6,537 matches
-
bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă nimic mai mult. Apoi, îți vor întoarce spatele și te vor părăsi numaidecât, scuipându-ți cu dispreț în obraz și rostind pe socoteala ta numai vorbe cu totul nedemne. Ei, această stare generală a omului dintotdeauna, care sa învolburat și s-a concentrat asupra valorilor materiale mai ales în veacul acesta, a început, odată cu acea revelație bruscă, despre care am vorbit mai sus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bine, cu siguranță! În plus, cine anume sunt eu, mai exact, ca să ies câtuși de puțin în evidență prin ceea ce fac, cum fac și cu cine fac? Trebuie neapărat să mă obișnuiesc cu gândul corect că nu trebuie să dau socoteală absolut nimănui de absolut niciunul dintre lucrurile care mă privesc personal! Însă văd că obișnuința asta se învață tare greu, greu se mai prinde de mine, cel puțin... Hotărât lucru: mintea și sufletul oamenilor sunt mult prea întunecate de preconcepții
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în chip extraordinar, începe să pulseze puternic de posibilități nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îmi este clar deloc pe ce cărări să apuc, care o fi drumul cel bun, drumul care-mi trebuie... La dracu’, chiar că-mi vine să mă las păgubașă, căci, în fond, viața merge înainte și așa! Și oricum, toate socotelile omului sunt doar niște biete jocuri de copii în fața sorții, prin urmare, iac-așa, fie ce o fi!” Într-o bună zi de luni, ajungând dis-de-dimineață la serviciu, găsi - curios lucru! - cu mult mai multă agitație acolo decât de obicei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
timpul acesta, nu găsise nici măcar un singur motiv, pentru care să merite să nu-l mai deteste cu atâta putere și convingere! De aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai greu, căci trupul ei era ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau ei singuri propria poveste: - Dorești explicații, zici? Dar cine ești tu, de te-ai găsit să-mi ceri tocmai mie socoteală? În fine, nu-mi răspunde, nu-i nevoie. Într-un fel, te înțeleg... Nu foarte demult, mi-ai arătat cât de înșelătoare și de greșite sunt toate iluziile din om și m-ai învățat cum anume trebuie să fac, ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și-a dat curând demisia de la Poștă. Totuși, la vreo două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a primit o scrisoare de bucurie de la Adriana, de la un țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca urdorile ochilor: până nu le înlături complet, te împiedică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să-ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de sine, dându-și seama acum că trebuie neapărat s-o ia pe maică-sa cu binișorul; de altfel, el era o fire foarte flegmatică și cumpătată, care cu greu se enerva vreodată. - Neisprăvitule
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind nevoită să mă ghemuiesc sub plapumă pentru a scăpa de acel „delirum”Plângeam cu lacrimi amare și mușcam din pernă, repetându-mi că este o glumă stupidă, o nedreptate pentru care voi cere socoteală. Am adormit cu dorința să nu mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața casei părintești. Doar mi-a promis... că o să vină să culegem struguri și, mai apoi, seara
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
simpli și curați la suflet) le vor deveni sclavi supuși, iar ei vor prospera Împreună cu larvarele lor odrasle. De-aș fi avut măcar un lagăr, aș fi putut plăti cu aceeași monedă! Cred cu tărie, până În ultima clipă, că toate socotelile trebuiesc făcute aici, În această existență. De-aș putea!? Plecarea spre neant ar fi Însoțită de o bucurie tacită. La naiba cu toți! Neputința este cea care te scoate din minți, adeseori. Pe mine, mama m-a iubit cel mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are ceva în scăfârlie, chiar mă decepționează, zice umflându-se în pene, vine ea la socoteală". Când curviștina nu se mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face troacă de porci, numai că nici ăia nu sunt proști să nu înțeleagă de unde bate vântul și îl trimit la plimbare, acesta se face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de puține ori dădeam fuga pân-acasă să le deșertăm. Era un du-tevino, o distracție unanimă și o hârjoană până noaptea târziu, când popa, obosit de atâta „aghesmuit” și de întins mâna după bani, se retrăgea la Casa Parohială. După socoteala unor cârcotași, care de altfel păreau a fi persoane de bună-credință, la Bobotează popa strângea bani pentru cel puțin o mașină nouă, iar cu ce mai aduna în Ajunul Crăciunului, când umbla cu „Icoana” din casă-n casă, în doi-trei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe gânduri pe tata, care era tobă în privința privațiunilor de libertate, fie ele și-n armată, astfel că mi-a obținut amânarea medicală pentru un an, timp în care urma să mă pregătesc la Iași pentru medicină. Dar vorba aia, „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg!”, în urma unor conjuncturi stupide m-am trezit soldat în termen la U. M. 01430 din Cetatea Mariei Tereza a orașului Arad. Aș fi avut un alt destin, dacă nu eram orbit de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe jos, mai ia și o bere de-aia de-am băut miercuri. Da' să fie rece!" Până atunci, sclivisește el două mâini de ciment cu care umple găuroiul ce-ți rânjește sfidător din pardoseală. Când te întorci, îți face socoteala și-ți mai adaugă o j'ma de milion, că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să faci curat după el. Înainte să plece, își mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cântărit, bucată cu bucată. Ce crezi?" Da' parcă-mi ziseseși, și aseară, și mai-nainte, c-ar fi mai multă marfă..." "Păi și normal! Mai am vreo două sute și juma' în altă parte." "Deci, op' sute, cum ar ieși după socoteală." "Op' sute-n cap! Nouă milioane și șase sute dă mii dă leuți. Patru milioane-i ai tăi. Corect?" Vecinul dă din cap a lehamite: "Păi, acu' două săptămâni, cân' vorbirăm prima dată dă lucrarea asta, parcă ziceai ceva dă jumi-juma
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu? Uite, mă-nvoiesc la o sticlă, na!" "Fac, mă, fac!", se oțărește nea Vasile. "Ce? M-a făcut pă mine o sticlă dă coneac?!" Apoi face întărâtat: "Acu' zi!" "Bine. Ia-n fii atent acia! Păi, fă și matale socoteala: Dacă la zece kile pui nouăzeci, îți iese o sută dă kile, da?" " Da, mă, atâta iese. Corect!" "Așa. Și dacă vinzi alea o sută dă kile cu o sută dă mii, cât face?" "Păi, zece face un milion și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că acu' acu' dă borșu' p-afară și mă mai și pătez." Când se întoarse de la baie, îl văzu pe șofer ridicat, pe picior de plecare. Banii erau pe masă. Se apropie și-i numără, aplicând solida zicere cum că socotelile corecte cimentează prieteniile. "E bine", spuse moale nea Vasile. Virgil se uită lung la el și-l sfătui: "Bre, poate ar fi cazu' să te duci la doctor. Mă uit la mata și, să mă ierți, da' arați nasol, nasol
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sunt diverse și ambivalente și este destul să ne aplecăm asupra dorințelor noastre de fericire, pentru a vedea complexitatea lor naturală. Cu toții vrem pace interioară, dar în același timp vrem să fim recunoscuți și valorizați de către ceilalți, fără a da socoteală către nimeni, vrem să profităm de prezent, dar nu ne oprim din a trăi pentru viitor, cel apropiat sau cel îndepărtat. Iar aceste paradoxuri ne agită. Pacea interioară nu este sinonimă cu calmul plat- absolut și nici cu un confort
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la capăt. Cărăușia nu-i o joacă. Îi treabă cu dichis. Trebuie să ai grijă de oameni și de animale. Pe lângă asta, și de marfa pe care o ai în car. Că altfel ai feștelit-o. Da, da, are Chira socoteală... Are, sigur că are, dar tare aș pofti eu să aflu dacă tu știi cum se cheamă socoteala Chirei, Pâcule? Apoi de, știu eu cum s-o fi chemând?!... Ehe! Se vede cât de colo că ai îmbătrânit, Pâcule, dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de animale. Pe lângă asta, și de marfa pe care o ai în car. Că altfel ai feștelit-o. Da, da, are Chira socoteală... Are, sigur că are, dar tare aș pofti eu să aflu dacă tu știi cum se cheamă socoteala Chirei, Pâcule? Apoi de, știu eu cum s-o fi chemând?!... Ehe! Se vede cât de colo că ai îmbătrânit, Pâcule, dacă nici atâta lucru nu știi. Tu nu ai habar nici cum împunge rața și îmi dai mie lecții
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
parale - i s-a adresat lui Pâcu... Când au intrat la Aizic, acesta tocmai număra banii pe care trebuia să-i plătească cărăușilor. Bine ați venit, gospodarilor! Ia să vedem ce scrie cantaragiul pe hârtiile acestui transport? Se potrivește cu socotelile mele ori ba? Moș Dumitru i-a întins lui Aizic hârtia cerută. După o scurtă privire pe țâdulă, acesta a rostit cu o bucurie neascunsă: Ce bine-i când oamenii au încredere unul în altul. Nici nu-i nevoie să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spusa moș Dumitru. Las treaba pe mâna dumneavoastră, pentru că știu că n-am să ies în pagubă. Apoi, să ne socotim ce bani avem de luat și ne-om vedea de drum, jupâne - a pus capăt vorbei moș Dumitru. Ei. Socoteala îi deja făcută. Uite aici. Banii sunt numărați. Pâcu s-a apropiat de masă și a privit la ce scrie pe hârtiile lui Aizic. Nu a uitat să arunce o prvire fugară și la teancul de bani. Apoi, în felul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bun Iordache, care abia o venit între noi, ca Hliboceanu? Asta nu se poate!” Cocoșitu - plin de mândrie - își purta privirea de la unul la altul, ca și cum ar fi spus: „Vedeți?! Eu sunt cel mai bun! De azi înainte veți da socoteală în fața mea”!... Hliboceanu, cu un zâmbet trist, a plecat fruntea abia îndrăznind să privească la cei din jur. Pâcu și moș Dumitru - gata să izbucnească în râs - își aruncau priviri complice. Tăcerea cărăușilor devenea stânjenitoare. Atunci, ca împins de un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apucat să pregătească ulcelele pentru vin, numărându-le: două, patru, șase, opt și... gata. Eu aș zice să mai pui o ulcică, Măriuță - a făcut-o atentă Pâcu. Da’ cine mai vine la masă, mă rog frumos? Pune-l la socoteală și pe Costache, că astă seară facem noi cinste - s-a arătat galanton Pâcu. Cărăușii nu aveau ochi decât pentru strachina cu mâncare și țoiul cu rachiu din fața lor. Ochii lui Hliboceanu alergau în toate părțile, pentru a se convinge
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva dator? Ai?” „N-am spus asta, dar acum s-o cam lungit șirul socotelilor. Fii pe pace, și hai mai iute, că mi s-o cam uscat gâtlejul.” Se înțelege că crâșmarul i-o îndeplinit dorința lui Vasile Căpitanu. Și a gândit:„A plăti el Vasile, că-i om gospodar. Și apoi suntem de-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]