci de ani. Bravo, soldat încercat și devotat, din partea dlui judecător Maclean, Judecător Asociat, Curtea Supremă a Botswanei. Judecătorul ăsta a fost un om cumsecade și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi Îngăduiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii Elegbei, alegînd de data asta o broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării tocmai Îl eliberase, dădu un ocol pînă cînd ajunse dedesubtul peretelui abrupt, chiar sub stînca mare ce Îi slujea drept turn de veghe. Avu nevoie de aproape un ceas ca să ghicească, mai degrabă decît să-și confirme, că sub o ieșitură aflată la vreo zece metri de culme se deschidea o cavernă cu margini neregulate, prin care efectiv intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trăi liniștit; cel care se va socoti prea deștept o să regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă Își pierde viața - și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bucată de vreme. La nimic... Chiar dacă asta m-ar fi transformat În cel mai Înțelept om de pe lume, tot aș fi avut chipul ăsta și toți m-ar fi respins la fel - Îl privi drept În ochi. La ce-ți slujește să știi să citești? - La a Înțelege ce au scris alții, răspunse francezul cu naturalețe. Uneori, cînd ne simțim singuri, triști sau aproape disperați, ceea ce ne povestesc alții ne poate liniști... Să știi cum au trecut ei prin experiențe similare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea. Știu că pot să Învăț și Îmi va sluji ca să Îi povestesc lumii ce mi-a făcut și să-i declar război, zîmbi amuzat. În fond și la urma urmei, dacă tot o să mă preschimb În Regele Insulei Hood, s-ar cuveni, ca Rege, să știu să scriu. - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei și pînă la ce punct acesta avea să fie legat de Iguana Oberlus și de Insula Hood, dar ajunsese la concluzia că tot ceea ce i se Întîmplase avea să-i marcheze viața de atunci Înainte și avea să-i slujească, mai cu seamă, pentru a se cunoaște mai bine pe sine și a afla ce anume dorea În realitate. De cînd avea numai șaisprezece ani, trebuise să-și deschidă drum printr-un hățiș confuz de idei și sentimente, Încercînd zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui nu durase mult. Albatroșii uriași nu se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar chiar și așa, avea să supraviețuiască. Să lupte, să muncească, să lovească și să se Înfurie erau singurele lucruri care-i rămîneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fost „fiul lui”, moștenitorul lui, „Regele Insulei Hood” și al tuturor sclavilor și bogățiilor lui, educat de către tată să aibă convingerea că ei doi aveau dreptate și că erau perfecți și, pentru că ei dețineau puterea, restul oamenilor trebuiau să le slujească și să le dea ascultare. Dar pînă și acest vis era imposibil, iar dacă se năștea diform, pruncul era condamnat să-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor al unei insule, ci drept cea mai odioasă dintre ființele vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]