1,853 matches
-
Acesta a exprimat "mândria ce simte armata română și, în special, garnizoana Constanța de a avea monumentul acesta"1823. Cel din urmă a luat cuvântul prefectul județului Constanța, domnul colonel Nicolae Kirițescu 1824. De altfel, domnul prefect "a încheiat această solemnitate care a lăsat o neștearsă amintire cetățenilor Constanței"1825. La scurt timp de la acest eveniment, la 29 iulie 1894, a fost numit prefect al județului Constanța domnul Ion Istrati 1826. Acesta și-a preluat atribuțiile de prefect după un scurt
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
septembrie 1895, serbările de inaugurare a podului feroviar CAROL I și a liniei de cale ferată Fetești-Cernavodă1881. În articolul dedicat acstui eveniment se afirma că "la 14 curent s-a făcut inaugurarea podului Regele Carol I cu cea mai mare solemnitate ce s-a văzut până acum în țară, în prezența Majestăților Lor Regele și Regina, Altețelor Regale Principele Ferdinand și Principesa Maria, împreună cu oaspeții lor iluștrii, Altețele Lor Ducele și Ducesa de Meiningen, Alteța Sa Principele Leopold de Hohenzollern cu fiul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lor și din dreapta, și din stânga. Departe de ceilalți, Papa stătea așezat pe un scaun cu spătar înalt. Era singurul care purta mitră albă. Scund și rotofei, Papa îi privea cu ochi blânzi și plini de bunăvoință. N-avea nimic din solemnitatea unui Rege al Regilor, ba chiar te așteptai să se ridice de pe scaun și să se apropie de tine. Velasco se opri și își puse pe podea genunchiul drept. Cei trei japonezi erau pe punctul de a face la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iacului... Aici ciuliră urechile Roxanne și Heidi; amândouă avuseseră ponei În copilărie. Vera continuă: —Și ce șanse credeți că aveți În viața asta să vedeți o pășune alpină la 5 000 de metri altitudine? Foarte puține. Dădu din cap cu solemnitate aprobând cele spuse de ea Însăși. —Cât despre picturile murale de la Guan Yin, templul din secolul XVI... Biata Vera, aproape Îi convinsese, până să menționeze picturile murale. Bine, zeițele erau ramura preferată a Verei din istoria artei, dar ceilalți tresăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din greșeală. Oare cum reușeau femeile din perioada victoriană să se ușureze Îmbrăcate cu rochiile acelea cu crinoline imense și fustele Înfoiate? În portofel ținea fotografia unei tinere femei de culoare, stând În picioare În fața unui peisaj pictat, privind cu solemnitate spre un punct din afara cadrului. Acesta era viitorul ei, Îi plăcea Verei să creadă. Își purta părul coafat după moda epocii respective, răsucit și prins la spate, era Îmbrăcată cu o rochie neagră cu guler Înalt, iar la gât Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pachet și o puse În balconul mititel al altarului. După cum vedeți, spuse Walter, Naților noștri le place să fumeze și chiar să bea, orice, de la rachiu de palmier la Johnnie Walker Black. Esmé se apropie și ea și Îndesă cu solemnitate o punguță de M&M În altar. Heidi oferi o cutie de vitamine, iar Wyatt o vedere. Bennie le șopti În glumă Marlenei și lui Harry că ar trebui să-i dea valium sau antidepresive și toți trei chicotiră. Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu i l-am cerut, căci nu m-aș fi priceput să aleg din mulțimea întrebărilor (pe care nu le-am epuizat încă, atâtea curiozități am) din lașitatea de a nu mă mai chinui sau pentru că acea clipă avea o solemnitate ce nu admitea curiozitățile puerile, după cum în momentul unei morți e pueril să întrebi pe cel nefericit de felul în care s-a întîmplat această moarte. De altfel, nu aveam nici un drept, și ceea ce mi se spusese fusese un dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lumii. Vom fi o pereche unică, reușind să realizeze cele mai romantice viziuni, iar când vom fi bătrâni, ne vom retrage într-un colț îndepărtat, ales bine în mijlocul naturii superbe, și alăturați, mereu de acord, vom aștepta moartea. Dar cu solemnitate, așa cum se cade la o astfel de oră. - R... - E tot ce găsești să spui.... Ironii oribile. - Nici nu mă gândesc să fiu ironică; am pornit să învăț pe r, l-am spus de o mie de ori, și acum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-l aclamau ca pe un tribun al lor în piața Rossio din Rio de Janeiro, convingând pe Rege să cedeze. Ajungând la Lisabona, Joîo VI e nevoit să primească ordinele Juntei, care fixează în amănunt cum va decurge debarcarea; fără solemnitate, fără manifestații, cu un anumit număr de urale pentru Congres, Constituție, Regele constituțional și familia regală. Joîo VI era prizonierul Congresului provizoriu, alcătuit dintr-o seamă de ambițioși și de iluminați ai masoneriei, care vorbeau în plină Adunare de "Supremul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Comba. Vizeu e un burg medieval, prins între dealuri împădurite. Stejarul-plută, gorunul, bradul coboară astăzi până aproape de campo dos ioirros, de curând construit. Casele au fațadele din toate nuanțele roșului, iar acoperișurile de olane îmbătrînite de vreme aduc o anumită solemnitate granitică, prin tonurile lor cenușii. În partea cea mai veche a orașului se ridică celebra Catedrală, Sé de Vizeu, începută în secolul XII. Este o aspră, ascetică, aproape nudă Catedrală. Te întîmpină sub cupolele ei acel văzduh bărbătesc și sumbru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rarii studenți care n-au socotit umilitor pentru tinerețea lor să-și petreacă nopțile acasă. Coimbra era într-adevăr, și pentru el, un loc ales de Dumnezeu ca să desfete ochii, mintea și sufletul omului. Iubea mai ales liniștea bibliotecilor și solemnitatea Cetății Universitare. Iubea plimbările singuratice, prin parcuri și lunci unde își putea continua în liniște convorbirile cu sine însuși. Iubea cerul calm, peisajele luminoase, trecerea molcomă a Mondegolui pe deasupra pietrișului de aur; iubea înfățișarea ponderată și totuși firească, liberă, pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deschidă drumul până la castellum, unde - după câte i se spusese - era convocată adunarea principilor. De fapt, excepție făcând cei trei scutieri ai lui Wolfhram, ce mărșăluiau în frunte arborând stindardul lui Gundovek, intrarea sa în Genava avusese loc fără nici o solemnitate. Cunoștea destul de bine cetatea: zidurile sale robuste, de curând întărite cu materiale luate din cele mai mici burguri învecinate, casele din piatră cenușie din centrul cetății, adunate în jurul coastelor unei coline pe care se afla vechiul castrum, dar și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus întrebă: — Funeraliile lui Waldomar?... Vor avea loc în seara asta, imediat după adunare. Gundovek, însă, a vrut ca sicriul să fie prezent la adunare ca și cum el ar mai trăi încă, înțelegi? Pe urmă, trupurile neînsuflețite vor fi purtate cu solemnități până la mormânt, la castellum-ul familiei, la circa treizeci de mile de aici. Alpinianus tăcu câteva clipe, dar imediat, în vreme ce intrau pe ultima porțiune a Viei Pretoria, scutură din cap cu o figură întunecată. — Asta e o treabă urâtă, Prefectule: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Trupul lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul acela tăcut și interiorizat, cuprinși de solemnitatea sacramentului, călugării rămaseră multă vreme nemișcați, fără să se grăbească să ia cunoștință de acea voce copilărească ce venea să le tulbure sublimul moment. Plânsul însă continua, ba mai mult, din clipă în clipă era tot mai aproape; peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Scria și numele rudei celei mai apropiate. Răni sau leziuni grave: "Amputarea piciorului drept, necesară datorită rănirii în accidentul unui avion de luptă." Craig rămase cu ochii ațintiți pe hîrtie. Totuși avea încă piciorul drept, gândi el, încremenit într-o solemnitate de bufniță. Această gravitate se nărui ca un baraj sfărâmat de bombe; și, din nou, privi la formularul nemișcat. În cele din urmă gândi: trebuie să fie o greșeală. Vreun nerod de sus din biroul de evidență a bătut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
niște săraci care au înghețat într-o iarnă, pe un drum. Savin mi-a făcut critica și, la sfârșit, ca să mă laude, spunea: Un cuvânt mai mult sau mai puțin și totul ar fi fost stricat". Deci mă lăuda, dar solemnitatea frazei lui m-a făcut să-l iau în râs, și scump a plătit el această laudă! Odată, Moscu (care era cam poet și era și amorezat) a făcut o poezie în care vorbea de un trandafir la un geam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bucăți, apoi le umplu borcanele cu spirt Royal. „Aceasta este carnea mea și acesta este sângele meu, mâncați, beți și vă veseliți...“ Și după ce ortacii Închinară pe rând În cinstea sa, Subotin, rotindu-și ochii peste capetele lor, rosti cu solemnitate: „Unul dintre voi mă va vinde...“. Salahorii hăhăiră, iar unul dintre ei Îndrăzni, În beția lui, să-i spună: „Tu singur te vei vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
peretele magaziei - o cușcă mare pe care o ocupa vesel și mândru. Se împrietenise foarte repede cu stăpânii casei, ceea ce născu simpatia acestora față de el. Se gudura, era fericit. Proprietarul fusese funcționar la primărie, șef al registraturii, și o anume solemnitate regizată de cele patru clase gimnaziale de care amintea cu importanță, ca și funcția de a cărei însemnătate nu se îndoise niciodată, reclamând, spunea el, o anume știință superioară a relațiilor și a comportamentului social adiacent, îi dădeau echilibrul râvnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu-și dădeau seama, din care cauză orașul se mai afla încă la porțile Orientului; la fel simpatica mea proprietăreasă care trăia într-o lume ce era transfigurată și de închipuirea ei - neschimbată până la sfârșitul vieții - rămasă alături de tabieturile și solemnitățile soțului încărcat de obișnuințele celor 40 de ani petrecuți în serviciul levantinei primării, a importanței sale și a golului, pe care-l credea de neînlocuit, ce-l lăsase prin pensionare. La această orbire contribuia și faptul că restaurantele, cârciumile, magazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
personale pe care prezența mea i-ar fi prilejuit-o. Nu eram nou pentru el, mă cunoscuse în primăvara anului anterior, în 1945, când îmbrăcat pentru prima dată în roba magistraturii (împrumutată atunci de la unul din judecătorii tribunalului, anume pentru solemnitatea ce urma), depusesem în fața lui și a întregului corp jurământul profesional de care conștiința mea urma să fie legată, ca și cum absența legiuitului jurământ ar fi obnubilat conștiinței funcționalitatea ei genetică - jurasem să fiu nepărtinitor, să respect legea. Dar cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
soția nu „reacționa” în nici un fel la această nedreptate. Acum era vesel, contagios de vesel, în timp ce doamna, uitându-și, pentru moment, sindrofiile de după amiază ale doamnei Pavel, a cărei invitată permanentă era, păstra un surâs calculat și solemn, ca și solemnitatea Ajunului de Crăciun, vrând să afișeze o demnitate ciudată, care, în mentalitatea ei, trebuia să augmenteze, în seara aceea, valoarea, nu prea mare, a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era, oricum, o plăcere, vorbeam amândoi de la înălțimea unui podiș, iar norii, foarte aproape, treceau printre noi sfâșiindu-se de umerii și capetele noastre. - Da, domnule judecător, aveți o profesiune foarte interesantă. Se interpuse râsul doamnei Neculce care, uitându-și solemnitatea dintâi, redeveni comunicativa musafiră a sindrofiilor din după-amiezile doamnei Pavel; râsul ei cuprinse, molipsitor, un cerc larg de bărbați și femei ce ascultau, adunați în juru-i, povești mai interesante decât cele ale Șeherezadei, căci priveau întâmplări de aici, din vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce-l săvârșea. Cei doi - Ana și tânărul învățător - stăteau nemișcați, atenți la vorbirea lui, se uitau la el cum s-ar uita niște rătăciți la steaua polară, el era drept, părea o statuie anume pentru momentul acela nerepetabil. Când solemnitatea se termină, și după ce primarul le întinse mâna și-i felicită, cei doi se întoarseră unul spre altul, aflându-se acum față în față: În momentul acela, atât, numai în momentul acela, înainte ca el să se aplece să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
venea dinspre Yalta, în adevăr dinspre Yalta: era afișul noii puteri. - „Să ne luăm la revedere, dragă, îmi spuse, ca și cum nimic nu se întâmplase”. Îl sărutai, era emoționat, dar nu părea, avea, ca și atunci când îl cunoscusem, ceva din demnitatea, solemnitatea senatorilor romani. - „Domnule președinte, încercai către el - vagă consolare, de fapt nici atât, cu voce abia auzită: așa se întâmplă uneori în istorie. N-ați greșit cu nimic.” - „Asta o știu și ei, dragă colega. O răsturnare de o sută optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii. Apoi către tânăra profesoară aflată în pragul vacanței: Unde o să vă petreceți vara? - Nu sunt încă hotărâtă. Cred că la mare: se pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]