834 matches
-
că îl ține blocat înăuntru. Chiar dacă acum nu mai era înfricoșat, ura aceea covârșitoare o simțea în continuare, rostogo lindu-se în valuri spre el. Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva, vreo piatră ori poate un smoc de iarbă, pentru că se dezechilibrase. Căută disperat să își mențină echilibrul, dând din mâini. Nu căzu dar inima i se făcuse cât un purice. Nu știa ce se ascunde acolo, în întunericul din spatele său. Probabil un animal de mari dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rediu! Parcă nu știu eu, că-ți pasă mai mult de rachiu decât de grijile și durerile bietei bătrâne, suspină femeia, care începu a scoate masa cu trei picioare și a așeza pe ea o față de masă de borangic, un smoc de busuioc, o farfurie cu mere domnești și un castron de nuci. Printre gemete și mormăieli, ghionturi date odraslelor, Natalița reuși să termine de așezat masa. Nu uită să șteargă icoana, cu sfinții Constantin și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că acel "ceva" era foarte important pentru mine. Biserica avea două rânduri de scări. O scară largă, de piatră, urca din stradă. Cealaltă, laterală, dădea spre un parc și, fiind nefolosită, întrucît în partea aceea nu era nici o ușă, crescuseră smocuri de iarbă în crăpăturile umplute cu pământ. Ca să treacă timpul, am smuls un smoc de iarbă și mă jucam cu firele, încercînd să-mi aduc aminte ce anume așteptam să se întîmple și, cum nu reușeam, începusem să mă neliniștesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
O scară largă, de piatră, urca din stradă. Cealaltă, laterală, dădea spre un parc și, fiind nefolosită, întrucît în partea aceea nu era nici o ușă, crescuseră smocuri de iarbă în crăpăturile umplute cu pământ. Ca să treacă timpul, am smuls un smoc de iarbă și mă jucam cu firele, încercînd să-mi aduc aminte ce anume așteptam să se întîmple și, cum nu reușeam, începusem să mă neliniștesc. La fiecare zgomot, tresăream, convins că, în sfârșit, misterul se va dezlega. La un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vrea să mai citească, să citească și mai încolo. Eu scriu în continuare. Pentru că am mers mai departe. Am ajuns la un tărâm cu verdeață măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
Takamatsu, se ruga celor Opt Regi Dragoni să trimită cât mai multă ploaie, care era principala lor armă pe acel câmp de luptă. Castelul solitar continua să fie complet izolat în mijlocul lacului mlăștinos. Ici și colo ieșeau din apă, ca smocurile de păr ale cuiva cu o boală de piele, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În cetate, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase dispăruseră deja. Nenumărate bucăți de lemn în descompunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trunchiuri, adormind. Peste tot domnea liniștea, dar era acea tăcere care urmează după o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese învăluită în visuri până înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cere cuiva umbrela pe ploaie, nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
târându-se pe versant în sus, până în dreptul gurii de foc. Moment în care, lăsându-i pe toți cu răsuflarea tăiată, s-a aruncat acoperind cu propriu-i trup focul mitralierei. Ducu i-a văzut mâinile încleștându-i-se de smocurile de iarbă uscată de deasupra gurii de foc și și-a zis: o face pentru ca trupul său mort, sfârtecat de gloanțe să nu alunece pe povârniș în jos, lăsând iarăși descoperită acea gură de foc care le stătea în calea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un buzunar micuț, ca un fel de pantalonași cu un singur crac. De o parte și de alta se zăreau smocuri cârlionțate de păr. Alan abia putea să distingă... labiile acelea prin mătasea subțire. Tocmai ca să alunge aceste imagini din mintea sa - rod al îngrozitoarei fertilizări încrucișate între viața sa fantastică și anomalia genitală a lui Bull - Alan se dusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puterile, pământ în mâna dreaptă și, smucindu-mi-o, am smuls un mănunchi de grâu, cu rădăcini cu tot, și atunci m-am uitat la Puiu și am văzut cum îi tremură colțul gurii de frică, am lăsat din mână smocul, gândindu-mă că totuși nu trebuia să iau parte la această bătălie și că precis n-o să pot să mă cațăr sus, pe mirador, după mingea de piele a Prodanilor. Totul a început când s-a constatat că noul șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înainte să merg acasă. A ridicat de pe jos țeava și barosul, punga lui Lupu cu cărămida în ea era tot acolo, i-a dat un șut, punga a zburat, foșnind și învârtindu-se, vreo șapte metri, aterizând în noroi, printre smocurile de iarbă, atunci Csákány a arătat cu țeava spe vechiul teren de fotbal și mi-a spus să mergem. Csákány își încropise coșmelia în capătul șanțului care se întindea, traversând terenul de fotbal, până la un lan de grâu. Acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
hârtie gudronată, de undeva făcuse rost și de o sobă de tuci, hornul ieșea prin acoperiș, fumul albicios putând fi zărit de departe. Pe drum, Csákány n-a scos o vorbă, fluiera încet, mai dădea cu piciorul în câte-un smoc de iarbă, o dată l-am întrebat ce vrea să-mi arate, dar mi-a zis numai să am răbdare, continuând să fluiere, între timp mie mi-a venit în minte ce auzisem de la băieți, că mănâncă pisici și câini, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai frumoasă priveliște, mai demult era și o bancă acolo, dar acum n-a mai rămas din ea nici scheletul, nu-i nimic, vine primăvara, pământul s-a mai încălzit, spunând astea, și-a dezbrăcat haina, a întins-o peste smocurile de iarbă de sub copac, s-a așezat pe ea turcește și, bătând cu palma locul de lângă el, mi-a zis să mă așez și eu, ce mai aștept, eu am vrut să spun că nu stau, că e pământul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o mânecă și a pornit spre dubă, cealaltă mânecă a hainei flutura în aer, în timp ce încerca s-o pună pe el din mers. M-am uitat în jos, pământul absorbise toată berea, se mai vedeau doar niște pete negre printre smocurile verzi de iarbă, pe locul unde stătuserăm, iarba era culcată la pământ, rămăseseră acolo și cele două capace aurii de bere, m-am aplecat, le-am ridicat pe amândouă, le-am strâns în palmă, și am pornit și eu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a amenințat că mă duce la mama dracului, la vreo douăzeci de străzi mai încolo și mă aruncă în mijlocul drumului. M-a mai asigurat că dacă își pun cioroii mintea cu mine, n-o să mai rămână din mine decât un smoc de păr și câțiva dinți. Mai aveam în buzunarul de la spate câteva bancnote rămase de la ultima călătorie. I-am întins o hârtie de douăzeci de dolari prin geamul spart. A deschis ușile și am coborât. Nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Chiloții, pe de altă parte - și cei despre care îți vorbesc sunt niște chiloți cât se poate de practici după standardele fetișiștilor, ca să nu mai vorbim de cele feministe - în chiloții ăia era marfă de calitate: curul înalt și săltăreț, smocul din față, cu forma lui vagă, ca o prună într-o batistă, care așteaptă să fie ștearsă și împărțită. Presupun (am crezut eu), presupun că țâțele or să i se facă așa cum trebuie după ce va avea copii, și atunci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aplicat cu toată forța o lovitură capabilă să-i facă ouăle praf, care l-a expediat ca un bolid în ușa de fier. S-a îndreptat, nici o slăbiciune, nici o ezitare. Cu o răsucire sălbatică a fălcilor mi-a smuls un smoc de păr, pe care l-a scuipat, și a râs, și m-a zgâlțâit și mai tare... O singură consecință. Ultima îmbrățișare. Am simțit că-mi arde fața - și a fost cealaltă luptă, lupta pentru aer, care mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
curiozitatea. Dar unghiul era nepotrivit; singura imagine mai clară era o parte din pălăria meșterului, agățată în cui. S-au scurs așa mulți ani. Ceasornicarul era chiar bătrân. Chelise aproape de tot, iar puținul păr ce-i mai rămăsese, ca niște smocuri, pe la urechi, albise. De acasă pleca doar rareori. Pentru de-ale gurii, trimitea câte un copil din vecini să-i cumpere pâine, măsline și pastramă. Și la trup se împuținase. De atâta sare - ziceau oamenii - se uscase. Și de sminteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai înainte în pustă se mai ivea câte un pom, acum asemenea apariție era tot mai rară. De fapt, în ultimele șapte ore de drum nu se mai zărise nici unul... Și iarba prinsese să dispară. Doar ici-colo se mai zăreau smocuri veștede, ce băteau tot mai mult spre galben. Apoi, locul acestora a fost luat de tufe de mărăcini pitici, singura vegetație ce arăta limpede că era vorba de un spațiu pământean ce nu ajunsese sterp de tot. Benzinăriile, aflate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
simplu țâțe. Fundul ei, cu zona-ntunecată dintre coapse, își arăta din timp în timp, leneș și premeditat, steluța cafenie și structura cealaltă, franjurată complex, asemenea cărniței ce iese dintre valvele unei scoici de mare. Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vălu rindu-se pe pernița triun ghiulară a șalelor, ivea un tatuaj cu dragoni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cinematografe întunecate, găsea numaidecât o legătură între accidentul meu și toate calamitățile de coșmar ale lumii, percepute ca parte a relaxărilor ei sexuale. Îi masam umflătura caldă a coapsei printr-o ruptură dintre picioarele colanților, apoi îmi strecuram arătătorul pe după smocul de păr pubian blond care i se încârlionța din creasta vulvei ca o flacără. Părțile inghinale păreau să-i fi fost decorate de-un neguțător excentric de mărunțișuri. Sperând să potolesc supraexcitarea pe care-o născuse în ea accidentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
până în Nevada, acoperind un areal de două ori cât Nebraska și răspândindu-se într-un ritm de mii de hectare pe an. Culmea ironiei e că nici vitelor nu le place anizanta, zice Stridie. Așa că și vacile mănâncă tot rarele smocuri de ierburi indigene. Ce-a mai rămas din ele. Cartea Monei se numește Artizanatul tribal pentru amatori. Când o deschid, din ea își iau zborul alte pene roz și albastre. Acum, mai nou, visul vieții mele e să găsesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]