3,003 matches
-
Pe care-am așternut-o astă seară Pe pleoapele surâsului fierbinte Ce-ți înflorise când pășind spre tine, În palmele-ți mi-ai adunat o teamă, Din galbenul covorului de-aramă, Ce ascundea sub toamne serpentine Pe care dansul amețise solitar Un biet vârtej stârnit de-a ta plecare; Și palma ploii ăsteia mă doare Când lacrima mă plânge-n galben , iar... Referință Bibliografică: Vis de toamnă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011
VIS DE TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356645_a_357974]
-
sub greutatea boabelor de chihlimbar iar oamenii mai aveau timp de mers la nunți și la botez. mi se părea anotimpul cel mai stors de bogății iar la sfârșit, când cortina toamnei se lăsa, toți pomii se dezbrăcau și rămâneau solitari... așa mă prindea iarna; suspinând după celelalte anotimpuri. și totuși zăpada mă bucura, sărbătorile îmi umpleau de sfințenie casa iar ușa era tot timpul deschisă pentru colindători. plecam la derdeluș cu sania sau pe gârlă cu patinele mă întorceam acasă
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
voinței divine, eram deja declarat, prin mirungere cu metaforă, poet al neamului meu”. în plus, începuse să se dezică fățiș de spiritul și educația comunistă ce-i fuseseră adânc inoculate. A urmat o perioadă de luptă surdă (dacă revolta lui solitară și anarhică se poate numi așa) cu toată lumea din jurul lui, căci nu se putea la acea vreme să faci ce vrei și să spui ce crezi. De aceea, el a îmbrățișat postura clasică a vagabondului, a „perpedesistului”, angajându-se în
TAINA SCRISULUI (19) – ÎNGER SECHESTRAT de ION IANCU VALE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355028_a_356357]
-
UMĂRUL STÂNG Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Când mă doare fulgerul de pe umărul stâng Dincolo de zarea vopsită în ură Rămân stăpân pe-o arcă solitară Doar în zare zăresc o stâncă dură Ca o stupizenie durere atât de rară. Fulgerul întors la a doua lui natură Mă doare în umărul ce poartă amintiri Cum mă memorează apa pură îmi vorbește briza de trecutele iubiri. Și-
CÂND MĂ DOARE FULGERUL DE PE UMĂRUL STÂNG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355212_a_356541]
-
asta ca o serenadă Să ne-o petrecem amândoi în vis Iubita mea cu trupul de zăpadă Iubita mea ca floarea de cais Gândește-te la mine sau măcar Dedică-mi doar atât: o melodie La colțul meu de masă, solitar Să te văd ca prin telepatie N-are importanță că noi doi Unul de-altul suntem azi departe Tot ce ne-a unit pe amândoi, Paradoxal, ne poate si desparte! Domnule redactor de serviciu Viața-i ca un joc la
NOAPTEA ASTA CA O SERENADĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355635_a_356964]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > "TEMPLU AL PLENITUDINII"- STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 264 din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un alt “solitar” dar și “solidar” cu câștigul pus în slujba comunității, cum s-ar zice pe la noi - dar de ce nu și aici, că ar avea cam aceiași destinație ! - a fost întâmplarea cu un cetățean norocos care a investit întregul câștig, de ordinul
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
fiind de excepție, care se tânguia și dispera de toată întâmplarea naturii. De undeva, poetul îi urmărește întreaga sa evoluție, însă nu îl compătimește pentru că este dreptul divinității să îi audă cu adevărat tânguirea. El este singur între semenii săi solitari, poetul sugerând ideea că divinul nu îl părăsise, pentru că îl lasă să vadă umbrele de oameni în noaptea care poate deveni veșnicie. Cerul de plumb „domnea”, se spune în poezie, iar imperfectul verbului este folosit pentru a sugera că într-
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
urci... Nu-ncerca să te sustragi!... Are trup cu gust de fragi. Du-te des să o vezi, Fă-ți de lucru-n jurul ei, Mângâie-i cu mâna fața... Sărut-o! Iasă scântei! Stau prin nuci zeci de cuci, Solitari și clandestini Își mai uită-un ou, săracii, În ogradă la vecini... Sus în nuci, printre cuci, Ești și tu... Hai pe pământ! Golgota iubirii tale Te așteaptă-n prag de vânt. A iubirii adiere Cu miros și gust de
CUCULUI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368915_a_370244]
-
iți spun, te-am căutat, Abia, de mai orbecăiam, când ai sosit, Și liberă, ca pasarea, ești visul meu ciudat..." Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară, La trup, la gânduri și la insomnii, Vezi, visul meu, ce noapte solitară... În desfrunziri de lună, răsar noi poezii. Lilia Manole Referință Bibliografică: Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară... / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990, Anul VI, 12 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole
ABIA, DACĂ VOI FI PE MÂINE MAI UŞOARĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370881_a_372210]
-
unor afaceri,- tot lucruri normale pentru un om normal și despre care nu se prea scrie la ziare. Mărțina aude Viața cum clocotește, cum curge bezmetica pe langă dansa. Nu îi pasă. Nu îi mai pasă! Ea își trăiește experiență solitara,- ca în naștere, ca în moarte. Singură. Numai degetele-i tremura sub țesătura de danteală fină. Mănușile o strâng, par a nu mai avea măsură potrivită. Ele, degetele, se agață cu disperare în reverul cămășii de mătasă naturală sută la
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
pădurii răul acela de care îmi aduc aminte mereu la trecerea unei păpădii mari cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl, numai fantomelor tale lăuntrice le sînt de ajuns zilele gîndului într-o selvă obscură și solitară din care creșteau pietre și aripi bătute în cuie, semnale de alarmă strivite fără motiv sub flecurile pantofilor de antilopă, autohtoni desigur altor timpuri. Închid ochii, așa de frig îmi e cîteodată prin orele morții. Citește mai mult Îmi ascult
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
al cineaștilor ruși de la celebrul studiou “Mosfilm”. Dar nu pitoreasca sa profesie, cinematografia, e motivul exercițiului meu de comunicare aici, ci efectul asupra mea rezultat din pasiunea maestrului pentru ocupația sa de suflet, colaterală meseriei de cineast, îndeletnicire practicată liber, solitar de omul debranșat de la mecanismul rigid al profesiei, de la constrângerile muncii în echipă. Multă lume știe că harnicul și ilustrul cineast are o sumă respectabilă de filme de lung și de scurt metraj, prestigioase premii naționale/ internațional și titluri onorabile
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
de agitată, poate de aici, din oraș, mă deruta zgomotul și aș fi putut ieși în larg. Parcă mă chema destinul să părăsesc comoditatea odihnitoare a patului, pentru o plimbare matinală pe malul mării, sub clar de lună, o plimbare solitară, fără o iubită. Ajuns pe faleză, în dreptul bărcilor noastre, am văzut că se mișcă o umbră pe sub copacul unde de obicei îmi parcam mașina. La început am crezut că era un coleg, care așteapta să vină și ceilalți, pentru a
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Norul cu vise M-am îndrăgostit de bucățica aceea de nori unde ți-ai ascuns visele, nu știu cum am vazut-o, călătoream spre aceiași destinație, constelația cu zâmbete. Eu, călător solitar, însoțit de cartea mea cu uitări și un baston în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea acolo unde nici gândul nu o poate ajunge. M-am aplecat să culeg câteva vise, dar m-au înțepat. Auuu
NORUL CU VISE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362641_a_363970]
-
Mihail Coandă , publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Norul cu vise M-am îndrăgostit de bucățică aceea de nori unde ți-ai ascuns visele, nu știu cum am văzut-o, călătoream spre aceiași destinație, constelația cu zâmbete. Eu, călător solitar, însoțit de cartea mea cu uitări și un baston în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea ... Citește mai mult Norul cu viseM-am îndrăgostit de bucățicaaceea de nori unde ți-ai ascuns visele,nu știu cum am văzut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea ... Citește mai mult Norul cu viseM-am îndrăgostit de bucățicaaceea de nori unde ți-ai ascuns visele,nu știu cum am văzut-o,călătoream spre aceiași destinație,constelația cu zâmbete.Eu, călător solitar,însoțit de cartea mea cu uităriși un bastonîn care imi reazempașii de dor. Voiam să ascund uitarea... VI. FEMEIE, de Mihail Coandă , publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. Femeie Am mers în fața lui Dumnezeu Și crede-mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
cam de vârsta ei, dacă nu chiar mai mare, dar unii bărbați nu-și arată anii din buletin, se gândi, în glumă, Mira care-și reproșa diminuarea obișnuitei sale reticențe față de oameni necunoscuți. Să fie vârsta vinovată? Ori statutul de solitară? Pesemne, amândouă. Când ajunseră, pe aleea principală a spitalului, o și văzu pe Marieta. Nu mai avusese răbdare, ieșise. Se miră că durase atât venirea nepoată-sii, doar trecuseră mai bine de trei ore de când șoferul plecase din curtea clinicii
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
Doamne , calea de urmat! Te-ntreb pe Tine, Dumnezeul meu De ce în suflet sunt în căutare? De ce îmi este uneori prea greu Să pun piciorul pe a Ta cărare? Când sunt rănită și nu mai pot să zbor, Devin un solitar cu pașii în tăcere, Ascult o vreme la șoapta frunzelor Și-ating pământul să îmi iau putere. Apoi mă-ntorc la Chipul Tău cel sfânt, Iar sufletul surâde când cuibul și-l găsește, Aici nu are lacrimi, nu-i arșiță
MĂ ÎNTORC LA CHIPUL TĂU de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353359_a_354688]
-
norod În valea lui,va aduna,în cete... Când el l-a săvârșit,cum și-a dorit, În margine de așezare ocrotită, Probabil,a fost primul ce-a zâmbit Alăturea fiind a lui iubită! La ˝podul inginerului˝plec des Când solitar,spre a mă reculege Sau cu aceia care m-au ales, Câteva ore să putem petrece. Miros de flori de câmp,îmbătător Seducții în aroma florii de salcâm Ici-colo,un grătar îmbietor... Cum oare să n-adori acest tărâm? ........................................... Valea
LA ˝PODUL INGINERULUI˝ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353527_a_354856]
-
Acasă > Literatura > Proza > STEJARUL Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului ...înalt,semeț și mândru,cu fruntea-n vântul veri calde și îmbrăcat în straie parfumate,păzește timpul să nu fugă.Și solitar fiind pe malul oceanului de grâu verde,stejarul privește-n zare spre un viitor ce sosește într-o cavalcada de secunde-trubaduri ce trâmbițează sosirea acestui viitor în care el,stejarul va sta tot drept înfruntând vitregiile anotimpurilor ce-i întăresc
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
presus ești tu de toate Prin lumina ce-o emani, O prințesă din palate Vechi și noi de mii de ani. Mă apropii lent de tine Și ridic o mână chiar - Tu te simți așa de bine Când te mângâi solitar. Dar din zare negre vremuri Se apropie gonind, Să te rupă de pe ramuri Și-n tristețea ta lovind. Vei muri ușor, vei trece Fără lacrimi de regret - Cu un zâmbet stins și rece Căci ai fost un vals concert. Tu
PLĂPÂNDĂ FLOARE DE CAIS de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352900_a_354229]
-
strigați de ghid conform listei de înscriere. Noi, cei patru, fiind ultimii, făceam haz de necaz la gândul că vom ocupa locurile din spatele autocarului, care camuflau motorul mașinii aflat în interior. -Oui, bonne chance, n-am ce spune! se amestecă Solitarul. -Da, la fel gândeam și noi, dar de-adevăratelea! Singurul inconvenient se deslușea a fi căldura. Altfel, departe de șofer și de ghid, ne puteam desfășura în voie, glumind nestingheriți, cântând ori spunând bancuri fără să-i stânjenim pe ceilalți
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
aflam oprit în loc de fata asta, iertându-le pe toate adoratele de până atunci, gata să filosofez pe tema intangibilității femeii ieșite în afara comunului, în afara mulțimii, căci așa-mi părea fata asta, cum să vă explic?! -Spéciale, n’est-ce pas?! punctă Solitarul. -Da, da, așa-mi părea, specială... -Ei, așa să fi fost, dar să răpună pe un tip ca tine și așa de repede, chiar mă mir... zâmbi lenos Patriarhul. -Dar eu?! Mă găseam încurcat de reacția mea, căutând o ieșire
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
o recupereze. Auzind, copila s-a refugiat în desișul de sălcii, iar când cercetașii părintelui au năvălit asupra adăpostului, o rețea de egrete s-a înălțat spre tării ducând cu ele și pe fetișoara îndrăgostită de Terente... -Comment?! se miră Solitarul. -Așa! Iar câtă vreme a trăit haiducul, o egretă roz-albă își rotea delicatul penaj prin apropierea sălașului, unde zăcuse în atâtea rânduri Terente să-și oblojească rănile. Ea singură nu migra, găsind inexplicabile forțe să treacă iernile de-aici. Și
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
mii de kilometri depărtare de Europa și, implicit, de România. Iată, spre exemplificare, câteva impresii din China: “Revăd canalele, în lungul cărora ‘răsar’ așezări din povești, cu ‘arhitectură’ arhaică... O viață simplă și liniștită, în care pescuitul este o ocupație solitară și naturistă. Cu 15 yuani am cumpărat o acuarelă portocalie (obsesia mea olandeză)...” Sau, prin descrierea gheișelor din Kyoto cu naturalețe și empatie, autorul lasă impresia de continuator modern al romanului lui Pierre Loti “Doamna Crizantema”. Particularizările se îmbogățesc în
DINCOLO DE EUROPA”, UN SPECTACULOS JURNAL DE CĂLĂTORIE ILUSTRAT, SEMNAT DE DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354459_a_355788]