2,320 matches
-
La acel moment, PD-L încă nu își definitivase lista cu candidaturi, certă fiind numai nominalizarea lui Theodor Stolojan drept candidat al partidului la funcția de prim-ministru și, ca atare, contracandidat al premierului în funcție, dar și al pretendentului social-democrat, Mircea Geoană. De altfel, PD-L a renunțat să mai facă o lansare națională pentru candidații săi. Sub aspect numeric, PNL a prezentat 452 de candidaturi, din care 315 pentru Camera Deputaților și 137 pentru Senat, ceea ce însemna câte un
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
cu scindarea partidului. La Conferința Națională a PDSR din 20-21 iunie, în urma eșecului de a-și impune proiectul reformator, gruparea avându-l în frunte pe Teodor Meleșcanu a decis separarea de partid și formarea unul alt fel de PDSR, mai social-democrat, mai pragmatic, dar și mai moral, numit Alianța pentru România. Părăsit de gruparea Meleșcanu, căreia i s-a alăturat un număr semnificativ dintre reprezentanții săi politici, și cu o cotă electorală modestă, PDSR părea un partid definit învins. Însă nici
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
legii de bronz a oligarhiei”, prezentată de sociologul și economistul germano-italian Robert Michels (1876-1936), care s-a inspirat consistent din lucrările lui Mosca. Robert Michels și legea de bronz a oligarhiei Bazându-se pe experiența acumulată din observarea funcționării partidelor social-democrate german și italian, Michels arată mai întâi că, în aplicarea principiilor democratice, există niște limite foarte clare, chiar și în cazul unor partide care s-au consacrat luptei pentru o societate egalitară. „Idealul practic al democrației”, scrie Michels, „constă în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cum poate fi explicată existența unor structuri oligarhice în partidele politice a căror ideologie și ale căror statuturi au o orientare democratică și egalitară. În sfârșit, într-o optică de practică politică, el se întreabă despre rolul pe care partidele social-democrate îl pot juca efectiv în edificarea unei societăți socialiste (Michels, 1971). Diversitatea preocupărilor lui Michels antrenează împletirea mai multor linii de argumentație, iar aceasta nu facilitează deloc înțelegerea raționamentelor pe care un stil oarecum prolix o stânjenea deja. Giovanni Busino
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lege de bronz”, expresie preferată de scientismul secolului al XIX-lea. Însă avem de-a face într-adevăr cu o tendință cu atât mai generală, cu cât ea nu se manifestă numai sub formele identificate de Robert Michels în partidele social-democrate. Chiar dacă nu suntem întotdeauna de acord în privința jocului exact al variabilelor care declanșează acest proces, putem atribui totuși oligarhizării un caracter predictor extrem de puternic, cu condiția să ne situăm la un nivel de generalitate adecvat și să nu ne străduim
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
distribuției serviciilor și ajutoarelor (analizat ca măsura în care sistemul de impozitare și de ajutoare contribuie la reducerea sau, dimpotrivă, la creșterea inegalităților sociale); • mixtura stat-piață în asigurarea pensiilor (Esping-Andersen, 1990). Conform acestei logici de grupare, țările scandinave formează modelul social-democrat, a cărui caracteristică principală este orientarea statului către reducerea inegalităților și a diferențelor de venit. În cazul acestor țări, sistemele de securitate socială sunt generoase, indivizii fiind îndreptățiți, în baza cetățeniei, la beneficii sociale pentru o gamă largă de riscuri
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
devine, astfel, motorul acestor sisteme de protecție socială. Ca urmare a orientării statelor corporatiste către asigurarea bunăstării prin muncă sau prin beneficii asociate acesteia (alocații de șomaj generoase), este explicabilă dimensiunea relativ redusă a programelor destinate asistenței sociale. Spre deosebire de țările social-democrate, modelul corporatist implică o angajare mai redusă a femeilor pe piața muncii, acestea fiind încurajate, în virtutea tradiției, să rămână în cadrul gospodăriei (Esping-Andersen, 1990). Deși a marcat literatura asupra s.b. din ultimul deceniu al secolului trecut, tipologia propusă de Esping-Andersen
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
De la numărul 27/1907, dispare subtitlul „Glasul poporului” și apare „Foaie politică, socială și economică”, cu adaosul „Foaie pentru poporul muncitor român”, iar prim-redactor este Gustav Auerbach. O nouă modificare a subtitlului intervine la numărul 4/1911: „Organul Partidului Social-Democrat din Ungaria”. De la numărul 48/1918, subtitlul devine „Organul Partidului Social-Democrat din Ardeal”, cu sediul la Sibiu, pentru ca, de la numărul 7/1919, în subtitlu să se adauge și Banatul, redactor responsabil fiind acum Tiron Albani. Scopul gazetei este acela de
ADEVARUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285190_a_286519]
-
politică, socială și economică”, cu adaosul „Foaie pentru poporul muncitor român”, iar prim-redactor este Gustav Auerbach. O nouă modificare a subtitlului intervine la numărul 4/1911: „Organul Partidului Social-Democrat din Ungaria”. De la numărul 48/1918, subtitlul devine „Organul Partidului Social-Democrat din Ardeal”, cu sediul la Sibiu, pentru ca, de la numărul 7/1919, în subtitlu să se adauge și Banatul, redactor responsabil fiind acum Tiron Albani. Scopul gazetei este acela de „a lumina și a organiza muncitorimea la un singur steag, pentru
ADEVARUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285190_a_286519]
-
Politice Democratice Române În Exil (constituit În aprilie 1948, la Paris, din inițiativa lui Gheorghe Niculescu-Buzești, avînd ca organ de presă La Nation Roumaine, din care făceau parte inițial reprezentanți ai Partidului Național Țăranesc, ai Partidului Liberal și ai Partidului Social-Democrat Independent) și Uniunea Democrată a Românilor Liberi, la inițiativa generalului Nicolae Rădescu, constituită În septembrie 1948 și avînd ca organ de presă Uniunea Română, care Își propunea o susținută activitate culturală și de asistență socială pentru românii din străinătate. La
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
partidul comunist nu a avut de Înfruntat obstacole serioase În drumul său spre putere. Pentru preluarea acesteia și pentru distrugerea formațiunilor politice de opoziție (Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, la care din 1946 s-a adăugat și Partidul Social-Democrat Independent), partidul comunist a utilizat inclusiv umbrela Frontului Național Democrat, apoi a Blocului Partidelor Democratice. Guvernul generalului Nicolae Rădescu a fost Înlăturat la sfîrșitul lunii februarie și Începutul lunii martie 1945 În urma unor acțiuni concertate ale FND și cu implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Socialist Ungar, facțiunile din cadrul său au orientări sensibil diferite: există gruparea „cu orientare clar de dreapta” din jurul lui Imre Pozsgay, respectiv cea „de stînga”, condusă de Karoly Grosz; la mijloc s-ar afla Rezsö Nyers, care, „deși are o concepție social-democrată [În limbajul epocii, asta Înseamnă «de dreapta»], acceptă Însă foarte mult din concepția comunistă” (sublinierea este În original). Negocierile purtate de cele două tabere Înaintea congresului extraordinar al partidului duc la compromisuri stranii; Imre Pozsgay acceptă ca, În noua Constituție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Berlin a lui Ribbentrop cu Molotov (noiembrie 1939) și hotărîrea lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică este inversată. La paginile 6 și 69, cîteva rînduri despre Roosevelt se repetă aproape Întocmai. Partidul lui Titel Petrescu nu era „Socialist”, ci „Social-Democrat”, Pătrășcanu n-a fost niciodată „șef al Partidului Comunist”, iar povestea cu cei 800 de membri ai acestui partid (p. 88) trece de la un autor la altul fără discernămînt. Poliția lui Armand Călinescu era mai bine informată cînd raporta că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din România și Bulgaria nu erau reprezentative, democratice, În spiritul Ialtei. E important de menționat cu cine s-a Întîlnit trimisul Departamentului de Stat la București. Au fost membri ai partidelor politice românești (Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist Român etc.), oameni de afaceri, funcționari guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții În România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Groza, nereprezentativitatea acestuia și lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, Înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular În România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și mult mai numeroase și, În același timp, abilitatea de a profita de stângăcia și lipsa de mobilitate a dușmanului și de a ataca În momentul și locul În care acesta se așteaptă cel mai puțin”. Eșecurile anterioare ale revoluționarilor social-democrați, insista Lenin, puteau fi puse tocmai pe seama lipsei de organizare, planificare și coordonare din partea unui stat-major. Acești „tineri războinici”, care „mărșăluiseră către câmpul de luptă cu un echipament și o pregătire incredibil de primitive”, erau „asemenea unor țărani plecați de la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
răspândirea și puterea istorică a celei dintâi, dezvoltarea spontană a clasei muncitoare va determina Întotdeauna succesul ideologiei burgheze. Lenin a formulat memorabil acest lucru: „tot ce poate să creeze clasa muncitoare exclusiv prin eforturi proprii este o conștiință sindicală”. Conștiința social-democrată, dimpotrivă, trebuie să vină din exterior, adică din partea elitei socialiste. Partidul de avangardă este descris ca fiind conștient, științific și socialist În adevăratul sens al cuvântului și este prezentat În contrast cu masele care sunt, prin extensie, inconștiente, pre-științifice și aflate În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care să fi insistat Lenin ca să existe un grup mic, disciplinat și secret de revoluționari. La urma urmei, ei acționau Într-un regim autocrat, chiar sub nasul poliției secrete țariste. După ce comenta favorabil transparența procesului de alegere a membrilor Partidului social-democrat german, În cadrul căruia, grație anumitor libertăți politice și de exprimare, toate dosarele candidaților erau publice, Lenin exclama: „Încercați să vă imaginați așa ceva Într-o autocrație!”. În condițiile În care revoluționarii trebuiau să Își ascundă adevărata identitate, riscând altfel arestarea, asemenea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
atât contaminarea dinspre nivelul inferior, cât și arestarea și exilul. Nu putem interpreta nicicum altfel pasaje precum: „Dacă o asemenea organizație șun organism secret de revoluționari „Încercați”ț ar funcționa conform unor baze teoretice temeinice și ar avea un ziar social-democrat, atunci nu am avea nici un motiv să ne temem că această mișcare s-ar abate de la calea sa din cauza numeroaselor elemente «exterioareș pe care le va atrage către sine”. Cum ar putea fi abătută mișcarea de la drumul său? Lenin se
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Pe de altă parte, „Chestiuni organizaționale privind social-democrația rusă” fusese scrisă Înainte de acestea, ca răspuns direct la Ce e de făcut?, și a fost un text determinant pentru refuzul partidului polonez de a se ralia la disciplina centrală a partidului social-democrat rus. Chiar dacă punem În evidență diferențele dintre cei doi gânditori, nu trebuie să trecem cu vederea fondul ideologic comun de la care porneau. De pildă, ei acceptau premisele marxiste cu privire la contradicțiile dezvoltării capitaliste și inevitabilitatea revoluției, erau dușmani ai tranziției treptate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
utilă, și se teme că un dascăl excesiv de sever va distruge energia elevilor, clasa devenind astfel una demoralizată și lipsită de entuziasm, În care nu se mai Învață nimic cu adevărat. În alt text, Rosa Luxemburg susține că, de fapt, social-democrații germani sunt aceia care au demoralizat clasa muncitoare a țării lor prin eforturile constante de a menține un control și o disciplină stricte. Lenin Întrevede posibilitatea ca elevii să influențeze un dascăl slab și timorat și o consideră o periculoasă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de a-i folosi pe proletari ca pe niște instrumente. Asemenea unui protector Încrezător și plin de Înțelegere, ea anticipa apariția greșelilor ca făcând parte din procesul de Învățare. „Cu toate acestea, abilul acrobat”, acuza ea referindu-se la Partidul social-democrat, „nu reușește să vadă că adevăratul subiect căruia Îi revine rolul de conducător este tocmai conștiința colectivă a clasei muncitoare, care Își cere insistent dreptul de a face greșeli și de a Învăța singură dialectica istorică. În sfârșit, trebuie să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
patogeni standardizarea compatibilitatea cu agricultura cooperatistă sovietică vezi, de asemenea, Monocultură; Policultură Daly, Herman E. DDT Defoe, Daniel Danemarca practici legate de regimul funciar În Descartes, René Detienne, Marcel Diversitate În orașe În policultură Djilas, Milovan Economie, neoclasică Economiști. Vezi Social-democrați Sisteme de Învățământ lizibilitate Eduard I Eisenstein, Seghei Electrificare Soviet eșecul Engels, Friedrich Anglia harta cadastrală a supranumele impuse În Iluminismul ca forță centralizatoare În Europa Centrală și cetățenia egală și ingineria socială Epidemie Epidemie agricolă Epistemă Esperanto Etiopia crearea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Începutului de secol este cât de didactic era. Metafora clasei era dominantă În gândirea socialistă, iar instruirea formală era norma. Luxemburg și-a dedicat o mare parte a carierei Întâlnirii cu clasele și evaluării lucrărilor de la școala superioară a Partidului Social-Democrat. Ibid. (sublinierea Îmi aparține). Să comparăm această viziune cu cea a anarhistului italian Arrico Malatesta, care, În 1907, afirma În lucrarea Anarhia că, chiar dacă ar fi fost posibil ca la conducere să se afle niște socialiști autoritari binevoitori, aceasta „ar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]