931 matches
-
ci pentru lucrurile lui cel vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte nici după aceia l-au ajunsu”. Însă, înainte cu aproape un secol de momentul în care scria Ureche acest Letopiseț, polonul Maciej Strykowski, făcând parte dintr-o solie trimisă la Constantinopol, trecând prin Țara Românească a fost invitat la masă de domnitor. Stvyikowski, după ce amintește victoriile obținute de Ștefan cel Mare asupra lui Matei Corvin, asupra tătarilor, a turcilor și a polonilor, afirmă că moldovenii și muntenii cântă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
am putea înțelege din ceremonialul nupțial: „Am venit s-o luăm,/ În soare s-o purtăm,/ Că-stă-nchisă-n cetate,/ Sătulă de singurătate;/ Că locul nu-i priește/ Și de dor se ofilește” (Partizani - Tulcea). Interdicția luminii pentru fecioară este ridicată de către solii fastuoși, căci etapa de regresiune în materie a ajuns în punctul final și consumarea energiilor telurice transpare în „zăcutul” fecioarei. „Ostașii” resimt natura specială a viitoarei alese și îi cunosc evoluția inițiatică, cu care empatizează. Un alt semn prevestitor al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mâna a doua, a treia. După nici zece minute mi-am schimbat complet gândirea. Nu era un talcioc decât aparent, în modul de organizare, produsele erau chiar noi, de calitate și toată lumea se tocmea și cumpăra cu moneda lor locală solii -, astfel că transformând prețurile în dolari totul era incredibil de convenabil, accesibil. Începuse să îmi placă, deși îmi aducea în memorie perioada studenției, când vizitam talciocul din Dudești doar să îmi încânt ochii cu opere de artă ce se vindeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ține bine minte pe de rost". Dacă ai răbdare, dragă Remus Giorgioni, am să-ți spun că ideea o găsim și la Theopomp care susține faptul că transmiterea legilor în Dacia se făcea prin versificarea și cântarea lor, la fel "... soliile erau însoțite uneori de acompaniamente de kithare și lire iar întâmpinarea dușmanilor la porțile cetăților se făcea de preoți cu rugăciuni cântate". De asta nu ne miră faptul că, după Hasdeu, Orfeus, Muzeus și Thamyris, miticii fondatori ai poeziei și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comerciale, ce legau Nordul de Sudul Europei și Estul de Vest, ar fi trebuit să stimuleze substanțial evoluția economică și demografică a zonei. Aceasta cu atât mai mult cu cât târgul Huși era loc de popas pentru diferite armate și solii turcești care călătoreau pe Valea Prutului ori se abăteau din drumul de pe Valea Bârladului, peste dealul Dobrina, îndreptându-se spre Prut. Nici pericolul otoman, nici desele incursiuni prădalnice ale tătarilor din Bugeac, ale polonilor și ale cazacilor, și nici instabilitatea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din arhivele moldovene. În documentele interne, a apărut, pentru prima dată, în scrisoarea din 17 decembrie 1487, redactată „in Huschy” și trimisă de Ștefan cel Mare brașovenilor. Domnul le scria din Huși, unde stabilise deja curte domnească, că a înțeles solia turcească trimisă prin concetățeanul și juratul lor, Nicolae, și că tot prin el își exprima unele dorințe („Iohanes Stephanus woyewoda Dei gracia dominus heresque terre Moldavie. Famosis dominis, iudici et iuratis civitatis Brassoviensis, vicinis et amicis nostris, amicicie incrementum. Ffamosi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-ar face bucatele pe câmp. Mai târziu, în mod surprinzător, s-a notat că invazia lăcustelor a ocolit această bucată de pământ. Contele Iosif Podoski a fost însărcinat, în 1759, de regele Poloniei, August al III-lea, cu o solie la Poartă, pentru reglementarea relațiilor cu tătarii, la vremea aceea supușii sultanului. Pentru a ajunge la Istanbul, solia trebuia să traverseze Moldova; a plecat la 29 septembrie 1759, a intrat în Moldova prin Hotin și, după o scurtă odihnă la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ocolit această bucată de pământ. Contele Iosif Podoski a fost însărcinat, în 1759, de regele Poloniei, August al III-lea, cu o solie la Poartă, pentru reglementarea relațiilor cu tătarii, la vremea aceea supușii sultanului. Pentru a ajunge la Istanbul, solia trebuia să traverseze Moldova; a plecat la 29 septembrie 1759, a intrat în Moldova prin Hotin și, după o scurtă odihnă la Iași, unde a fost primită de domnul Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și-a continuat drumul de-a lungul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
prin Hotin și, după o scurtă odihnă la Iași, unde a fost primită de domnul Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și-a continuat drumul de-a lungul Prutului. La 23 octombrie se afla în fața unei movile foarte mari, aproape de Prut. Secretarul soliei, Adam Golarlowski, care a redactat Jurnalul soliei lui Iosif Podoski, a fost și el impresionat de această movilă, izolată în câmpie și de formă rotundă, despre care se știa că a fost ridicată de oameni. Împreună cu însoțitorii săi, secretarul soliei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la Iași, unde a fost primită de domnul Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și-a continuat drumul de-a lungul Prutului. La 23 octombrie se afla în fața unei movile foarte mari, aproape de Prut. Secretarul soliei, Adam Golarlowski, care a redactat Jurnalul soliei lui Iosif Podoski, a fost și el impresionat de această movilă, izolată în câmpie și de formă rotundă, despre care se știa că a fost ridicată de oameni. Împreună cu însoțitorii săi, secretarul soliei s-a apropiat de movilă, pe care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
soliei, Adam Golarlowski, care a redactat Jurnalul soliei lui Iosif Podoski, a fost și el impresionat de această movilă, izolată în câmpie și de formă rotundă, despre care se știa că a fost ridicată de oameni. Împreună cu însoțitorii săi, secretarul soliei s-a apropiat de movilă, pe care a măsurat-o cu pasul: "are la bază șapte sute optzeci de pași - nota solul - și se ridică în sus în formă de culă, se poate deci aprecia înălțimea ei. La mijloc e săpată
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
voievodului moldovean rugămintea de a interveni la sultanul Soliman, „pentru primirea tributului lor, căci dacă ar fi pace și liniște pentru Transilvania, atunci ar fi pace și liniște și pentru acest voievod și pentru țara sa a Moldovei”. După ascultarea soliei, domnitorul a spus „că vrea să chibzuiască despre toate acestea cu boierii săi și apoi să dea răspunsul”, ceea ce însemna că însuși sfatul domnesc urma să se întrunească la Huși pentru această importantă decizie de politică externă. Domnitorul încă se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai mare parte izgoniți din Bugeac, și mai ales până în 1829, în țările române, popularea depresiunii Huși s-a făcut în condiții grele. Aceasta cu atât mai mult, cu cât târgul Huși era loc de popas pentru diferite armate și solii turcești, care călătoreau pe Valea Prutului ori se abăteau din drumul de pe Valea Bârladului, trecând peste dealul Dobrina, îndreptându-se spre drumul de-a lungul Prutului spre Iași, Hotin sau Polonia. Mari nenorociri s-au abătut asupra Moldovei în secolul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
circa 20 km de Huși), unde l-au întâmpinat 150 de soldați. A trecut pe lângă Codrii Tigheciului, Bugeac, după care s-a îndreaptat spre Giurcani, Crețești, Oancea, Foltești, Galați, unde a fost primit cu simpatie de ispravnicul Cantacuzino. În 1759 solia polonă condusă de contele Potocki înainta pe Valea Prutului. La 23 octombrie 1759, acești călători au oprit la Stănilești (aproape de Huși), unde nu au găsit locuință, datorită năvălirilor tătarilor din anul precedent (1758). După un călător polon, Fălciu „care fusese
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1766, un alt călător poposea, de astă dată, „în orașul nou clădit - Fălciu”. După șase ani (1765), Toma Alexandrovicz, diplomat polon (podkomori al curții regale și sol extraordinar la Poarta Otomană), conducea o misiune la Istanbul. În Jurnalul anonim al soliei (1766), călătorul polon relatează că pornind la drum în dimineața zilei de 15 aprilie 1766, el s-a îmbolnăvit, fiind nevoit să se oprească șapte zile la Țuțora. Apoi a trecut prin Poiana Cârnului și Ciortești, Valea Crasnei, Valea Lohanului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dintre care în Galați și Bârlad erau câte 7, iar la Huși 2. Orașul evoluase în ultima jumătate de veac, în ciuda incursiunilor, prădărilor, secetei, ciumei și a altor năpaste. Secretarul solului C. Lafont (? - august 1760), în Dare de seamă a soliei (contelui Iosif Podoski), găsea la 18 august 1760, că Hușii erau un „oraș destul de frumos”. Nu frumos, ci „însemnat” îi apărea orașul lui Peter Zöld (1706-1767), care scrisese Călătorie în Moldova și notase: „este în partea de răsărit a Moldovei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Să duceți România pe culmi nepieritoare!“ („Gând suprem“, Ramuri, 15 ianuarie 1978 ) „Laudă ție vestită fiică a neamului, Azur animând zorii câmpiei, Boare mângâind ape și spice, Lumină dragostei și omeniei, Fereastră binelui pentru toți, Fântână bucuriei de a zidi, Solie fericirii și păcii, Flamură vie împurpurând veșnicii.“ („Laudă“, România literară, 5 ianuarie 1989) HOBANA Ion „Scriitorii sunt ajutoare de nădejde ale partidului, a spus secretarul general al Partidului Comunist Român. Calificativul care ne face cinste se întemeiază, evident, pe experiența
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
îți slăvește harul, Lumină a spiritului ei, biruitor. Pe fruntea științei, strălucind mărgăritarul: E dar al țării, e respectul tuturor.“ („Speranță a păcii“, Scînteia, 8 ianuarie 1984) „O viață de om dăruită, vă cânt, Un destin-călăuză, o sublimă splendoare Sunt solie a patriei vestind pe pământ Sărbătoarea de aur a Femeii-solare.“ („O viață de om dăruită, vă cânt“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 5 ianuarie 1986) „Mulți ani, stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, să vă bucurați de viață lungă, sănătate și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cultură, și dacă astăzi România se bucură de succes și prestigiu binemeritat, dacă acțiunile ei stârnesc an de an ecouri tot mai numeroase și într un cerc de opinie publică tot mai larg, acest lucru se datorează în primul rând soliei de pace și prietenie, mesajului ei cel mai îndreptățit al secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarășul Nicolae Ceaușescu, inimii sale nobile, clarviziunii și consecvenței sale.“ („Sărbătoare a întregului popor“, Tribuna, 21 ianuarie 1982) POPA Nicolae, conf. univ. dr. „Egalitatea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
profesor asociat, a predat, la Universitatea „San Marcos“ din Lima (Peru), cursuri de limbă, literatură și istoria românilor. A debutat în 1936 în Anuarul Liceului „George Coșbuc“ din Năsăud. A compus versuri ce i-au fost publicate în revistele „Vatra“, „Solia“ și „Curierul elevilor năsăudeni“. A colaborat cu eseuri, cronică literară, poezie la „Decalogul“, „Curentul literar“, „Universul literar“, „Claviaturi“, „Albatros“, „Meșterul Manole“, „Pagini literare“, „Revista Fundațiilor Regale“, „Tribuna“, „Convorbiri literare“, „Răboj năsăudean“ (din 1939 a condus publicația). Din 1953, la sărbătorirea
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Dorohoi ziare de propagandă politică: „Liberalul” aparținând lui Gh.Tomaziu și M.Marcovici; apoi un ziar cu o existență scurtă, fiind de propagandă conservatoare „Gazeta Dorohoiului”, aparținând lui Eugen Condeescu și H. Haimovici; de asemenea, un ziar de propagandă țărănistă „Solia”, aparținând lui Bejan Teodor și Nicolae Mateescu. În activitatea instituțiilor din orașul Dorohoi, mai ales în primii ani interbelici, accentul este pus pe efortul de reorganizare, pentru a face posibilă funcționarea lor, în funcție de necesitățile populației și de problemele cu care
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ziua de 20 februarie 1938, ora 12, în biroul cenzurei de la prefectură să fie convocați proprietarii de tipografii și redactorii tuturor publicațiilor care apăreau în Dorohoi. Au fost convocați: N.Stoianovici (Gazeta Dorohoiului, PNL), M.Răutu Uniunea Țărănească, N.Buțureanu (Solia din str.Ghica aparținea Frontului românesc), M.Adam (Izbânda național creștină din str.Al.I.Cuza), N.Mateescu (Viforul din str.Traian), I.Broscăuceanu (Observatorul din str.Spiru Haret), Gh.Nemțuc (Tribuna literară din str.Ghica), N.Bercovici. Au mai
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
vindecare celor care au fost dezamăgiți, sau răniți în biserică. Eu am fost unul dintre aceia care am avut nevoie de această carte și îi mulțumesc pentru ea. Am încercat să fac tot ce am putut ca să punem în practică solia Mântuitorului referitoare la Samariteanul milos, dar nu am reușit. M-am lovit de împotriviri ca de o stâncă. M-am întrebat de multe ori cum de este cu putință să se nască, chiar în biserică, un front de împotrivire față de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
1902 - 1903. Biserica Adventistă din Buzău a făcut parte din primele comunități adventiste cunoscute în organizarea de la 31 Decembrie 1913 din Curierul Misionar - anul I, nr.1; la acea dată era constituită comunitatea, având un număr de 14 membri, iar solia a fost adusă aici între anii 1902 - 1905. Primii adventiști au fost Niță și soția împreună cu fiica lor Rica Râșnoveanu, Ioan și Lina Teodorescu și cei 3 copii ai lor: Victoria, Elena și Petrică. Toți se adunau în casa familiei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
aproximativ treizeci de ani, participând la toate acțiunile comunității, rămânând de multe ori chiar singur, ceilalți ocupându-se de activitățile lor personale. Satul meu natal, Movila Banului, a fost evanghelizat de câteva familii din Glodeanu Sărat, care au venit cu solia adventistă însoțită cu foarte multe fapte de binefacere, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. Se cade să amintesc numele câtorva persoane pe care le mai țin minte de la părinții mei: Ion Gârea, Stan Manciu, Vasile Năstase și alții
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]