8,304 matches
-
Răduleasca, i-a ținut isonul fata de la parter. Am rămas fără cuvinte, ba chiar fără aer, așa că m-am grăbit să cumpăr unul din cele trei exemplare recu perate. Apoi am ieșit din librărie epuizat, dar bucuros că am putut smulge cartea lui Silviu din ghearele unei stranii cenzuri postcomuniste exercitate de pretinși vânzători a căror ultimă lectură a fost probabil abecedarul. Victor Alartes S.C. Elvis S.A. Vai, ce bine că rezolv și chestia asta, că prea urât atârnă becurile alea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zic cu glasul sugrumat de șoc: — Hai că vă-ntindeți. Îl împing de tot afară, trântesc ușa după el și încui yala. Mi-e scârbă, am un nod în gât cât China și îmi vine să urlu și să-mi smulg de pe gât toată pielea pe care mi-a atins-o nenorocitul. Mă bag repede sub jet de apă și mă spăl violent. Isteric de violent. Bușesc în plâns și înjur. Înjur cum n am știut că pot și știu să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zeci de metri de noi, jos pe șosea. Am avut orgasm. Un orgasm mut, chinuit, distorsionat, camuflat de zbaterea mea prefăcută și de mișcările lui convulsive. O vreme a fost liniște. Apoi s-a ridicat, și-a tras pantalonii, a smuls cuțitul din pământul unde îl înfipsese, aproape de tâmpla mea stângă, mi-a aruncat hainele pe mine și mi-a zis, calm: — Îmbracă-te și hai în mașină. Nu te las aici. Rucsacul meu era în mașina lui. M-am îmbrăcat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai potrivit ar fi să-i spunem jaf la drumul mare, pentru că asta este ceea ce se Întâmplă de fix 13 ani Încoace. Și ce morgă de oameni buni și nevinovați au toți, dar absolut toți, de-ți vine „să-ți smulgi părul din cap”, sau s-o iei la goană, să te ascunzi Într-o pădure, undeva departe, departe de toată mizeria asta. Dar nici asta nu se mai poate, pentru că nu mai sunt păduri, păduri adevărate, vreau să spun, pentru că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice; libărci și salamandre înaripate croindu-și loc prin jungla de tulpini zimțoase, înaintând trudnic prin încâlcitura de buruiene și rădăcini smulse din pământ, lăsându-se strivite de valul necontenit care venea din urmă, suspendat pentru o clipă în aer, într-un fel de buimacă măreție, apoi prăbușindu-se amenințător, peste corpurile lățite dinainte, epuizate de elanul vital, stâlcindu-le și prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și punând mâinile lor lacome și nedomolite pe ei, de parcă ele i-ar fi făcut, de parcă lor li s-ar fi cuvenit totul și li s-ar fi îngăduit totul! Cu farmecele și ademenirile lor! Să-i îndepărteze, să-i smulgă de la inima ei! Ticăloasele! Ușernicele! Egoistele! În răzbunarea neputincioasă pe cealaltă, care i-a luat băiatul în Germania să-l nenorocească sau să se salveze prin el, pentru că se știa că-i evreică și el român curat, din moment ce n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se la vale, mașini și tunuri, unele după altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mare și pe care-l dorea atât de mult. Îi știa timiditatea. Rămăsese la fel. O roșeață adolescentină îi coloră fața. Trecându-și palmele peste ochi, ca și cum ar fi vrut să-și alunge o vedenie ce-i izbea inima, se smulse din loc și se apropie, în grabă, de ea. Nemaipomenit! Dora-Tudora! Cerboaica! După cum vezi! zâmbi ea. Iată cum ne-a fost dat să ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung și-l privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai știe numărul? Pe Astrid au luat-o din prima zi și-au ars-o. I-au ars ochii albaștri-cenușii, fruntea netedă, părul, urechile și sprâncenele, obrajii moi și buzele. I-au ars buzele, mamă, și mâinile și picioarele. Au smuls-o de lângă mine și au silit-o pe picioarele ei să intre în camera de gazare, adică să facă baie. Într-o cameră din asta, de baie, îi bagă și apoi vezi cum iese din ei fumul negru pe coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încordare, dezvăluind, rând pe rând și fragmentar, mădularele trenului, aruncând partea de sus a vagoanelor într-o vuitoare prăpastie neagră. Ascuns în dreptul coloanei de alimentare cu apă se crezu la adăpost, dar șuvoiul de lumină scăpără căutându-l să-l smulgă din beznă. Simți ca o despuiere apăsarea rece pe față și piept. Fulgerător, se lăsă la pământ, ducându-și palma la gură, mușcându-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ. Fără trup, tăiat de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i arunce adevărul în față. Dacă eliberarea și fericirea ei depindeau de duplicitatea aceea stabilită între ele, de bunăvoința cu care bătrâna o-mpingea s-o ia razna, de plăcerea, aproape de bucuria aceea cinică și răzbunătoare, apoi vrăjitoria înrădăcinată trebuia smulsă cu brutalitate, fără nici o prefăcătorie, și strivită. Trădare! Dacă asta se putea numi trădare ceea ce a făcut ea pe câmp, apoi trebuia să recunoască dintr-o singură vorbă totul și să alerge cu brațele ridicate spre bucuria vieții ei descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca ea să-l rețină sau să-l cheme, să-l înlănțuie cu brațele și să-l soarbă în vârtejul ei alb de liniște și flacără. Sări din pat înainte ca ea să se dezmeticească și poate chiar să se smulgă din somn și-ncepu să se-mbrace. Se-mbrăca, îl auzea bâjbâind după lucruri prin cameră, și vocea lui tot mai precipitată și nesigură: Armistițiu! Ce strigă? Ce aristițiu? Ce s-a-ntâmplat? Scoală-te, te rog! N-auzi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înlocuiesc. O formulă cu totul nouă se construiește, cel puțin parțial, din materialul folosit deja de vechile forme. Iar principiul construcției este exterior nu numai formulelor anterioare, ci însuși omului care îi este agent, căci acesta e incapabil să se smulgă formulei metafizice sau culturale care îi este conaturală. „O formulă metafizică este absolută, în sensul că fiecare din noi nu o poate avea decât pe aceea care, prin necesitatea cu care se impune, ne este exterioară nouă. Dar o formulă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
noastră, care sunt copiii noștri, și încercați fiecare cum puteți, dar cu toată căldura sufletului vostru, să treziți tinerii și copiii la Adevărul Vieții celei Adevărate. În concluzie nu uitați când auziți sau vedeți ceva care va face să vă smulgă din gură cuvintele „nu cred”, să vă aduceți aminte de ce vă spun eu și să spuneți: CRED - și nu vreau să aibă putere asupra noastră și a copiilor noștri decât Lumina și Acoperământul Maicii și al Domnului ! Du-te și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost.” (a se remarca și scurtcircuitarea discursului, propoziția devenind eliptică, non-predicativă. (Exact cum scria poezia un G. Benn!). Se cultivă figuri de stil precum oximoronul: albastrul ucigător, comparația și hiperbola, îngemănate: „Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de cafea. Doamne, cât aș vrea să o bem acum, împreună, din ceșcuțele albastre, la măsuța aceea mică, râzând din orice. Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape, cum nici nu-ți poți închipui. Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor. Fizic, sunt aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat în fiecare secundă sute de kilometri, către tine. Fără să obosească. Se hrănesc mereu cu speranță. Firul firav de speranță, despre care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
totalitate. Închid ochii și încerc să-mi închipui că nu sunt nevoită să o fac. Cine știe? Poate, într-o zi, vom rămâne împreună aici. Pentru totdeauna. Maria IV. Telefonul sună brusc, un sunet strident, metalic, ce reușește să mă smulgă din visare. Răspund mecanic. - Alo! - Eva, la telefon. Te-am sunat să-ți spun că mama e în spital. - Maria, în spital? Ce s-a întâmplat? E bine? - Da, acum e mai bine, dar am tras o sperietură zdravănă. Poți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de gândul că m-aș fi putut dărui altui bărbat. Ceea ce, în niciun caz n-aș fi făcut... Dar n-am putut să aleg între a lăsa totul în spate, fericirea copilului meu, demonstrând egocentrism, pentru iubirea mea. A o smulge pe fiica mea din tot ce însemna pentru ea acasă, a o rupe de părintele ei, chiar în condițiile în care între noi doi nu mai era nimic, îmi apărea ca un act de egoism. Și n-am putut face
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
deci cu atât mai mult ar fi trebuit să... - Da, avea o fiică adoptivă. O crescuse responsabil și cu multă dragoste, dar soarta îi dăduse o lovitură cruntă: ajunsă la vârsta maturității, ea a reușit, prin diverse tertipuri, să-i smulgă economiile de-o viață și... dusă a fost. A suferit, el mi-a spus-o. Probabil că de atunci și-a pierdut definitiv încrederea în oameni. - Dar tu ce vină aveai? Asta fusese viața lui de dinainte. Până la urmă, fiecare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Te rog, am nevoie de tine... El se întoarse, uitându-se nehotărât. Îi prinse privirea în zbor și se agăță de ea cu speranță... În sfârșit! Îl văzu cu ochii minții, aplecându-se cu mâna întinsă. Ea reuși să se smulgă, aruncându-se înainte. O secundă, două, trei. Nu, nu mai era mult. Dintr-o dată, tânărul se ridică și... se pierdu în ceața din ce în ce mai densă. - Nu! Nu pleca! Doar ecoul îi răspunse batjocoritor: Nuuu ...eca! - Du-te! Du-te! Du-te
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni, pentru că nu, nu crede în Moș Crăciun. N-o să piardă nimic, nu vine nimeni, n-o să piardă nimic, n-o să... Poc! Ce-a fost asta? Un zgomot scurt, plin, l-a smuls din visare. Când s-a făcut dimineață? Pătura a alunecat pe podea. Se apleacă să o ridice. Lângă fotoliu, o ...gutuie. Mare, parfumată, galbenă ca soarele în miez de vară.. Sorbindu-i aroma, o duce la buze, ca într-un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
înecat satul, să nu mai fie! Poimâine se va schimba vremea, spun vecinii în fiecare zi! Nu ne vom mai trezi, ne-am smintit de atâta nadir și zenit. A rămas doar o lumânare îngenuncheată, lunecând peste zare. Sfârșitul ne smulge din ochi ultimele priviri! Ceasul aduce prea multe știri. Cine mai știe cât din vreme o să mai fie? Rugăciune Vin mereu aici la Azuga, arborii trec tot călări sub fereastră, coboară din pădurile de sus, fără nume sunt caii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Romanele sale nu divulgă zguduitoarea priveliște a unui adevărat „spital al amorului”, femeia fiind o bolnavă de mari febre, o martiră ce se consumă pe un nemilos destin interior; realism de mare clasă, care ucide toate convențiile, toate falsele pudicități, smulgând misterul. Primele cărți ale Hortensiei Papadat Bengescu se compun din improvizații lirice pe teme variate ĂApe adânci 1925). Textele acestea sunt introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
părul bălai, soprane“, bananele devin livide de teama devorării, iar leul ce împodobește somiera urmărește adormit dansul haotic al muștelor din odaie. Pentru Katherine Mansfield, autoare de jurnal, dar și de proză scurtă, această viziune augmentativă are rolul de a smulge măruntul eveniment, obiectul, gestul din cotidian și de a-i restitui demnitatea inițială, și are în substrat un certain mal de vivre, care survine din boala ce-i macină trupul, dar și din criza existențială legată de realizarea sa ca
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
trecut cu jale în suflet prin Piața Sudului, să-mi iau rămas bun de la fostul monument. Intreaga incintă din față nu mai exista; Casa sau Palatul Domnesc și Stăreția erau fără acoperișuri și fără zidurile de la etaje, din biserică se smulgeau ferestrele, lăsând mari orbite negre în zidurile sfărâmate. Pănă la 15 decembrie 1986, în preajma Crăciunului, terenul pe care fusese ridicată între 17161740 falnica mănăstire era complet liber, totul fusese ras de pe fața pământului”. Din fericire au fost și monumente istorice
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]