2,175 matches
-
ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se înălța statuia unui dorobanț, pe un soclu care, doar el, era mai mare decât tot ce văzusem vreodată. Trebuia să-mi las capul pe spate ca să cuprind în întregime imaginea soldatului colosal, cu arma la picior. Cele mai înalte case erau mai scunde decât piedestalul statuii. Nori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și revoluționar, mai degrabă iredentist. A murit în 1825, iar treizeci de ani mai târziu, în iunie 1855, admiratorii - avea, pe atunci, încă destui admiratori - au inaugurat, într-un square, un monument în onoarea lui: un bust mediocru, având drept soclu o rocă marină. În aceeași zi au sădit un stejar, la vreo trei metri în spatele statuii. - Era 23 iunie 1855, preciză doctorul Griffith. - Exact. Iar acum cinci ani, noi, ultimii admiratori ai poetului și magicianului Sean Bran, am organizat o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se întoarcă și să-l mai privească o dată. - Ce e mai curios, începu târziu doctorul, când ajunseră din nou în fața statuii, curios și trist totodată, este faptul că poliția a descoperit a doua zi o încărcătură de dinamită ascunsă sub soclu. Dacă n-ar fi fost ploaia, ar fi explodat în timpul discursurilor și ar fi distrus statuia sau, în orice caz, ar fi mutilat-o. Îl ascultă turburat și se opri din mers, căutîndu-i privirile. - Dar de ce? întrebă coborând glasul. Cine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a păr ars, a aer închis, a parfum și a sânge închegat. Ce cameră urâtă și ce mult mai este până diseară, când au să vină musafirii invitați la cină... Ce devreme, își spune, privind întristată cadranul rotund din mijlocul soclului de marmoră albă, cu vinișoare negre și roșii. De o parte și de cealaltă a cadranului, două medalioane de email albastru, și pe fiecare dintre ele - o camee. Cameea din dreapta - un Apollo cu lira ; cameea din stânga - un Neptun cu tridentul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apariție tulburătoare, Într-un mediu În care tulburarea necesită Îngrijire specială și tratament... Ar trebui Îndepărtată, dusă de aici. Nu știu unde, poate Într-un moment istoric mai prielnic, Într-o vîrstă de aur a umanității, ar trebui pusă undeva pe un soclu Într-un șantier arheologic sau Închisă În haremul tipului ăluia care deține trei sferturi din Orient. Cum poate o asemenea ființă să aparțină unui asemenea loc, să lucreze Într-un asemenea loc? E atît de exotică, de ieșită din comun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la un social care s-ar deduce prin simplu raționament. Ea se sprijină pe împărtășirea imaginilor. Reluând acest termen care, după M. Weber, caracteriza comunitatea, ceea ce este în joc este ordinea emoționalului. Emoționalitatea scapă constrângerii morale. Se sprijină pe un "soclu ante-predicativ, pre-categorial"11. Teatralitățile corporale care se trăiesc zi de zi în ritualurile vestimentare sau se exprimă într-un mod paroxistic în numeroasele "parade" urbane subliniază o ordo amoris (M. Scheler) în care predomină un sentiment puternic de apartenență. Idealul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
revenire! Capitolul 3 Înțelepciunea sălbatică Multa renascentur quae iam cecidere. Horațiu "A fi cool" Să mergem mai departe cu critica elementelor de bază ale marilor sisteme teoretice ale ideologiei occidentale: substanțialismul, subiectivismul, conștiința de sine. Toate elemente care au constituit soclul pe care s-au elaborat reprezentările antropocentrismului modern. Acțiunea inaugurală a demersului cartezian, aceea a îndoielii universale, a ajuns la certitudini epistemologice, nu mai puțin universale, care fac din conștiința individuală și din idealul de stăpânire bazele înseși ale oricărei
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pedofiliei și diversele crime cotidiene produc aceeași fascinație. În fiecare dintre aceste cazuri numinosul, a cărui importanță a arătat-o R. Otto, este pivotul central. Tocmai pentru că este ciudat și neliniștitor. Și întreaga demonologie contemporană se sprijină pe reapariția acestui soclu antropologic. Muzică "gotică" sau "metal", multiplicarea localurilor unde se practică partuze, dezvoltarea fetișismului și a sadomaso-chismului, "branding"-ul care constă în însemnarea cu fierul roșu, stilismul barbar, chiar succesul tehnicilor New Age sau ale șamanismului, toate acestea pun accentul pe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de la conștiința de sine, o bună metodă pentru realizarea totalității ființei. Progresiv, acest scandal al adorării crucii, "nebunie" pentru înțelepții acestei lumi, spunea apostolul, sau excessus monastic, a devenit un element structurant al civilizației occidentale. Pentru unii, acesta este chiar soclul ei incontestabil. În consecință, nu este legitim să ne întrebăm dacă transele contemporane sau toate excesele care punctează viața societăților noastre nu sunt, pur și simplu, indiciile cele mai sigure ale unei culturi în gestație? Modulările actuale ale acestei ebrietas
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
miri ce în loc să-i strângem, să-i chibzuim, să-i înmulțim, să-i cămătărim... Și am fi rămas încă mult și bine în acestă meditație colectivă dacă brusc, neașteptat, statuia ecvestră sub care tăceam nu s-ar fi desprins din soclu galopând spre nu știu ce nouă bancă ce-și punea în folosul public falimentul și acțiunile... Apropos...Cum stați cu acțiunile ?! PE-O CRACĂ Stimate cititorule, stimatul autor te previne asupra faptului cum că dialogul care urmează mai jos este realizat exemplar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu degetul. Am privit-o lung, încordat, și mi s-a părut că abia atunci o vedeam bine pentru prima dată. Era o frumusețe marmoreeană, cu un corp dăltuit de măiestria unui sculptor, căruia îi ședea mai bine pe un soclu decât pe pământ. Așa că aveam de ce să mă mir văzând că ea se mișcă și chiar vorbește ca toți oamenii. ― De ce mă fixezi așa? Nu vrei să stei? S-a trântit într-un fotoliu, punând picior peste picior. (Făcu gestul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Zeffirelli. N-am să în țeleg niciodată de unde atâta inefabil în atâta marmoră, atâta imponderabil în atâta arhitectură gigantică, de ce tocmai în țara pastelor făinoase nu am văzut nici un trup gras cale de opt zile, pe scurt: cum devine carnalitatea soclul ideal al duhului și cum se umple, așa de natural, materia de chipul invizibilului. Ce-i drept, am avut parte în aceste zile florentine de explozia teilor, împletită cu cea a unei flori literalmente dumnezeiești care este (ni s-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Stalin (Dumitru Demu, la fântâna Mudura din Herăstrău, pe Aleea Cariatidelor gândite de Baraschi, la o sută de metri de impozantul Charles de Gaulle de acum), pentru ca postceaușismul să-i exileze pe Lenin din Piața Scânteii (Boris Caragea, 1960, soclul de granit roșu provenind de la statuia lui Ferdinand) și Petru Groza (Romulus Ladea, 1971) cu nasul în iarbă la Mogoșoaia. Te și miri cum de-a rămas în picioare impre sionantul Monument din Parcul Carol, fost Libertății, mausoleul comuniștilor (inaugurat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fâșie de purpură îi încingea fruntea. De acolo a plecat la Crotona, unde a întemeiat faimoasa sa școală. Clădirea, albă, strălucea în afara orașului, pe o colină ce domina golful. Se zărea de departe, printre chiparoși, măslini și nenumărate portice. Pe soclul statuii lui Hermes, de la intrare, scria: "Profanii, înapoi!" Dimineața, când soarele se ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și executau un dans. Apoi, se spălau și se plimbau în tăcere, reculegîndu-se pentru lecția de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
această ocazie că articolele mai delicate sunt citite de întreg staff-ul ziarului. Cam bizară mostră de libertate a presei și a opiniei! Am scris un articol, "Statuile din Est", în care am arătat că Estul european e presărat cu socluri goale, pe care nu se știe ce statui vor fi puse în locul celor dărâmate. După vreo trei zile, a apărut, tradus (și tradus bine) de G. B. M-a sunat Nicolae Lungociu, pe numele american "Nick Lungociu", insistând să vin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mănăstirea Sfânta Vineri a fost ridicată de vornicul Nestor Ureche „în dricul târgului”, la 1610. Numai că, n-a avut viață prea lungă, fiind dărâmată. Pe locul unde se găsea altarul, a fost ridicată o cruce de piatră monumentală, pe soclul căreia scrie: „Ridicată de Primăria Iași în amintirea bisericii Sf. Vineri 1895”. Cât despre mănăstirea „din jos de Galata”, se știe că este vorba de mănăstirea Frumoasa. „ Acum parcă totul e mai limpede.” Cu toate că nu am vrut să o arăt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a terminat...Lupta pentru salvarea credinței și pentru civilizație continuă”. Ce mult îl bucură ultimul cuvânt! De aceea, păstrează în inimă, cu toată România profundă, imaginea Mareșalului Ion Antonescu, al cărui monument nu va putea niciodată fi demolat de pe acest soclu spiritual. Și iarăși Basarabia-i trează-n suflet De la scumpii săi părinți știa ce jale aduseseră bolșevicii în aceste teritorii din sufletul lui și ale compatrioților. Ocupația sovietică însemnase trecerea prin foc și sabie a Bisericii creștine, lichidarea intelectualității române
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a-și lustrui puțin proveniența, și și-a cumpărat un baston de abanos cu măciulie de argint pe care-l învîrtea, seniorial, vara, când se plimba pe ulițele din Lisa. În felul lui, "unchiul George" era un personaj-spectacol. Își purta soclul cu el pretutindeni și nu mai putea vorbi decât ca o statuie vie. Îi plăcea enorm să se audă vorbind, să aibă auditoriu, să transforme orice discuție în monolog și monologul în conferință. Când venea, vara, în Lisa, făcea, duminica
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât mine, urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scri jelit pe plăci de onix. Le știu cum mă știu pe mine însumi. Ele, care îmbătrânesc obscure prin vreun colț al lumii ce la rândul ei îmbătrânește, și-au lăsat definitiv amprenta în azotatul de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scriu fără el. Nu-mi mai aduc bine aminte ce pusesem acolo: în mod sigur un fermoar de la o fustă a mamei, o piesă de lemn vopsită în galben de la jocul de construit „Arco“ și parcă o lampă scoasă din soclul ei de la radioul cel vechi, cu ochi magic, de pe șifonier și ștearsă bine de praf... Am luat fiecare lucrușor în palmă, l-am ținut insistent în fața ochilor, l-am întors pe toate fețele, încer când să simt nițică inspirație. Parcă-parcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
interviu despre, ce altceva?, decât privatizarea. A doua zi, un alt articol, intitulat Vandalii la...statuie, relatează, cu poza în dreapta, faptul că "minți înfierbântate au profanat într-una din nopțile trecute statuia ecvestră a Iancului, înscriind (mîzgălind, de fapt) pe soclul ei, în ungurește, sloganuri auzite doar pe vremea lui... Horthy. Între el (aici limba română suferă, în mod sigur nu din cauza ungurilor) unul jos și afară a produs nu numai consternare, ci și unanimă dezaprobare în rândul cetățenilor de pe Mureș
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Pielea adormitului părea sănătoasă. Trupul ferm și puternic. Cei care realizaseră condiționarea sa dispuneau de mai multe mijloace decât putea să găsească Leej la bordul distrugătorului. Gosseyn coborî și examină baza sicriului. După cum se aștepta, treptele erau mobile și panourile soclului puteau glisa. Le manevră și descoperi o mașină. Aproape imediat, realiză că ajunsese la capătul unei piste. În toate călătoriile sale, pe cele mai puternice nave ale Celui Mai Mare Imperiu, niciodată nu văzuse vreo mașină asemănătoare. După ce o studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în care vi se explica de ce nu se poate fără ele. Coborîră din autobuz într-o piață mare, pe care Lanark o cunoștea bine, deși era mai luminoasă și mai aglomerată decît și-o amintea. Se uită la statuile pe soclurile lor victoriene, masive și se gîndi că le văzuse înainte de a o cunoaște pe Rima. Piața era înconjurată de clădiri din piatră decorate din abundență, cu excepția celei la care se opri împreună cu Jack, care avea un zid de uși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și zise: ― Îmi cunoașteți numele adevărat? Urmă o nouă tăcere. Gosseyn avu timpul să se gândească la această mașină, care ― chiar în acel moment ― purta pe îndelete zeci de mii de conversații cu fiecare din indivizii ocupând fiecare din cabinele soclului. Mașina zise: ― În memoria dumneavoastră nu există memoria vreunui alt nume. Dar, pentru moment să lăsăm asta de o parte. Sunteți gata să vă supuneți testului? ― Dar... ― Gata cu-ntrebările pentru moment ― răspunse Mașina pe un ton mai strict. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu o Patricia Hardie moartă? Era o prostie fără seamăn. Ar fi fost denunțat de oricare detector de minciuni, chiar dacă Nordegg nu s-ar fi găsit acolo să-l acuze. Gosseyn făcu cale întoarsă și o luă de-a lungul soclului Mașinii îndreptându-se spre oraș. Mâncă ceva într-un mic restaurant lângă fluviu și apoi răsfoi paginile "profesiuni" ale unei cărți de telefon. Știa numele celui pe care îl căuta și de aceea îl găsi cu ușurință: ENRIGHT, DAVID LESTER
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]