727 matches
-
un pod aerian 805. Se declanșa procesul ireversibil al împărțirii oficiale a Germaniei. După război, în zonele de ocupație occidentale ale Germaniei, produsul național brut reprezenta o treime din cel al anului 1938. Germania de vest postbelică era orientată spre social-democrație, spre o economie de piață socială. Orientare surprinzătoare, dacă avem în vedere chiar un fragment din conținutul Programului de la Ahlen al Uniunii Creștin Democrate (CDU): "Sistemul capitalist nu este potrivit intereselor vitale de stat și sociale ale poporului german... Conținutul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
româno- american, îmbunătățirea și moderarea acestuia printr-un număr destul de mare de măsuri sociale menite a ajuta clasele muncitoare; practic, ei au fost printre primii inventatori ai conceptului de "plasă de siguranță". Virgil Nemoianu susține o îndreptățită pledoarie în marginea social-democrației, a rolului ei de restabilire a unui echilibru cît mai corect între aspectul material și cel spiritual; pe cît de liberal și relaxat se manifesta mediul economic, pe atît interveneau structurile statale prin legi și politici bugetare ce urmăreau să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ideile liberale și cele socialiste, pe când între conservatorism și socialism punctele de legătură sunt, practic, inexistente. În evoluția sa ideologică, începând cu socialismul utopic, continuând cu socialismul marxist, supranumit "științific", trecând prin cel "revizionist" al lui Bernstein și ajungând până la social-democrația contemporană, acest corpus de idei a cunoscut și derapaje condamnabile din punct de vedere moral și politic, fiind suficient să ne gândim la fenomenul concentraționar asociat totalitarismului propriu comunismului de tip sovietic. Din punctul meu de vedere, la apariția acestor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a determina, astfel, un rapid și eficient progres social. În plan politic, avem de-a face, mai cu seamă în cazul marxism-leninismului, cu o concepție revoluționară asupra societății, viziune care a fost temperată, însă, în contextul intelectual și ideologic al social-democrației contemporane, începând cu cea de a doua jumătate a secolului trecut. Întregistrarea acestor aspecte negative ale ideologiei socialiste nu anulează, însă, contribuția epistemei corelative la dezvoltarea societății actuale. Cel puțin democratizarea spațiului public, inclusiv în ceea ce privește deciziile politice cu privire la descoperirile științifice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
o interpretare diferită în anumite aspecte față de cea a liberalilor, și conservatorii sunt, ca și liberalii, adepții ideii că demnitatea este cea mai importantă valoare în cadrul unei societăți libere. Nu insistă oare conservatorii nord-americani, la fel ca și liberalii (i.e., social-democrații, în limbajul european), că nu poate exista o societate liberă fără garantarea libertății indivizilor de a-și alege valorile de urmat în viață și fără garantarea acestei libertăți - în mod egal - tuturor indivizilor (pentru că toți indivizii au o valoare umană
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și a disensiunii, oare nu vorbim despre un regim democratic? Gândindu-ne la țări considerate democratice, ca Italia sau Elveția, caracterizate, prima de o receptivitate scăzută - oricum s-ar măsura această noțiune problematică - și a doua de o hegemonie a social-democrației care durează de câteva decenii, e dificil să considerăm aceste caracteristici ca fiind primordiale într-un regim democratic real. Rămânând la nivelul definiției empirice, Schmitter și Karl (1993, 40) adaugă la raționamentul lor un alt aspect, cel puțin la fel de important
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
caracterizează prin răspândirea valorilor liberale în societate, prin sindicate ineficiente, prin partide slabe ale munictorilor și prin amenințări slabe interne vizavi de instaurare a democrației. Pe de altă parte, conform aceluiași autor, în țări precum Norvegia, Suedia și Danemarca există social-democrație, marcată de sindicate bine organizate, de puternice partide social-democrate, de alianțe sociale între proprietari mici și mijlocii și lumea agricolă, politicile economice rezultând din negocierile dintre părți (o versiune democrată a corporatismului, care, în aceeași ani, se impune cu autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mîndru apartenența la acest curent de gîndire. Filosoful răspunde însă cu sinceritate, recunoscînd că e vorba de o chestiune semantică și că e un termen pe care îl evită pentru că s-a degradat atît în urma experienței sovietice, cît și în interiorul social-democrației contemporane, care l-a aplatizat. Referințele sale în materie rămîn însă Marx și chiar Lenin, cel dinaintea revoluției din 1917, pentru care noțiunile de socialism, anarhie și comunism erau strîns legate, în ideea că o societate trebuie să treacă printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
așa se explică prezența aspectelor celor mai diferite ale luptei de clasă, uriașa Încordare de idei și sentimente pe care le-o prilejuiește dimensiunile neobișnuite ale dramatismului ciocnirilor. (Ă). În Oțel și pâine găsim de asemenea demascate legăturile internaționale ale social-democrației de dreapta. (Ă). În fața tuturor uneltirilor Însă se ridică forța de nebiruit a partidului. (Ă). Partidul și-a Întărit și mai mult influența În sânul clasei muncitoare, Învingând curentele oportuniste din mișcarea muncitorească. (Ă). Autorul acordă Însemnătatea cuvenită alegerilor sindicale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru schimbarea modului de producție capitalist, în absența căruia opresiunea nu putea decât să continue, chiar dacă ar fi îmbrăcat forme edulcorate. În ciuda acestei polemici, și a obiectivului poate prea ambițios și totodată simplificator al lui Marx capitalismul și depășirea lui social-democrația este astăzi una dintre doctrinele politice dominante în Europa Occidentală. Nu ar fi ajuns aici, nu ar fi ajuns să existe în definitiv, în absența fermentului intelectual marxist. Unul dintre principalii continuatori și dezvoltatori ai gândirii lui Marx a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
devenit teroriști, optând pentru o terapie de șoc pentru a soluționa imediat și radical înapoierea socială și politică a Rusiei. Chiar și Marx s-a plâns, în ultimii ani ai vieții sale, că lucrarea sa Capitalul era greșit interpretată de către social-democrații ruși (Berdiaev: 1994; Besançon: 1993; pentru o analiză a intelighenției ruse vezi Pomper: 1993). Acesta a fost mediul social-intelectual care i-a dat naștere lui Lenin și leninismului, foarte diferit deci de atmosfera în care Marx și-a desfășurat activitatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a oferit leninismului, atât ca ideologie, cât și ca grup de acțiune disciplinat, o forță și o coerență care a părut mult mai eficientă și nu în ultimul rând morală în comparație cu vechile, fragmentatele și fluctuantele ideologii ale conservatorismului, liberalismului și social-democrației. Dar Harding greșește atunci când consideră leninismul "produsul unui singur om"; așa cum încerc să demonstrez în această carte, orice varietate a leninismului reprezintă în primul rând o relație socială bazată pe un partid și un set de norme și practici prin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Iugoslaviei, printre partidele comuniste din Europa de Est. Dovada o reprezintă alegerile libere din 1946 (majoritatea alegerilor postbelice din statele est-europene au fost masiv fraudate de sovietici) în care comuniștii cehoslovaci au câștigat 38% din voturi și au intrat la guvernare împreună cu social-democrații. Însă receptivitatea multor membri ai elitei politice față de planul Marshall (situație care s-a repetat în cazul Poloniei) l-a convins pe Stalin de necesitatea renunțării la guvernările de coaliție și la consolidarea fidelității partidelor comuniste est-europene față de Uniunea Sovietică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
permanent asupra realității "burgheze" pentru obținerea unui statu-quo, leninismul sistemic a fost penetrat, conștient sau nu, de axiologia burgheză. Viața calmă" pe care o promitea Brejnev avea toate motivele să fie condamnată de veteranul Molotov: reprezenta primul pas în direcția "social-democrației" și o concesie periculoasă și nejustificată făcută inamicului ideologic. Desigur, există argumente politice bine întemeiate pentru a justifica acțiunile Uniunii Sovietice în perioada lui Brejnev, dar ele nu ne interesează neapărat în cazul de față. În acest punct se poate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
planificarea și punerea în practică a invaziei nu a mai fost decât un singur pas (Golan: 1971, 326-327). Ce s-a întâmplat cu leninismul în Cehoslovacia? Din perspectivă sovietică, era vorba despre o certă alunecare înspre "dreapta", adică îmbrățișarea principiilor social-democrației și deci capotarea în fața asaltului ideologic "burghez". Când Jiri Hendrich, membru CC al PCC, afirma la începutul anului 1967 că reformarea ideologică a Cehoslovaciei presupune renunțarea la "abordarea sectaristă și maximalistă" (Hendrich în Pătroiu: 1998, 28), moștenirea istorică a bolșevismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
membru CC al PCC, afirma la începutul anului 1967 că reformarea ideologică a Cehoslovaciei presupune renunțarea la "abordarea sectaristă și maximalistă" (Hendrich în Pătroiu: 1998, 28), moștenirea istorică a bolșevismului era direct atacată în favoarea "minimalismului" menșevic, corespunzător în mare măsură social-democrației. Consecințele politice ale dezintegrării leninismului cehoslovac erau însă cele care îl interesau în mod direct pe Brejnev: o ieșire a acestui stat din cadrul "lagărului socialist" ar fi echivalat cu o reacție centrifugală periculoasă la nivel intersistemic și cu o lovitură
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leniniști însă, poporul înseamnă partidul și, mai concret, membrii partidului cu conștiința revoluționară deja formată. Dacă în loc să modeleze gradual poporul, partidul se bazează pe "sprijinul (său) voluntar", se iese din perimetrul discursiv al leninismului și se ajunge în cel al social-democrației. Mai departe, "dezvoltarea liberă" a poporului nu poate avea loc în sens leninist decât sub îndrumarea partidului și proiectată înspre viitorul comunist, singurul în măsură să ofere poporului și omenirii de altfel, libertatea autentică. Dacă ar fi auzit că "autoritatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
între guvernare și opoziție, fapt care conduce la "izolare" și gradual la irelevanță pe plan politic local și, nu în ultimul rând, erau confruntate cu posibilitatea "pierderii identității" în încercarea periculoasă și nu întotdeauna convingătoare de a se disocia de social-democrație (Triska în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 94-95). În plus, menționează Peter Ludz, existau și recurențe periodice ale "centralismului democratic" la care se afirmase clar că aceste partide ar fi renunțat (Ludz în Schwab: 1981, 59). Wolfgang Leonhard intuiește cu acuratețe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
termen mediu și lung sunt împărtășite în esență de către alte forțe organizate cu rădăcini în popor" (Documente ale Partidului Comunist din Spania: 1976, 32-33, subl. în orig.; vezi și Cioabă: 1988, 187, 195-196). Eurocomunismul nu poate fi echivalat însă cu social-democrația, oricât de tentantă ar fi comparația, deoarece, avertizează Carillo, problema se pune în termenii "transformării", nu a "îmbunătățirii" "societății capitaliste". Social-democrația nu reprezenta deci decât un compromis rușinos al unor partide pretins proletare cu sistemul politic de tip capitalist, menținând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Spania: 1976, 32-33, subl. în orig.; vezi și Cioabă: 1988, 187, 195-196). Eurocomunismul nu poate fi echivalat însă cu social-democrația, oricât de tentantă ar fi comparația, deoarece, avertizează Carillo, problema se pune în termenii "transformării", nu a "îmbunătățirii" "societății capitaliste". Social-democrația nu reprezenta deci decât un compromis rușinos al unor partide pretins proletare cu sistemul politic de tip capitalist, menținând și legitimând astfel un "mod de producție", pentru a folosi o expresie marxistă, inechitabil și opresiv. Idealul comunist rezida însă în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dovadă a simpatiilor social-democrate care îl animau pe Gorbaciov și pe partenerii acestuia provine de la unul dintre cei mai importanți colaboratori ai săi în elaborarea perestroikăi: "Marea tragedie a stângii", afirmă Alexandr Iakovlev, "a fost scindarea ei în două curente: social-democrația pe de o parte, comunismul pe de alta. În prezent, se luptă împotriva sectarismului, dogmatismului și se resimte necesitate de a da formă unei noi mișcări de stânga" (Iakovlev: 1991, 94). Urmărind această logică, scindarea, la inițativa lui Lenin, a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Lui Gorbaciov îi este desigur greu să accepte că "modelul sovietic" nu reprezintă o opțiune pentru nicio societate est-europeană și să admită adevărul dureros al victoriei depline a neoliberalismului american. Probabil că avea în vedere constituirea unei noi forme de social-democrație care să fie adoptată de către întreaga Europă și a cărei paternitate să o revendice cel puțin parțial. Nu putem ști cu certitudine. Ce putem ști este că "libera alegere" a fiecărei națiuni era un principiu în care a crezut realmente
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asemenea poncife marxiste, ingurgitate nemestecat în junețea răsăriteană, constați cîtă inadecvare opacizează această minte în perspectiva iminentei "civilizații digitale". Cîtă nenorocire a adus omenirii "grija" dirijată pentru flămînzii lumii! Ce eșec sîngeros a însemnat grijuliul comunism, agonizînd acum în formulele... social-democrației (de la care se revendică azi, fariseic, foștii propagandiști p.c.r.)! Ce criză de identitate traversează, în momentul de față, actualele guvernări occidentale colorate social-democrat! Realitățile prezentului arată că doar bogatul stat capitalist e în stare să asigure armonizarea socială
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convertește brusc în... Nerămînîndu-mi decît să-i urez plăpîndei pictorițe succes deplin în... nobila... Ce vogă aveau, după '89, modelele! Cel mai agreat de acitiviștii eșaloanelor doi și trei ale CC-ului, convertiți, chiar sub gloanțele diversiunii din decembrie, la social-democrație, fiind cel suedez. (Cînd, dacă tot e vorba de modele, cel spaniol, prin soluția lui monarhică, ar fi fost naturalul, congenerul unei Românii care a devenit republică prin invazia tancurilor.) În mintea proaspătului dezertat de la Editura Științifică (marxistă) pentru a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o concluzie teoretică extrem de importantă, care distruge toată mitologia despre comunismul susținut prin teroare de Securitate și activiștii de partid; 2) prăbușirea comunismului este, Înainte de orice, opera tehnocrației; 3) FSN, PDSR și, mai nou, PSD sunt expresia politică nu a social-democrației etc., ci a tehnocrației autohtone. Nu Împărtășesc nici a patra și a cincea premisă, care afirmă că tehnocrația a fost și a rămas, pe de o parte, unitară și relativ omogenă, iar pe de altă parte, indiferentă față de proprietate. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]